Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 123/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- - art. 2781C.P.P.-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚA DE FOND

SENTINTA PENALĂ Nr. 123

Ședința publică de la 25 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doru Filimon judecător

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petenții A, și, împotriva rezoluției nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și rezoluției nr. 1115/II/2/2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul A și avocat ales G reprezentând pe intimatul G, lipsind ceilalți petenți și intimații, și.

Procedura legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri noi sau ridicate excepții, instanța a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor pe fond.

Petentul A, având cuvântul, solicită admiterea plângerii - pe care o menține, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale, deoarece procurorul nu s-a pronunțat cu privire la toate persoanele reclamate, unele dintre ele, respectiv membrii trupelor de intervenție specială ale poliției, nefiind nici măcar identificați - formularea "și alții" nefiind o soluție legală - și cu privire la toate faptele, respectiv abuz în serviciu, violare de domiciliu, distrugere, tâlhărie, amenințare, lipsire de libertate.

Avocat G, având cuvântul pentru intimatul G, solicită respingerea plângerilor celor trei petenți, deoarece hotărârea este legală și temeinică.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea plângerii, deoarece soluția este temeinică și legală, în condițiile în care procurorul s-a pronunțat pentru toate faptele și pentru toate persoanele, în raport cu dispozițiile art. 222 Cod pr. penală, care vizează condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească plângerea.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA:

Asupra cauzei penale de față;

Reține că, prin rezoluția nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 1 combinat C.P.P. cu art. 10 lit. d și C.P.P. lit.1C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef și alții, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cod Penal, art. 192 Cod Penal, art. 217 și Cod Penal art. 189 Cod Penal, întrucât, din probele administrate a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni și există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv art. 56 din Legea nr. 360/2002.

Împotriva acestei rezoluții, au formulat plângere - potrivit art. 278 C.P.P.- petenții A, și, iar prin rezoluția nr. 1115/II/2/2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus respingerea acestei plângeri, ca fiind neîntemeiată, apreciindu-se în acest sens că în mod corect s-a stabilit împrejurarea că polițiștii au acționat în temeiul și în limitele legii.

Împotriva rezoluțiilor menționate anterior, au formulat plângere la instanța de judecată - potrivit art. 2781C.P.P.- petenții, plângere care, urmare a cererii de strămutare formulată în cauză, a fost înaintată de către Curtea de Apel Pitești, la Curtea de APEL CRAIOVA.

În motivarea plângerii s-a susținut în esență de către petenți că: nu s-au administrat probele solicitate, nu s-a stabilit cu certitudine dacă a intrat cu autoturismul în curtea lui A, nu s-a stabilit dacă și au fost violenți, nu s-au indicat normele legale în vigoare care permiteau lucrătorilor de poliție să efectueze percheziția și să ridice bunuri fără autorizația dată de judecător, nu s-au efectuat cercetări la fața locului, confruntări, reconstituiri, experimente judiciare.

Prin sentința penală nr. 79 din 05 iunie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis plângerea petenților, a desființat rezoluția nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a dispus trimiterea cauzei la procurorul din cadrul aceluiași parchet, în vederea începerii urmăririi penale.

Totodată, s-a dispus identificarea persoanelor prezente la fața locului, pentru ca petenții să precizeze împotriva cui au înțeles să formuleze plângerea și pentru ce infracțiuni, scop în care se vor cere relații de la unitățile din care au făcut parte la data respectivă lucrătorii de poliție. De asemenea, s-a dispus efectuarea de cercetări cu privire la toate persoanele împotriva cărora petenții au înțeles să formuleze plângerea penală și pentru toate infracțiunile sesizate de aceștia din urmă.

În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și intimații, și, având drept motiv comun și de prioritate absolută împrejurare că soluționarea plângerii s-a făcut cu lipsă de procedură față de unele dintre părți (intimați), care au și lipsit la data dezbaterilor pe fond, încălcându-se astfel prevederile art. 2781alin. 4

C.P.P.

Prin decizia nr. 6052 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis recursurile declarate de parchet și intimați și, rejudecând cauza, a casat sentința penală nr. 79 din 05 iunie 2007 a Curții de APEL CRAIOVA și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat în esență că, într-adevăr, instanța de fond a trecut la dezbaterile pe fond la data de 04 iunie 2007, în lipsa petenților și a intimaților, deși procedura de citare pentru acest termen nu fusese legal îndeplinită cu intimații și, conform dispozițiilor prev. de art.178 - 181 Totodată C.P.P. s-a constatat că dezbaterile pe fond s-au făcut cu lipsa totală de îndeplinire a procedurii de citare și față de alți intimați, aceștia nefiind niciodată citați în cauză, aceste motive atrăgând nulitatea absolută a hotărârii atacate, potrivit art. 197 alin. 2 și 3 și C.P.P. art. 291

C.P.P.

Primind cauza în rejudecarea plângerii pe fond, Curtea de APEL CRAIOVAa înregistrat-o la data de 18 ianuarie 2008, sub nr-.

Plângerea formulată de petent este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de procuror este nelegală și netemeinică, deoarece nu vizează toate persoanele și faptele reclamate, respectiv infracțiunile pentru care s-a făcut plângere potrivit art. 222 de C.P.P. către petenții părți vătămate A, și.

Astfel, potrivit art. 228 alin. 6 C.P.P. neînceperea urmăririi penale se face de către procuror printr-o rezoluție motivată, iar copie de pe rezoluție se comunică atât persoanei care a făcut sesizarea, precum și persoanei față de care s-au efectuat actele premergătoare, iar dispozițiile art. 245 alin. lit.1C.P.P. se aplică în mod corespunzător.

În același timp, potrivit art. 203 C.P.P. procurorul este obligat - atunci când dispune luarea actelor sau măsurilor procesuale - să se pronunțe prin ordonanță, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri, prin rezoluție motivată. Ambele acte trebuie să cuprindă totdeauna data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care o însoțește, cauza la care se referă, obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia și semnătura celui care a întocmit-

Aceste dispoziții se completează cu cele ale art. 244 C.P.P. care stabilește că, pe lângă mențiunile arătate în art. 203, trebuiesc arătate date privind persoana și fapta la care se referă dispoziția, precum și arătarea temeiurilor de fapt și de drept pe baza cărora urmează să se dispună prin actul menționat.

Aceste dispoziții legale arată că, în cazul tuturor măsurilor și dispozițiilor luate de procuror, fie din proprie inițiativă, fie la propunerea organului de urmărire penală, actul pe baza căruia dispune procurorul trebuie să cuprindă atât datele obligatorii prevăzute de art. 203 C.P.P. cât și date suplimentare prin care să se poată verifica legalitatea și temeinicia acestuia, în raport de dispozițiile sau măsurile luate.

Curtea constată că, prin ordonanța atacată în temeiul art. 2781C.P.P. procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față doar de comisarul șef, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246, 198, 217 și art. 189 Cod penal, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni și că există o cauză de nepedepsire prev. de art. 56 din Legea nr. 360/2002, omițând să se pronunțe cu privire la celelalte persoane reclamate și anume intimații G, și, dar și cu privire la alte persoane, care nici măcar nu au fost identificate, deși părțile vătămate - petente au furnizat datele necesare pentru identificarea lor, când au precizat că înțeleg să formuleze plângere și împotriva "echipei de mascați", formularea "comisar șef " nefiind reglementată de codul d e procedură penală.

De asemenea, Curtea reține și faptul că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunile reclamate și prevăzute de art. 211 Cod Penal, art. 250 Cod Penal, 193 Cod Penal, 180 Cod Penal, 20 rap. la art. 189 Cod Penal, art. 325 și art. 272 Cod Penal, art. 2671Cod Penal, de cele trei părți vătămate.

În acest scop era necesar ca, în raport de completările făcute plângerilor de către cei trei petenți, ulterior primei sesizări a organelor de cercetare penală, să se procedeze la audierea fiecăruia dintre ei, pentru a preciza în mod concret atât persoanele pentru care aceștia înțeleg să formuleze plângerea, cât și mai ales pentru fiecare dintre ele, infracțiunile și mijloacele de probă pe care se bazează sesizarea.

Curtea reține că, chiar și fără a se proceda în acest fel, procurorul a omis să administreze toate probele indicate, respectiv audierea martorilor, și, Martoc -, și - deși aceștia fuseseră nominalizați de către partea vătămată petent A, să solicite relații la inspectoratul de poliție pentru a se stabili care dintre persoanele cu funcții de conducere a dispus trimiterea în vederea intervenției a echipei speciale și calificată de petenți cu termenul de "mascați", să ridice copii de pe înregistrările efectuate cu un telefon mobil de către unii dintre polițiști participanți și să-l identifice pe acesta.

De altfel, prin memoriile sale - a se vedea în acest sens cel din 20.10.2006 - partea vătămată A descrie în mod amplu, potrivit propriei versiuni, modul în care s-au derulat faptele, dar mai ales (fila 8 din memoriu) infracțiunile pentru care înțelege să formuleze plângere, respectiv conținutul faptelor pentru care face plângerea penală, și anume: că s-ar fi intrat fără drept în domiciliul său, că ar fi fost lovit, că lucrători de poliție ar fi distrus uși, geamuri și alte bunuri - pe o ușă ar fi existat amprenta bocancilor "unui mascat", că petentul ar fi fost amenințat cu arma pentru a face ceva contrar voinței sale, că nu s-au întocmit la fața locului procesele-verbale de constare și procesele-verbale de ridicare a unor bunuri, că prin violență i s-ar fi sustras caseta din aparatul de filmat, că i-ar fi fost împiedicată libertatea de mișcare, că mai mulți polițiști ar fi răspândit materiale obscene prin folosirea unor fotografii distribuite unor ziare și posturi de televiziune și că persoane din cadrul poliției ar fi distrus o casetă video prin care se filmase modul în care polițiștii au acționat și în care erau reliefate aspecte esențiale privind ilegalitatea acțiunilor lor.

La rândul său, susține că, deși nu a săvârșit nici un fel de faptă penală ori contravențională și doar pentru că s-a aflat în locuința părții vătămate - petente A, a fost reținut de organele de poliție contrar voinței sale, a fost încătușat, condus în autovehiculul poliției, unde a fost lovit de mai multe ori de "mascați". De asemenea, același petent-parte vătămată susține că, la sediul Poliției din, a fost obligat atât el cât și să facă declarații contrare voinței lor, faptă ce ar constitui dacă ar fi probată, infracțiunea prev. de art. 266 alin. 2 Cod Penal, faptă pentru care - de asemenea - procurorul nu s-a pronunțat.

La rândul său, susține că nici el nu a săvârșit vreo faptă penală sau contravențională, dar pentru că s-a aflat în compania petentului - parte vătămată A și în locuința acestuia, doi polițiști "mascați" l-au lovit cu patul puștii în zona cefei, i-au luat fără drept camera video cu care filma, din care și-au însușit apoi caseta, i-au pus cătușele la mâini și l-au urcat cu forța într-un autovehicul, unde a fost lovit din nou de un "mascat". Se mai afirmă de către această parte cum, în același autovehicul, după ce a fost adus încătușat, și acesta ar fi fost lovit, lovituri care au continuat în timpul deplasării, până la sediul Poliției, unde, prin amenințare, s-ar fi încercat - potrivit susținerilor făcute de această parte - determinarea sa și a numitului să facă declarații contrare voinței lor și acuzatoare la adresa numitului

De asemenea, atât cât și susțin că, la sediul Poliției s-a întocmit un proces verbal de către polițiști în care se consemnau fapte nereale cu privire la actele materiale făcute de A, proces verbal pe care au refuzat să-l semneze, deși au fost amenințați. Cele două părți vătămate petente mai susțin și că, fără nici un drept, deși au avut calitatea de martori, au fost reținuți circa 7-8 ore la sediul Poliției.

Cu privire la aceste infracțiuni și împrejurări, procurorul nu s-a pronunțat prin ordonanță. sa din rezoluția din 13 noiembrie 2006, că "în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de cercetare abuzivă, distrugere și lipsire de libertate în mod nelegal, din aceleași declarații - respectiv doar ale polițiștilor - reieșit că polițiștii au acționat legal, în sensul că aveau dreptul să-i conducă la sediul poliției cu forța pe cei implicați, în vederea legitimării și audierii acestora, unde aceste persoane au stat atât timp cât a fost necesar pentru efectuarea actelor de cercetare necesare în astfel de cazuri", nu poate constitui o motivare în sensul dispozițiilor menționate și nici nu poate suplini administrarea de probatorii, cât și verificarea tuturor susținerilor părților vătămate petente cu privire la toate infracțiunile reclamate, așa cum s-a arătat.

În sensul completării cercetărilor, este necesar să se clarifice dacă agentul de poliție a intrat sau nu cu autoturismul din dotare în incinta curții imobilului lui A și dacă împotriva lui și s-au făcut sau nu cercetări abuzive pentru ca aceștia să facă declarații și să semneze procese-verbale de constatare ce conțineau împrejurări ce nu corespundeau realității, cu privire la această situație.

Este necesar să se clarifice dacă a existat o înregistrare video-audio făcută de către vreuna dintre părțile vătămate și unde se află aceasta în prezent.

Este necesar să se clarifice dacă și au comis fapte penale ori contravenții care impuneau privarea lor de libertate și dacă în această perioadă au fost cercetați abuziv și care au fost persoanele care ar fi putut să comită aceste fapte.

Se impune să se clarifice dacă pătrunderea în domiciliul părții vătămate A era necesară în raport de gravitatea acuzațiilor care i se puteau aduce în acel moment, ținându-se seama și că, din acte, rezultă că imobilul care era domiciliul părții vătămate menționate, era proprietatea unui magistrat.

Se impune să se clarifice și dacă, după sesizarea procurorului de serviciu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești - doamna procuror -, s-au întocmit acte de cercetare penală de către polițiști și dacă aceștia au avut dispoziție pentru efectuarea acestora.

În acest scop, vor fi reaudiați toți participanții - părți vătămate și făptuitori -, martorii propuși de către părțile vătămate; se vor solicita documente ori se vor întocmi procese-verbale la Inspectoratul de Poliție A, Poliția, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești cu privire la activitățile procesuale efectuate de aceste autorități judiciare la data faptei; se vor atașa copii de pe notele telefonice din data de 22 septembrie 2006, existente la Poliția, A cu privire la evenimentul menționat; se vor atașa copii de pe dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpulung și de pe dosarul Judecătoriei Sectorului 5 B nr- și, eventual, copia sentinței; se va identifica locul în care se află caseta din aparatul de filmat și aceasta va fi ridicată pe bază de proces-verbal; dacă apare ca necesar, vor fi confruntați făptuitorii cu părțile vătămate, părțile vătămate cu martorii și, respectiv martorii cu făptuitorii și se vor administra orice alte probe care apar necesare în urma completării materialului de urmărire penală.

Cu motivarea reținută, în temeiul art. 2781alin. 1 pct. 8 lit. b C.P.P. se va admite plângerea, se va desființa rezoluția și se va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.P.P.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea formulată de petenții A, și, împotriva rezoluției nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și rezoluției nr. 1115/II/2/2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Desființează rezoluția atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare în sumă de 65 lei, rămân în sarcina statului.

Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2008.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud. -

Dact. 3 ex./T 21 iulie 2008

Președinte:Doru Filimon
Judecători:Doru Filimon

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 123/2008. Curtea de Apel Craiova