Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 126/2009. Curtea de Apel Pitesti

Comentarii

0

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 126/

Ședința publică din 04 2009

Curtea compusă din:

Președinte: dr.- -

Grefier: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin

procuror

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, plângerea formulată de, domiciliată în Municipiul Rm. V, Str. -. -, nr.30, județul V, împotriva ordonanței din 10 februarie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.124/P/2007.

În baza disp.art.304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009, când susținerile părților au fost consemnate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată ce face parte integrantă din prezenta sentință.

CURTEA

Asupra plângerii de față, deliberând, constată:

La data de 13 aprilie 2009, fost înregistrată sub nr-, plângerea petiționarei, domiciliată în Râmnicu V, str.G-ral - nr.30, județul V, împotriva ordonanței din 10 februarie 2009, dată de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.124/P/2007, sub aspectul greșitei sancționări cu amenda administrativă în sumă de 1000 lei, pentru art.249 Cod penal.

In plângerea adresată, petiționara arată, că, în fapt, și alte persoane au solicitat instanței de judecată anularea testamentului defunctei, autentificat sub nr.1590 din 22 iulie 2003 la Biroul Notarului Public, sub pretextul indus de avocat că testamentul nu ar fi semnat de.

Urmare acestei plângeri, după ce s-au făcut cercetări penale în cauză, în mod nelegal a fost sancționată administrativ cu amenda menționată pentru infracțiunea prevăzută de art.249 Cod penal, invocând, în acest sens, multiple argumente.

Astfel, se susține de către petiționară, în esență, că expertizele efectuate de Institutul Național de Expertize Criminalistice, prima la solicitarea instanței, iar ulterior, o altă expertiză la solicitarea parchetului, au suficiente elemente de subiectivitate, nefiind, în consecință, obiective, pentru că nu au luat în considerare aspectul esențial că atunci când a semnat testamentul, testatoarea avea o luxație la mâna dreaptă, și că semnătura în aceste condiții putea să fie influențată de funcționalitatea mâinii drepte, așa cum rezultă în mod clar din concluziile corecte ale medicului legist.

De asemenea, o altă expertiză grafologică efectuată la Inspectoratul General al Poliției Române, o consideră subiectivă, având în vedere că persoana vătămată, cel care, de altfel, a determinat sesizarea organelor de cercetare penală, este un fost polițist, obiectivitatea acestei expertize fiind pusă la îndoială și ca urmare a faptului că această expertiză s-a desfășurat fără ca în prealabil să se efectueze constatarea medico-legală privind funcționalitatea mâinii drepte a testatoarei, în condițiile luxației, deși această probă se solicitase.

Totodată, susține petiționara, nu a fost luat în considerare de către parchet susținerea expertului Inspectoratului de Poliție al Județului V, în care se arată că semnătura de pe testament nu prezintă elemente de individualizare, astfel că nu se putea trage vreo concluzie categorică, așa cum s-a constatat în celelalte expertize, în sensul că nu este autor al semnăturii.

In acest sens, că nu se poate susține o concluzie clară că nu este autor al semnăturii, petiționara invocă și raportul expertului G, documentat științific în care se arată că nu poate fi exclusă ca autor al semnăturii de pe testament.

Singurele probe administrate după începerea urmăririi penale, susține petiționara, și anume declarațiile martorilor și, confirmă fără dubiu, că testamentul a fost semnat de și că la autentificarea actului s-au respectat întocmai procedurile legale, declarații care se coroborează cu alte probe sau situații ce se desprind din întreg dosarul, cum ar fi prezența testatoarei la data întocmirii testamentului la doi medici, alte declarații date în dosarul penal dar și în cel civil, împrejurarea că și nu altcineva, la data întocmirii testamentului la notariat avea mâna luxată, prestarea întreținerii testatoarei de către familia beneficiară a testamentului.

Deși existau în favoarea sa toate aceste probe, împrejurări sau situații invocate, așa cum au fost prezentate în esență mai sus, ce confirmau că nu a săvârșit nici o faptă penală, pentru că, de fapt, nici nu a existat, totuși prin ordonanța atacată, procurorul i-a aplicat, nelegal și netemeinic, o amendă cu caracter administrativ, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 Cod penal, pentru care s-a început urmărirea penală, pornindu-se de la o prezumție absolută a existenței unui fals, bazată pe concluziile neștiințifice și subiective ale unei părți din experți, în contradicție cu toate probele din dosar, deși, paradoxal, se dispune prin aceeași ordonanță disjungerea pentru alte persoane cercetate în această cauză, care au ca scop tocmai stabilirea existenței acestei infracțiuni de fals.

Mai mult, arată petiționara, chiar dacă prin absurd s-ar presupune că fapta ar fi existat, era oricum prescrisă răspunderea penală și în nici un caz nu i se putea aplica vreo sancțiune prevăzută de lege, fie ea cu caracter administrativ, așa cum nelegal și abuziv a procedat parchetul prin ordonanța atacată.

Ca atare, față de cele arătate, petiționara solicită, în esență, admiterea plângerii introduse, iar pe fond achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art.249 Cod penal, în temeiul art.10 lit.a Cod pr.penală, și înlăturarea amenzii administrative de 1000 lei, aplicată în această cauză de către procuror.

De precizat, că în prealabil, în condițiile art.278 Cod pr.penală, petiționara a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanța din 19 martie 2009, dată în lucrarea nr.201/II/2/2009, a respins ca neîntemeiată această plângere, după care, cu respectarea termenelor legale, petiționara a introdus prezenta plângere la instanță, în condițiile art.278/1 Cod pr.penală.

Ca urmare, Curtea de Apel Pitești, la data de 13 aprilie 2009, fost investită cu soluționarea plângerii formulate de petiționara, ale cărei critici au fost expuse mai înainte, intimați fiind, G, și.

Ulterior, însă, în cursul judecății, urmare solicitării instanței, a dosarului de cercetare penală și a lucrării aferente, parchetul înaintează și plângerea petiționarului împotriva aceleiași rezoluții, plângere care, însă, nu poate face obiectul acestei judecăți, judecată ce se impune a se limita numai cu privire la plângerea petiționarei, așa cum a fost investită instanța, de altfel, chiar precizând că în acest dosar are numai calitatea de intimat, așa cum rezultă din preambulul hotărârii.

Așa fiind, stabilind cadrul procesual al prezentei judecăți, curtea urmează a analiza plângerea petiționarei, cu motivele invocate, în raport de toate actele și lucrările dosarului, potrivit art.278/1 alin.7 Cod pr.penală.

Examinând această plângere a petiționarei, curtea constată, în primul rând, că prin ordonanța din 10 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, dată în dosarul nr.124/P/2007, s-a dispus, în baza art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.249 Cod penal, precum și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii ce s-a impus a se executa potrivit art.441/1 Cod pr.penală, în sumă de 1000 lei.

Urmare acestei soluții de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea prev. de art.249 Cod penal, în baza art.245 lit.c Cod pr.penală, s-a dispus înaintarea celor două exemplare originale ale testamentului autentificat sub nr.1590 din 22 iulie 2003 de Biroul Notarului Public, instanței civile în vederea desființării înscrisului oficial de mai sus, împreună cu rapoartele de expertiză grafică întocmite în cauză.

Totodată, prin aceeași ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, în baza art.10 lit.d Cod pr.penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.289 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei din urmă infracțiuni, precum și neînceperea urmăririi penale față de, cercetată sub aspectul infracțiunii prev. și ped. de art.246 Cod penal.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, organ competent material și teritorial, în vederea continuării cercetărilor penale față de învinuita - pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208, 209 alin.2 lit.b Cod penal, art.25 rap. la art.289 Cod penal, art.291 Cod penal și art.293 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, precum și față de învinuiții, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.291 Cod penal, și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.25 rap. la art.289 Cod penal, art.288 Cod penal, art.292 Cod penal și art.293 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, inclusiv față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.25 rap. la art.289 Cod penal, și art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

S-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 810 lei, care, în conformitate cu art.192 Cod pr.penală, s-a dispus a fi suportate de către învinuita.

Pentru a dispune în sensul celor arătate mai sus, procurorul a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr.12256/2004 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, G și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr.1590 din 22 iulie 2003, de către notarul public, și deschisă succesiunea defunctei, urmând a se dispune, totodată, ieșirea din indiviziune a părților, testament care a fost semnat de o altă persoană decât.

Instanța civilă, în temeiul art.178 și art.86 Cod pr.civilă, în cursul judecății, a dispus efectuarea unei expertize grafice care să stabilească dacă testamentul respectiv a fost semnat de, fiind întocmit în cauză de către Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B - raportuil de expertiză criminalistică sub nr.283 din 30 august 2005, din concluziile căruia reiese că testamentul autentificat sub nr.1590 din 22 iulie 2003, al Biroului Notarului Public nu a fost semnat de către.

Urmare acestei expertize, prin sentința civilă nr.5188 din 27 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.12.256/Cv/2004, pe baza probelor administrate, s-a constatat nulitatea testamentului în cauză.

Impotriva acestei hotărâri, - beneficiarul testamentului, a exercitat calea de atac a apelului, cauză ce a format obiectul dosarului nr.29/Cv/2005 al Tribunalului Vâlcea, secția civilă, care a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea originalului testamentului defăimat ca fals, Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în vederea efectuării de cercetări, cu privire la infracțiunea de fals.

De precizat că, în iunie 2006, persoanele vătămate, G, și au formulat plângeri împotriva notarului public, care au fost, de asemenea, înaintate spre soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pentru a se efectua cercetări față de notarul public, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal.

Pe parcursul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, întrucât din declarațiile persoanelor vătămate a rezultat că presupusul autor al falsificării semnăturii de pe testament este numita, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către V - Serviciul Criminalistic care, prin adresa nr.121.859 din 20 noiembrie 2006 V - Serviciul Criminalistic - a comunicat că în urma examinării înscrisurilor s-a constatat că nu pot fi făcute comparații grafoscopice pentru identificarea autorului care a executat semnătura litigioasă, deoarece semnătura de la poziția "testatoarea" din testament este constituită dintr-un înscris ilizibil, cu trasee tremurate, unghiulare, care nu dau caracteristici de individualizare.

Constatându-se astfel existența unor concluzii contrare, între expertiza efectuată de - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B - și constatarea tehnico-științifică efectuată de V - Serviciul Criminalistic, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlceaa dispus efectuarea unei noi expertize de către experți din cadrul B, care, însă, a restituit materialele înaintate pentru expertiza grafică, întrucât s-a mai pronunțat prin raportul de expertiză nr.283 din 30 august 2005, menționat mai sus.

Ca urmare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlceaa dispus efectuarea unei noi expertize de către experți din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Criminalistică, care a concluzionat că "semnăturile în litigiu nu au fost executate de persoana care a semnat documentele puse la dispoziție și folosite ca model de comparație, respectiv ", precizând, totodată, că "nu ne putem pronunța dacă afecțiunea medicală de care suferea ar fi putut induce unele modificări ale semnăturii acesteia".

Ulterior, în urma modificării legii, când competența de soluționare în privința notarilor a revenit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, această cauză penală a fost trimisă la acest parchet, înregistrată sub nr.124/P/2007, procurorul soluționând- prin ordonanța din 10 februarie 2009, ce face obiectul prezentei cauze.

In vederea soluționării, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize grafice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice care a întocmit raportul de expertiză criminalistică nr.50 din 7 martie 2008, ce concluzionează că exemplarele testamentului autentificat sub nr.1590 din 22 iulie 2003, de către Biroul Notarului Public din Râmnicu V, în număr de două, "nu sunt semnate de numita ", subliniindu-se că "semnăturile contestate reprezintă un model aparte la care modul de execuție diferă de cel al semnăturilor numitei " și că "deosebirile evidențiate nu pot fi puse pe seama vârstei înaintate a titularei, modul în care aceasta se semnează constituie un reflex grafic bine consolidat, care s-a menținut în timp, fiind regăsit inclusiv la semnăturile executate de aceasta, ulterior datei pe care o poartă actul în litigiu" și "dată fiind constanța semnăturii titularei în timp - chiar și în situația unei luxații, titulara nu s-ar fi abătut de la modelul propriu, ci ar fi intervenit doar modificări la nivelul calității execuției".

Totuși, în nota de obiecțiuni nr.1650 din 12 iunie 2008, expertul criminalist G, desemnat de învinuita pentru participarea la efectuarea expertizei a concluzionat că "testatoarea nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat de din mun.Râmnicu V, sub nr.1590 din 22 iulie 2003".

Față de cele arătate, parchetul a concluzionat prin ordonanța al cărei conținut, în esență, a fost expus mai înainte, că materialul probator demonstrează în mod cert că în data de 22 iulie 2003, notarul public a întocmit și autentificat testamentul nr.1590 din 22 iulie 2003, pentru numita, care a testat întreaga avere pentru, însă, acest testament nu a fost semnat de testatoarea.

In acest sens, parchetul arată că, prezența învinuitei în biroul notarial în momentul semnării înscrisului și reprezentarea de către notar că în fața sa s-a aflat adevărata testatoare, au fost principalii factori care au condus, în final, la semnarea înscrisului oficial de către o altă persoană.

S-a apreciat, astfel, că notarul public a acționat fără a avea reprezentarea neadevărului cuprins în actul încheiat și a consecințelor acestuia, ceea ce a condus ca întocmirea înscrisului oficial în aceste condiții să nu întrunească trăsăturile infracțiunii prev. și ped. de art.289 Cod penal, neexistând o intenție directă și nici indirectă, ci a infracțiunii prev. și ped. de art.249 Cod penal, întrucât atestarea inexactă din înscrisul oficial în legătură cu prezența și identitatea testatoarei este rezultatul culpei notarului public, care trebuia să depună mai multe diligențe în acest sens, potrivit art.50 și art.62 din Legea nr.36/1995, culpă ce demonstrează o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cu consecința unei vătămări importante a intereselor legale ale moștenitorilor numitei.

Ca urmare, infracțiunea de fals intelectual neputând să coexiste cu infracțiunea de neglijență în serviciu, parchetul a concluzionat că în sarcina învinuitei urmează a se reține infracțiunea prevăzută de art.249 Cod penal, și nu infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, iar, ținând cont de modalitatea de săvârșire a faptei prev. de art.249 Cod penal, de circumstanțe reale și personale de care se bucură învinuita, a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art.18/1 Cod penal, urmând ca față de aceasta să se dispună o sancțiune cu caracter administrativ iar pentru infracțiunea prev. de art.289 Cod penal, pentru care se începuse urmărirea penală, s-a apreciat că se impune scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penală.

Totodată, parchetul a concluzionat că nu poate fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu în sarcina notarului public, prevăzută de art.246 Cod penal, întrucât în cauză s-au efectuat cercetări pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal, iar infracțiunea prev. și ped. de art.246 Cod penal, fiind o normă de incriminare generală, nu mai poate fi incidentă când pentru aceeași faptă există o normă de incriminare specială prev. de art.289 Cod penal.

Deoarece în cauză au început cercetările și față de, în vederea stabilirii persoanelor vinovate care au contribuit, într-un mod sau altul, la semnarea testamentului de o altă persoană ce nu a fost încă identificată și, întrucât în privința acestor persoane împotriva cărora s-a început urmărirea penală competența nu aparține Curții de Apel Pitești - competență ce privea numai pe notarul public - parchetul a procedat la disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, organ competent material și teritorial să instrumenteze în continuare această cauză.

In fine, întrucât efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals a fost și urmare a faptului că Tribunalul Vâlceaa înaintat organelor de urmărire penală încheierea de ședință din 19 mai 2006, prin care a dispus suspendarea judecării cauzei în dosarul nr.29/CV/2005, pentru a lămuri cauza sub aspectul infracțiunii de fals, reclamat în procesul civil, parchetul a dispus prin această ordonanță ca testamentul autentificat, considerat fals, întocmit în două exemplare, să fie înaintat spre desființare instanței civile care a sesizat organele de urmărire penală.

Având în vedere cele prezentate mai sus, cu privire la susținerile petiționarei, cât și cu referire la conținutul nuanțat al ordonanței procurorului atacată în prezenta cauză, curtea constată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, așa cum pretind dispozițiile art.278/1 alin.8 Cod pr.penală, că plângerea petiționarei este întemeiată, pentru considerentele ce vor urma:

In primul rând, așa cum rezultă, în esență, din conținutul ordonanței atacate de petiționară, petiționara, notar public, a fost sancționată cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art.249 Cod penal, deoarece, din culpa sa, constând într-o insuficientă diligență reclamantă de art.50 și 62 din Legea nr.36/2995, privind notarii publici, vizând verificarea identității persoanei, a întocmit la biroul său notarial în data de 22 iulie 2003, testamentul autentificat sub nr.1590 din 22 iulie 2003, care a fost semnat, însă, nu de testatoarea ci de o altă persoană.

Datorită acestui fapt, după decesul testatoarei, survenit la data de 3 octombrie 2003, întreaga avere mobilă și imobilă a revenit numitului, ce nu avea nici un grad de rudenie cu defuncta, dar care a fost instituit ca legatar universal prin testamentul contestat, înlăturând de la succesiune pe, G - moștenitori colateriali ai autoarei, mai exact descendenți ai fraților autoarei (nepoți).

Ca urmare, aceștia au introdus, pe de o parte, acțiune civilă la instanța civilă pentru constatarea nulității absolute a testamentului, întrucât lipsește consimțământul autoarei, nefiind semnat de, ci de o persoană interpusă care a semnat în locul ei, iar, pe de altă parte, au acționat și pe cale penală reclamând notarul public la organele de cercetare penală, pentru infracțiunea prev. de art.246 și 289 Cod penal, ceea ce a atras și suspendarea cauzei civile în căile de atac, până la soluționarea cauzei penale, având ca obiect infracțiunea de fals în înscrisuri presupus a fi săvârșită cu ocazia autentificării testamentului de către notarul public.

Ca atare, esențial este, a stabili în această cauză penală dacă la data de 22 iulie 2003, la Biroul Notarului Public din Râmnicu V, în fața acestuia s-a prezentat și a semnat testamentul întocmit și citit de către notar, consimțind la autentificarea sa.

Parchetul susține, urmare a multiplelor cercetări așa cum au fost analizate mai sus, că acest testament întocmit și autentificat de notarul public, la biroul său, nu a fost semnat de testatoarea, ci de, mama beneficiarului testamentului, prezența acesteia în biroul notarial în momentul semnării înscrisului, conducând la reprezentarea greșită de către notar că în fața sa se află adevărata testatoare, confundând-o, astfel, cu.

Astfel, atestând inexact în actul întocmit în legătură cu prezența și identitatea testatoarei, care în realitate nu a semnat exemplarele testamentului autentificat sub nr.1590 din 22 iulie 2003, parchetul a concluzionat că aceasta este rezultatul culpei pentru că nu a depus mai multe diligențe în acest sens, reclamate de Legea nr.36/1995, privind notarii publici, astfel că a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art.249 Cod penal, urmată de scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, ținând cont de modalitatea de săvârșire a faptei și de consecințele reale și personale de care e bucură învinuita.

In susținerea acestei învinuiri, parchetul are în vedere, în esență, concluziile rapoartelor de expertiză dispuse în cauza civilă și în cauza penală, prin care se concluzionează că testamentul în litigiu nu a fost semnat de, și anume: raportul întocmit de - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B nr.283 din 30 august 2005, la solicitarea instanței civile, când cauza se afla la judecătorie, raportul întocmit de - Institutul de Criminalistică, nr.66739 din 18 mai 2007, precum și raportul nr.50 din 7 martie 2008, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice.

Prin urmare, achiesând numai la concluziile acestor expertize, fără a lua în calcul și apărările petiționarei, procurorul a dispus sancționarea cu caracter administrativ a învinuitei pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 Cod penal.

Curtea consideră, însă, că primele două expertize menționare, și anume, expertiza efectuată la Instituitul Național de Expertize Criminalistice (INEC) - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, precum și expertiza efectuată în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) - Institutul de Criminalistică nu pot fi concludente, întrucât prima a fost dispusă de o instanță civilă, deși trebuia dispusă de instanța penală investită cu soluționarea cauzei, iar cea de-a doua a fost dispusă a se efectua de Institutul de Criminalistică al - persoana vătămată fiind un fost polițist -, deși, conform reglementărilor legale vizând efectuarea expertizelor, abilitat a efectua o atare expertiză era Institutul Național de Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul Justiției. Aceste expertize nu pot constitui un temei probator relevant, cu atât mai mult cu cât nu au fost respectate nici procedurile legale în materie, în sensul că nu au fost prezente părțile, care pot face observații cu privire la întrebările la care expertul trebuie să răspundă, și, eventual, a numirii unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei, așa cum pretind în acest sens expres dispozițiile art.118 și 120 Cod pr.penală.

A se vedea în acest sens și procesul verbal întocmit de procuror, ce consemnează o atare situație, proces verbal ce stă la baza solicitării ultimei expertize dispusă în această cauză, la Institutul Naționale de Expertize Criminalistice B, ale cărei obiective au fost fixate în prezența părților, cu observațiile acestora, precum și cu arătarea dreptului că pot să-și angajeze fiecare parte câte un expert consilier (146 dosar urmărire penală).

Așadar, curtea urmează a analiza, în privința probelor științifice dispuse în această cauză, numai ultima expertiză menționată dispusă în condițiile legii, și anume expertiza de la Institutul Național de Expertize Criminalistice B de pe lângă Ministerul Justiției (177-184 dosar urmărire penală).

Această expertiză criminalistică concluzionează în raportul său că acele două exemplare ale testamentului în litigiu nu au fost semnate de numita, arătând, în acest sens, că deosebirile dintre semnătura în litigiu și celelalte semnături de comparație "relevă faptul că semnăturile contestate reprezintă un model aparte la care modul de execuție diferă de cel al semnăturilor numitei, dovedind astfel că respective semnături au fost executate de către o altă persoană decât titulara", și că aceste deosebiri "nu pot fi puse pe seama vârstei înaintate a titularei" (182 dosar urmărire penală).

Dar, aceste susțineri sunt contestate de expertul recomandat de învinuita, G, care în nota de obiecțiuni făcută (242-251 dosar urmărire penală) concluzionează că testatoarea nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele două exemplare ale testamentului în litigiu, arătând în acest sens, prin trimitere la literatura de specialitate că "Problemele pe care le implică examinarea scrisului persoanelor bolnave sau în vârstă, pot să conducă la situații în care semnăturile sunt, în mod semnificativ, diferite ca aspect. condiției fizice și diminuarea coordonării sunt factori care determină apariția unor semnături de o calitate foarte slabă, față de cele executate anterior. sănătății, ca rezultat al bolii și bătrâneții afectează atât aspectul semnăturii cât și deprinderile de scriere. Trăsăturile neregulate, litere trasate neclar (incorect), alinierea și spațierea defectuoasă a semnelor grafice, pot fi întâlnite în cazul semnăturilor afectate de boală ori de bătrânețe (247 dosar urmărire penală).

De asemenea, expertiza criminalistică analizată menționează și faptul că "Ipoteza ca respectivele deosebiri ale semnăturii contestate de pe cele două exemplare ale testamentului în litigiu, să se datoreze luxației încheieturii mâinii drepte, aceasta nu se verifică din punct de vedere criminalistic, deoarece - dată fiind constanța semnăturilor titularei în timp - chiar și în situația unei luxații, titulara nu s-ar fi abătut de la modelul propriu, ci ar fi intervenit doar modificări la nivelul calității execuției" (182 verso, dosar urmărire penală).

Insă, și această susținere a experților este înlăturată chiar de specialistul cel mai avizat să se pronunțe sub acest aspect, și anume, medicul de medicină legală ce concluzionează clar, în adresa nr.1118/5 din 12 noiembrie 2007 Serviciului Medico-Legal A, că luxația traumatică "putea afecta funcționalitatea mâinii dr. la executarea unor mișcări articulare pentru diferite activități, inclusiv posibilitatea de a scrie în perioada tratamentului acestei afecțiuni" (213 dosar urmărire penală).

De aceea, față de cele menționate mai înainte, cu referire la concluziile expertului parte, curtea apreciază că este evident că starea fizică a testatoarei la o vârstă înaintată de 84 de ani cât a avut în momentul semnării testamentului, putea să influențeze scrisul acesteia, semnătura sa fiind diferită de semnăturile de comparație, semnătura sa fiind influențată, totodată, și de luxația mâinii drepte - se susține că testatoarea ar fi semnat testamentul cu o mâna dreaptă bandajată, urmare a unei luxații - așa cum concluzionează medicul legist.

La aceste argumente se poate adăuga și faptul că, deși această expertiză a stabilit că semnăturile testatoarei de pe testamentul în litigiu "prezintă suficiente caracteristici grafice individuale, în vederea identificării semnatarului" (178 dosar urmărire penală), totuși, Inspectoratul Poliției Județului V - Serviciul Criminalistic, prin adresa nr.121.859 din 20 noiembrie 2006 (201 dosar urmărire penală), arată că semnătura litigioasă "este constituită dintr-un scris ilizibil, cu trasee tremurate, unghiulate care nu dau caracteristici de individualizare", astfel că "nu se pot efectua comparații grafoscopice pentru identificarea autorului care a executat semnătura litigioasă (201 dosar urmărire penală).

Ca atare, față de cele arătate curtea consideră că numai concluziile raportului de expertiză întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, pe care parchetul și-a întemeiat acuzația de fals împotriva învinuitei, concluzii contestate de alți experți sau alți specialiști, așa cum au fost, de asemenea, prezentate mai sus, nu pot constitui numai ele însele un suficient și temeinic probatoriu, care să conducă la concluzia evidentă a vinovăției învinuitei în această cauză.

Ele ar fi putut constitui un astfel de suport probatoriu dacă s-ar fi coroborat, cel puțin, cu alte probe administrate în cauză, nici o probă, fie ea științifică, neavând o valoare mai dinainte stabilită, așa cum pretind expres în această privință prevederile art.63 Cod pr.penală.

Or, din contră, în afară de susținerea persoanelor vătămate în această cauză,care, firesc, își susțin acuzația, există multe probe care demonstrează cu prisosință nevinovăția învinuitei, probe în favoarea învinuitei, care sumar au fost prezentate de procuror în ordonanță, fără a se face, însă, cel puțin o analiză a lor, așa cum pretind dispozițiile art.202 Cod pr.penală, ce impun ca în virtutea rolului său activ, organul de urmărire penală are obligația să adune probele și în favoarea învinuitului sau inculpatului, și nu numai în defavoarea acestuia.

In acest sens, pot fi prezentate astfel de probe, de care învinuita face vorbire în plângerea depusă și în declarațiile date (308-316, dosar urmărire penală) și anume:

-Declarația martorei, consilier la biroul notarial, ce avea obligația de serviciu de a da lămuriri juridice persoanelor ce veneau la biroul notarial, de a verifica documentele în vederea încheierii actelor notariale, care confirmă prezența testatoarei - pe care o cunoștea, întrucât mai venise anterior la notarul public, în legătură cu alte acte - în data de 22 iulie 2003 și faptul că aceasta avea "mâna bandajată" și se "văita de durere", învinuita sugerându-i să meargă la medic pentru atenuarea durerii, ceea ce a și făcut, testamentul semnându-l după revenirea sa în prezența notarului public (347 dosar urmărire penală).

-Declarația martorei, fostă angajată ca secretară la biroul notarial, care se ocupa, în principal, de redactarea actelor pe care notarul public le întocmea, ce confirmă și ea ca martor ocular prezența testatoarei la data de 22 iulie 2003, când s-a întocmit testamentul autentificat, testatoarea având mâna bandajată și acuzând dureri, învinuita sfătuind-o să meargă la medic pentru a-i prescrie calmante pentru durerile pe care le acuză și, totodată, să meargă să-și facă și o examinare neurologică (340 dosar urmărire penală).

-Există în cauză două adeverințe medicale (248 dosar urmărire penală), eliberate de doi medici, una ce vizează o examinare neurologică și alta o examinare medicală, ce confirmă luxația și prin care sunt prescrise medicamente a căror eliberare s-a făcut exact în data de 22 iulie 2003, când s-a întocmit testamentul, ceea ce atestă susținerile martorilor menționați și, și ale învinuitei, că în acea dată testatoarea a venit la notariat cu mâna luxată, luxarea mâinii testatoarei în perioada semnării testamentului, nefiind contestată nici chiar de persoanele vătămate. De asemenea, prin aceste adeverințe sunt confirmate susținerile martorilor menționați cu privire la trimiterea de către învinuita la un medic pentru a-i fi examinată luxația și pentru a-i prescrie medicamente pentru atenuarea durerilor, precum și la un alt medic care să-i facă și o examinare neurologică necesară asupra aprecierii discernământului a unei persoane în vârstă de 84 de ani.

Aceste declarații ale martorilor oculari și, ce confirmă semnarea testamentului autentificat de învinuita, coroborate și cu actele medicale arătate ce atestă susținerile martorilor, sunt probe testimoniale și înscrisuri de necontestat - pe care parchetul nici măcar nu le-a apreciat dacă le înlătură sau nu - care coroborate cu concluziile expertului criminalistic G, ale Serviciului Criminalistic Râmnicu V și ale medicului legist, așa cum au fost prezentate mai sus, înlătură, în opinia curții, chiar concluziile expertizei criminalistice, singura probă pe care procurorul și-a construit insuficient de riguros și de profund acuzarea.

Or, o atare singură probă, fie ea o expertiză criminalistică, necoroborată cu nici o altă probă, mai mult, combătută de susținerile altor experți sau alți specialiști, dar și de celelalte probe testimoniale și înscrisuri administrate în cauză, așa cum au fost analizate, se impune a fi înlăturată.

La toate aceste probe ce circumscriu nevinovăția învinuitei, așa cum au fost prezentate, se pot adăuga și altele a căror semnificație întregește aprecierile asupra faptului că testatoarea a semnat testamentul în fața notarului și nu o altă persoană.

Edificator pot fi în acest sens:

-Scrisoarea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în cursul cercetărilor, de, fiul lui, una din persoanele vătămate în această cauză, fiu care susține că este vorba de o înscenare a unei infracțiuni cu concursul avocaților, pentru anularea testamentului, în sensul susținerii nereale că o altă persoană decât testatoarea ar fi semnat testamentul pentru ca rudele acesteia să poată reintra în posesia averii testatoarei pe care a înstrăinat-o unei persoane străine ce a ajutat-o la bătrânețe, ajutor pe care nu l-a primit din partea rudelor sale, dar care doresc acum să-i moștenească averea lăsată (274-277 dosar urmărire penală).

-La aceasta, se poate adăuga și declarațiile învinuiților în această cauză (335 dosar urmărire penală), mama beneficiarului testamentului, (322 dosar urmărire penală), beneficiarul testamentului, și (193 dosar urmărire penală) - pretinsa persoană care ar fi fost la notarul public și ar fi semnat în locul numitei testamentul, semnătura acesteia, pe lângă cea a testatoarei, făcând și obiectul unora dintre expertize, deși în ordonanță rezultă că ar fi fost cea care ar fi semnat acest testament - cercetați pentru multiple infracțiuni în legătură cu întocmirea prin fals a acestui testament, nefinalizate încă, ce confirmă, direct sau indirect, că a fost în data de 22 iulie 2003 la Biroul notarului public și în fața învinuitei a semnat testamentul contestat de persoanele vătămate în această cauză penală.

-De menționat că, deși se susține că învinuita prin culpa sa a determinat ca testamentul să fie semnat de o altă persoană, totuși nu se știe cine este această persoană, parchetul oscilând între numita și, cercetările în această privință nefiind finalizate încă, așa cum s-a arătat mai sus, cercetări care pot conduce la orice soluție - inclusiv aceea că a semnat testamentul - ceea ce poate fi un alt argument că punerea sub învinuire a numitei, fără a se ști identitatea autorului, este o soluție prematură ce nu poate fi primită.

-Mai mult, în declarația dată, învinuita, la acea dată martor, susține că la domiciliul ei, în cursul anului 2004, au venit trei persoane și anume, G și o persoană de sex feminin pe care nu o cunoștea, care au întrebat-o dacă a semnat un testament în locul lui, martora spunându-le că nu, după care a rugat-o să spună că ea a semnat acel act, în schimbul unei sume de bani (193 dosar urmărire penală).

Așa fiind, față de întreg probatoriul administrat în această cauză, rezultă fără echivoc - nici măcar dubiu nu există în opinia curții care și acesta ar fi fost favorabil învinuitei - că și nu o altă persoană, în fața notarului public, învinuita, în data de 22 iulie 2003, semnat testamentul întocmit de notar, după ce în prealabil i-a fost citit, consimțind la autentificarea acestuia, testament prin care a înstrăinat averea ce va exista în momentul decesului în favoarea legatarului universal instituit în persoana lui.

Ca urmare, fapta sesizată că s-a prezentat în fața notarului public învinuita, o altă persoană, cu o altă identitate și de a semna în numele numitei testamentul autentificat sub nr.1590 din 22 iulie 2003, nu există.

Ca atare, constatarea fie a unor infracțiuni, fie a altor infracțiuni, schimbările de încadrare juridică intervenite, așa cum au fost prezentate de procuror în ordonanță, nu pot fi reținute, deoarece fapta nu există.

Așa fiind, în consecință, curtea, în plângerea petiționarei, introdusă în condițiile art.278/1 Cod pr.penală, plângere cu care a fost investită instanța în soluționarea acestei cauze, așa cum s-a arătat și mai sus, va schimba temeiul scoaterii de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art.249 Cod pr.penală, din art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, în art.10 lit.a Cod pr.penală (fapta nu există), precum și pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, din art.10 lit.d Cod pr.penală, de asemenea în art.10 lit.a Cod pr.penală (fapta, de asemenea, nu există), cu toate consecințele, înlăturând sancțiunea cu caracter administrativ de 1000 lei, aplicată petiționarei.

Schimbarea acestui temei juridic, în condițiile art.278/1 Cod pr.penală, se impune, de altfel, și ca urmare a Deciziei în interesul legii nr.14 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a hotărât că instanțele pot dispune o atare schimbare a temeiului juridic, atunci când pronunță o soluție dintre cele prevăzute de art.278/1 alin.8 Cod pr.penală.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale ordonanței atacate, vizând neînceperea urmăririi penale față de învinuita, cercetată și sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal.

In legătură cu consecințele menționate, de precizat, că acestea, vizează, pe de o parte, latura civilă a cauzei și anume, înaintarea, conform pct.3 din ordonanță, a exemplarelor originale ale testamentului, împreună cu rapoartele de expertiză în cauză, în vederea desființării testamentului de către Tribunalul Argeș, înaintare care, de altfel, a și fost efectuată și care nu mai poate fi pusă în discuție la acest moment, în acest cadru procesual.

De altfel, în legătură cu acest aspect, de menționat că, Tribunalul Vâlcea, urmare a prezentei ordonanțe, atacată în cauza de față - ce a stat și la baza suspendării procesului civil - ulterior, prin decizia civilă nr.67/A din 10 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, a respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.5188 din 27 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care se constatase nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr.1590 din 22 iulie 2003 al Biroului Notarului Public, și s-a admis cererea de ieșire din indiviziune asupra succesiunii rămase de pe urma autoarei, decedată la 3 octombrie 2004, luându-se act de învoiala părților și consființind tranzacția încheiată între reclamanții și pârâții G, G, și - intimați în plângerea penală de față - asupra averii rămase de pe urma autoarei.

Această decizie a rămas definitivă, prin decizia civilă nr.976/R din 10 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, secția civilă, prin respingerea recursului formulat de pârâtul.

Pe de altă parte, o altă consecință determinată de schimbarea temeiului de drept al scoaterii de sub urmărire penală a petiționarei pentru infracțiunile menționate, întrucât fapta nu există, este și aceea că se impun a fi înlăturate cheltuielile judiciare în sumă de 810 lei, care s-a dispus a fi suportate de către învinuita.

Față de toate cele ce preced, curtea, în baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod pr.penală, va admite plângerea petiționarei împotriva ordonanței din 10 februarie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.124/P/2007, în sensul celor arătate, iar în baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petiționara, fiica lui și, născută la data de 24 septembrie 1955, domiciliată în Râmnicu V, str.G-ral - nr.30, județul V, împotriva ordonanței din 10 februarie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.124/P/2007.

Schimbă temeiul de drept al scoaterii de sub urmărire penală a petiționarei, pentru infracțiunea prev. de art.249 Cod penal din art.10 lit. b/1 Cod procedură penală în art.10 lit.a) Cod procedură penală și pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal din art.10 lit.d) Cod procedură penală, de asemenea în art.10 lit.a) Cod procedură penală, cu toate consecințele.

Inătură aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ de 1000 lei aplicată petiționarei.

Menține restul dispozițiilor ordonanței atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi 04 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PREȘEDINTE,

- -

Grefier,

Red.-

Tehnored.

Ex.2

23 2009

Președinte:Dumitru Diaconu
Judecători:Dumitru Diaconu

Vezi şi alte speţe de drept penal: