Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.125/R/2009

Ședința publică din 25 februarie 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Luminița Hanzer

JUDECĂTORI: - -

- -

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară

S-a luat spre examinare recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr.712 din 03 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al petentei, av., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind petenta și intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul petentei depune la dosar o copie xerox după acordul de funcționare, solicitând a fi avut în vedere de instanță la pronunțarea soluției.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul petentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale și completării acesteia, în sensul audierii învinuitei, pentru a se verifica apărările acesteia și dacă există un prejudiciu cert în cauză. Totodată se impune a se verifica dacă marca este înregistrată în Registrul General al din țară. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se stabili aceste aspecte, cu respectarea principiului contradictorialității. În cauză nu sunt întrunite prevederile art.118 lit.f pen. întrucât petenta ar fi făcut dovada provenienței bunurilor confiscate, printre obiectele de activitate figurând și acela de comercializare de obiecte de din material prețios, și fiind făcută dovada că petenta nu a avut cunoștință de faptul că acele obiecte confiscate ar fi fost contrafăcute. Nu sunt întrunite în cauză nici elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.83 lit.b din Legea 84/1998, deoarece activitatea făptuitoarei trebuia să se realizeze cu intenție directă sau indirectă, iar petenta să fi acționat cu rea-credință în paguba companiei. Pentru existența unei contrafaceri, trebuie ca cel care comercializează, să acționeze în cunoștință de cauză, să cunoască că obiectele supuse actului comercializării sunt contrafăcute. În speță, nu se poate vorbi de o rea-credință din partea petentei, astfel că nu se poate reține această infracțiune. Nu s-a dovedit în nici un fel că petenta a cunoscut că obiectele confiscate ar fi contrafăcute, sau că le-ar fi comercializat cu rea-credință și că ar fi cauzat un prejudiciu.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de petentă ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Consideră că cercetarea penală este completă și nu se impune reaudierea învinuitei. Arată că s-a efectuat un raport de constatare din care rezultă că produsele puse în comercializare sunt contrafăcute, având gravate inscripția mărcii. Această marcă este înregistrată la OSIM și beneficiază de protecție pe teritoriul țării. Nu se poate reține art.83 lit.a deoarece produsele au fost puse în circulație. Solicită respingerea recursului și obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Apărătorul petentei arată că în România marca nu este înregistrată. Dacă se reține o faptă, atunci încadrarea trebuie să fie în art.83 lit.a și nu art.83 lit.b Legea 84/1998.

CURTEA

Prin sentința penală nr.712 din 3.12.2008 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. "a" din Codul d e procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta domiciliată în Vișeu de -/A județul M, împotriva ordonanței din data de 26 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosar nr. 22/P/2008, care a fost menținută.

Conform art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală s-a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 60 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea sa, înregistrată sub dosar nr-, petenta a formulat plângere împotriva Ordonanței din data de 09.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș - dosar nr. 507/II/2/2008 precum și împotriva ordonanței din data de 26 mai 2008 (dosar nr. 22/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș ), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea acestor ordonanțe și reținerea cauzei spre judecare.

În motivarea plângerii, s-a arătat că prin ordonanțele atacate Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, nume anterior, CNP -, fiica lui și, născută la 15.12.1958 în, județul M, cetățean român, studii medii, căsătorită, administrator al, fără antecedente penale, domiciliată în Vișeu de,- A, pentru infracțiunea prev. de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998; aplicarea față de aceasta a sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 400 lei și obligarea la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului; încetarea urmăririi penale față de învinuită pentru infracțiunea mai enunțată în temeiul art. 118 lit. f Cod penal dispunându-se confiscarea și distrugerea obiectelor de - 10 bucăți inele din aur alb combinat cu aur galben, având inscripția, în greutate totală de 94,31 gr ridicate de organele de poliție la data de 15.01.2008.

S-a susținut că în cauză nu ar întrunite prevederile art. 118 lit. f întrucât petenta ar fi făcut dovada provenienței bunurilor confiscate, printre obiectele de activitate a figurând și acela de comercializare de obiecte de din material prețios, în cauză fiind făcută dovada și că petenta nu a avut cunoștință de faptul că respectivele obiecte confiscate ar fi contrafăcute.

S-a invocat că în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 83 al. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 deoarece conform dispozițiilor acestui text de lege s-ar impune cu necesitate ca activitatea presupusului făptuitor să se realizeze cu intenție - directă sau indirectă - respectiv ca petenta să fi acționat cu rea credință în paguba companiei "".

Pentru existența unei contrafaceri s-a arătat că cel care comercializează trebuie să acționeze în deplină cunoștință de cauză, respectiv să cunoască că obiectele supuse actului comercializării sunt contrafăcute. Or, în lipsa relei credințe nu pot fi reținute ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii așa cum ea este definită de legea penală.

În concret, s-a mai arătat că nu s-a dovedit în nici un fel că petenta a cunoscut că obiectele confiscate ar fi contrafăcute, că le-ar fi comercializat cu rea credință și că ar fi cauzat vreun prejudiciu.

S-a solicitat a se avea în vedere poziția reprezentanților firmei "" - societatea civilă de avocați " & " care a ajuns la concluzia că obiectele sunt contrafăcute fără a intra în contact direct cu ele ci prin simpla vizualizare a unor planșe fotografice ceea ce ridică anumite semne de întrebare care nu au fost nici ridicate și cu atât mai mult rezolvate.

Astfel, pentru aspectele mai expuse, s-a solicitat admiterea plângerii și în urma judecării cauzei să se dispună scoaterea de sub urmărire penală a petentei în baza art. 11 alin. 1 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 al. 1 lit. d Cod procedură penală reținându-se lipsa laturii obiective și a celei subiective a infracțiunii, în speță nefiind dovedită nici existența vreunui prejudiciu cert, real și nici a vinovăției.

Examinând plângerea de față în baza motivelor invocate precum și din oficiu tribunalul a reținut următoarele:

Din actele de la urmărire penală a rezultat că învinuita, în calitate de reprezentat al Vișeu de a expus spre vânzare în vederea comercializării, produse contrafăcute, respectiv un număr de 10 podoabe din aur având gravate fiecare inscripția "", fapt constatat pe baza raportului de constatare nr. 1/20.02.2008 a ANPC - Direcția de metale și pietre prețioase.

Societatea Civilă de Avocați " & ", reprezentantul legal al companiei, deținătoarea mărcii "", (conform certificatului de înregistrare nr. -/28.08.2006 a, marcă care beneficiază de protecție și pe teritoriul României) a precizat că obiectele expuse spre vânzare sun produse contrafăcute.

Din actele de la dosarul de urmărire penală a rezultat că învinuita a pus în circulație produsele care poartă fără drept o marcă înregistrată astfel că sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 83 alin. 1 lit. b din legea nr. 84/1998, este realizată latura obiectivă.

Potrivit art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, constituie infracțiune punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

și punerea în vânzare, fără drept, de produse care poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare reprezintă o punere în circulație, în sensul art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, și realizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în acest text de lege.

Raportat la cele mai arătate, instanța a reținut că apărarea formulată de către petentă prin plângere în sensul că nu a avut cunoștință că produsele sunt contrafăcute pentru că le-a achiziționat de la persoane neidentificate, apare ca fiind nefondată iar faptul că ar fi depus alăturat plângerii anumite borderouri cu care a dorit să justifice proveniența acelor bijuterii nu poate duce la concluzia că nu a cunoscut caracterul bunurilor puse în vânzare.

În același timp tribunalul a constatat că fapta pentru care s-au făcut cercetările există, dar că aceasta prin conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni astfel că soluția dată de procuror, care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentei și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii este legală și temeinică.

Nici criticile referitoare la inexistența faptei, pe considerentul că nu s-a dovedit existența unui prejudiciu cert și real, nu pot fi acceptate deoarece instanța a constatat că procurorul nu a soluționat latura civilă a cauzei prin ordonanță, iar soluția pronunțată în temeiul art. 118 lit. f din Codul penal s-a apreciat de asemenea că este justificată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să se dispună în principal trimiterea acesteia la procuror, în vederea redeschiderii și completării urmăririi penale, în sensul audierii petentei pentru a se verifica apărările acesteia și dacă există un prejudiciu cert în cauză.

Totodată se impune a se verifica dacă marca este înregistrată în registrul general al mărcilor din România.

Petenta în subsidiar a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se lămuri aspectele contradictorii cu respectarea principiului contradictorialității.

În motivele de recurs, petenta a arătat că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art.118 lit.f pr.pen. întrucât aceasta a făcut dovada provenienței bunurilor confiscate, iar printre obiectele pe care aceasta le comercializează sunt și cele de metale prețioase, iar aceasta nu avea cunoștință că bunurile confiscate erau contrafăcute.

Aceasta a mai arătat că în cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.83 lit.b din Legea nr.84/1998, întrucât fapta trebuia să fie realizată cu intenție directă sau indirectă iar petenta să fi acționat cu rea credință în dauna companiei.

Recursul formulat de petentă urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut că învinuita în calitatea de reprezentant al AF din Vișeu de jud.M, a expus spre vânzare în vederea comercializării produse contrafăcute, respectiv un nr.de 10 podoabe din aur având gravate inscripția "" fapt constatat pe baza unui raport întocmit la data de 20.02.2008 de ANPC Direcția de metale și pietre prețioase, produse care poartă fără drept o marcă înregistrată, faptă care realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.83 al.1 lit.b din Legea nr.84/1998.

Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că afirmația petentei referitoare la faptul că nu a avut cunoștință că produsele sunt contrafăcute, întrucât le-a achiziționat de la persoane neidentificate, este neîntemeiată, iar împrejurarea că a depus alăturat plângerii anumite borderouri prin care a încercat să justifice proveniența bunurilor, nu poate duce la concluzia că petenta nu a cunoscut caracterul bunurilor puse în vânzare.

Nici afirmația petentei referitoare la împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu, nu a fost luată în considerare de către instanța de fond, întrucât în faza de urmărire penală nu a fost soluționată latura civilă a cauzei, iar soluția pronunțată în baza art.118 lit.f pr.pen. a fost apreciată ca fiind justificată, sens în care plângerea formulată de petentă a fost respinsă.

Potrivit art.83 al.1 lit.b din Legea nr.84/1998 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de 15.000.000 lei punerea în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

Dispozițiile legale menționate mai prevăd că activitatea făptuitoarei să fie realizată cu intenție directă sau indirectă, respectiv împrejurarea că petenta a acționat cu rea credință în dauna companiei înregistrată la OSIM cu intenția prejudicierii acesteia și cunoscând că produsele sunt contrafăcute.

Organul de urmărire penală care a instrumentat cauza trebuia mai întâi să verifice dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pretins a fi comise de petentă și dacă răspunderea penală poate fi angajată față de aceasta, după care să adopte o soluție prevăzută de lege, raportat la pericolul social al faptei, la modalitatea comiterii acestuia, la prejudiciul cauzat intimatei și la persoana petentei, însă procurorul care a adoptat soluția din prezenta cauză s-a rezumat doar la plângerea formulată și la actul de constatare întocmit de organele de poliție, fără a mai administra și alte probe, care să facă dovada că petenta cunoștea că produsele achiziționate sunt contrafăcute, că aceasta a acționat cu rea credință sub forma intenției directe sau indirecte și că prin fapta sa petenta a cauzat un prejudiciu titularului mărcii.

Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada certă că petenta cunoștea că produsele expuse spre vânzare sunt contrafăcute, că aceasta a acționat cu rea credință și că s-a cauzat un prejudiciu titularului mărcii, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. recursul formulat de petentă împotriva sentinței penale nr.712 din 3.12.2008 a Tribunalului Maramureș urmează să fie admis, în sensul că această sentință va fi casată în întregime și rejudecând cauza în baza art.278/1 al.8 lit.b pr.pen. urmează să fie admisă plângerea formulată de petentă împotriva Ordonanței nr.22/P/2008 din 26.05.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și a ordonanței nr.507/II/2/2008 din 9 iunie 2008 a prim procurorului aceluiași parchet care, vor fi desființate în parte iar cauza urmează să fie trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, în vederea redeschiderii urmăririi penale față de petentă sub aspectul comiterii de către aceasta a infracțiunii prev.de art.83 al.1 lit.b din Legea nr.84/1998.

În completarea urmăririi penale urmează să fie audiată petenta pentru a se verifica apărările acesteia, așa cum a solicitat petenta în motivele de recurs, deși la organele de poliție aceasta a refuzat să dea orice declarație, însă ulterior s-a convins că e mai bine să-și spună părerea cu privire la învinuirea ce i se aduce, se va solicita de la OSIM să comunice dacă marca este înregistrată în România și de la ce dată întrucât doar la judecata în fond a cauzei s-a depus o înregistrare a mărcii începând cu data de 28.08.2006, însă doar pentru Italia, pentru a se verifica dacă în momentul comiterii faptei de către petentă, marca era sau nu înregistrată în România, raportat și la faptul că Societatea civilă de avocați și a fost împuternicită să reprezinte interesele companiei în România doar la data de 16.10.2008, ulterior comiterii faptei, respectiv data de 15.01.2008.

Urmează să se întocmească și o expertiză de specialitate de către un expert neutru a produselor confiscate de la petentă pentru a se stabili cu certitudine dacă acestea sunt sau nu contrafăcute și ce anume le diferențiază de produsele originale, întrucât în cauză există doar un răspuns din partea Societății civile de avocați și care are interes în cauză și care printr-o simplă vizualizare a unor planșe fotografice, fără examinarea produselor, afirmă că acestea sunt contrafăcute.

In cauză urmează să fie administrate și alte probe care vor fi necesare pentru completarea urmăririi penale.

Potrivit art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI DE:

Admite recursul declarat de petenta domiciliată în Vișeu de -/A județul M,împotriva sentinței penale nr. 712/03.12.2008 a Tribunalului Maramureș.

Casează în întregime sentința penală atacată și, rejudecând:

În temeiul art. 278/1 al. 8 lit. b proc.pen. admite plângerea formulată de petentă împotriva Ordonanței nr. 22/P/2008 din 26 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și Ordonanței nr. 507/II/2/2008 din 09.06.2008 a Prim procurorului aceluiași parchet pe care le desființează în parte.

Trimite cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru redeschiderea urmăririi penale față de petentă sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 83 al. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25.02.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.VG/MR

05.03.09/3 EX.

Președinte:Vasile Goja
Judecători:Vasile Goja, Ana Covrig Luminița Hanzer

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Cluj