Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 118/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE I - -
Grefier - -
SENTINȚA PENALĂ Nr. 118
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea respinge plângerii formulate de petentul, prin curator, împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 837/II/2/2008 din 10.09.2008 și, respectiv, ordonanța din 24.07.2008 dată în dosar nr. 192/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Având în vedere lipsa d-nai av. apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a petentului, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru petentul, lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelate, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea plângerii formulate de petent, prin reprezentantul său legal, având în vedere actele dosarului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prezenta plângere are ca obiect nemulțumirea petentului față de soluția dată de Tribunalul Vaslui cu privire la o rezoluție a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși, în sensul respingerii recursului declarat de către petent. rezoluția parchetului este legală și temeinică, întrucât faptele reclamate de persoana vătămată împotriva celor trei magistrați judecători care au pronunțat o hotărâre judecătorească care a nemulțumit pe petent, nu are temei real, neexistând date, indicii sau dovezi că ar fi fost comise infracțiunile sesizate. Solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată.
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior dezbaterilor.
INSTANȚA,
Asupra plângerii penale de față:
Prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr. de mai sus, petentul, persoană lipsită de capacitate de exercițiu, prin curator, au formulat plângere împotriva ordonanței procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI dată în dosarul nr. 192/P/2008 din 24.07.2008 și respectiv a rezoluției procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, nr. 837/II/2/2008 din 10.09.2008, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Apreciază petentul că persoanele intimate au încălcat dispozițiile procedurale și cele constituționale "deposedându-l legal de terenul moștenit de la părinții săi", săvârșind, prin maniera în care au soluționat cauza în care petentul a avut calitatea de parte vătămată, infracțiunile reclamate prevăzute de art. 247 și art. 264 Cod penal, procurorul refuzând tragerea acestora la răspundere penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, dată la 24.07.2008 în dosarul nr-, s-a dispus, printre altele, neînceperea urmăririi penale față de numiții -, - și - cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 247 și art. 264 Cod penal, constatând că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. "a" Cod procedură penală.
Din cercetările efectuate în cauză, în cadrul actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin ordonanța emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși în cauza înregistrată sub nr. 749/P/2007 pe rolul acestei unități de parchet, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1,2 Cod penal, constând în aceea că, aceasta a ocupat, fără drept, o suprafață de teren aparținând persoanei vătămate, aplicându-i-se acesteia o amendă administrativă în cuantum de 200 lei. La aprecierea gradului de pericol social s-a avut în vedere faptul că între petiționar și învinuita, pe parcursul cercetărilor, s-a perfectat o tranzacție privind încheierea între părți a unui contract de schimb, dar și faptul că între părinții petiționarului și familia învinuitei intervenise, la un moment dat, o înțelegere prin care i-a fost cedată învinuitei suprafața de 12,8. în vederea construirii unei magazii.
Prin sentința penală nr. 545, pronunțată la data de 13.12.2007, Judecătoria Hușia respins plângerea formulată de către numitul, prin curator, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 749/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși, soluție pe care a menținut-
Atât petentul, prin procurator, cât și petentul, în nume propriu, au declarat recurs împotriva sentinței mai sus arătate, pe considerentul că, în mod greșit, procurorul a apreciat că fapta învinuitei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 108/R/06.03.2008, Tribunalul Vaslui, într-un complet colegial compus din JUDECĂTORI: Iulia Elena Ciobanu și, a respins recursurile declarate de către petentul, prin curator, și, în nume propriu, împotriva sentinței penale nr. 545/13.12.2007 a Judecătoriei Huși, ca nefondate.
În motivarea deciziei s-a reținut că, realmente, fapta învinuitei de a ocupa, cu prilejul construirii unui perete, o suprafață de 2. teren, aparținând petentului, este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, cum a reținut și prima instanță și procurorul.
La judecarea cauzei de către instanța de recurs, în calitate de reprezentant al Ministerului Publica participat procurorul G, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, având gradul profesional de procuror de curte de apel, care, în concluziile sale, a solicitat respingerea recursurilor declarate împotriva hotărârii primei instanțe.
Nemulțumit de soluția adoptată de către instanța de recurs, numitul, tot prin curator, a formulat plângere împotriva magistraților, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au adoptat această soluție, învederând că aceștia, prin respingerea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 545/13.12.2007 a Judecătoriei Huși, sentință prin care se menținuse soluția de netrimitere adoptată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși în cauza nr. 749/P/2007, aceștia ar fi săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 Cod penal și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 Cod penal.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, reținem că, prin pronunțarea hotărârii judecătorești care a trezit nemulțumirea numitului, JUDECĂTORI: Iulia Elena Ciobanu și - nu au comis nici o acțiune sau inacțiune de îngrădire a folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane sau de creare a unei situații de inferioritate pe temei de boală cronică necontagioasă și nici nu s-a dat ajutor unui infractor pentru a zădărnici urmărirea penală sau judecata, ci doar, pur și simplu, s-a adoptat o soluție prin care, în esență, s-a apreciat că soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși în cauza înregistrată sub nr. 749/P/2007 este legală și temeinică, drept pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale față de magistrații mai sus arătați, faptele neexistând în materialitatea lor.
Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, care a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 837/II/2/2008 din 10.09.2008.
Cu privire la plângerea formulată, instanța reține că situația de fapt reținută de către procuror rezultă și se confirmă prin probele administrate în cadrul actelor premergătoare, situație de fapt pe care o însușește.
Anterior analizei datelor de drept din prezenta cauză, se impune precizarea că legalitatea și temeinicia soluțiilor adoptate de judecători în cadrul proceselor pendinte pe rolul instanțelor la care funcționează, nu este supusă verificării unei instanțe distincte - evident penale, ci doar controlului exercitat de către instanțele de control judiciar.
Așa fiind, nemulțumirea uneia dintre părțile angajate într-un proces - de orice natură ar fi acesta, cauzată de soluția pronunțată nu atrage în mod automat și necesar concluzia săvârșirii unor abuzuri în funcțiile încredințate.
În acest context, prezentul control al instanței vizează exclusiv legalitatea și temeiurile rezoluției procurorului.
Potrivit art. 224 Cod procedură penală, în vederea strângerii datelor necesare începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală efectuează acte premergătoare.
În cadrul actelor premergătoare efectuate în prezenta cauză, procurorul a administrattoate probelenecesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, înscrisurile depuse la dosar conducând în mod indubitabil la soluția adoptată de procuror în sensul inexistenței faptelor reclamate.
Pentru ca o faptă să constituie infracțiune, se cere, în primul rând, să existe o faptă, o acțiune sau inacțiune care să aducă modificări în realitatea obiectivă.
Or, în cauză, este evident că nu există nici o acțiune sau inacțiune din partea persoanelor intimate care să aducă modificări realității obiective, în ce privește coordonatele reclamate referitoare la îngrădirea folosinței sau a exercițiului drepturilor unor persoane sau de creare a unei situații de inferioritate, ori la acordarea de ajutor unui infractor.
De altfel, petentul nu a arătat modul concret în care judecătorii au comis infracțiunile reclamate, câtă vreme exercițiul drepturilor petentului a fost efectiv exercitat prin toate demersurile judiciare efectuate.
Pe de altă parte, favorizarea infractorului presupune, printre altele, ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, situație care nu se regăsește în cauză, din nici o perspectivă: nici cea a existenței urmăririi penale, nici cea a judecății unui infractor și nici cea a existenței unei pedepse penale.
În consecință, față de considerentele expuse, Curtea apreciază rezoluția procurorului ca fiind legală și temeinică, în sensul lipsei faptelor reclamate în materialitatea lor, soluție spre care converg toate probele administrate.
Așa fiind, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, prin curator și va menține, ca legale și temeinice, rezoluțiile procurorilor.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod procedură penală;
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărător desemnat din oficiu pentru petent va fi suportat și virat din fondul special de cheltuieli al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală respinge plângerea formulată de petentul, prin curator, împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 837/II/2/2008 din 10.09.2008 și, respectiv, ordonanța din 24.07.2008 dată în dosar nr. 192/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care le menține.
Obligă petentul, prin reprezentantul său legal, să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Onorariul apărător oficiu pentru petent, persoană lipsită de capacitate de exercițiu, în cuantum de 200 lei va fi suportat și virat din fondurile speciale ale
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 Octombrie 2008.-
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu
.
Grefier,
Red. -
Tehnored.
24.10.2008
2 ex.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu
