Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA nr.126/ Dosar nr.-
Ședința publică din data de: - 19 Februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Filip judecător
- - - - judecător
- - C - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului promovat de petenta, împotriva Sentinței penale nr.79/F din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, având ca obiect "plângere împotriva rezoluției procurorului - art.278 ind.1 Cod procedură penală".
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 05 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2010, când, având aceeași componență și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 februarie 2010.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Pornind de la cele inserate în art. 2781Cod procedură penală, potrivit cărora persoana vătămată căreia i s-a respins plângerea de către procurorul ierarhic superior celui care a pronunțat soluția ce a nemulțumit- are latitudinea de a se adresa instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în speță, petenții au formulat plângere împotriva rezoluției din 08.01.2009 dată în dosarul nr. 553/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna cu motivația subzistenței unor probe suficiente pentru pronunțarea unei soluții de trimite în judecată.
Mai precis, dacă petenții au sesizat organul de urmărire penală în vederea trimiterii făptuitoarei în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că le-a determinat prin manopere dolozive să accepte constituirea unor ipoteci asupra imobilelor ce le aparțin în scopul garantării unui credit bancar contractat de SC Servicii SRL reprezentantă de numita, cu promisiunea că în maxim 2 luni de zile ipotecile vor fi ridicate, prin rezoluția din 08.01.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pe considerentul că în vederea constituirii acestor ipoteci s-au încheiat contracte al căror conținut și clauze sunt precizate în privința sumelor pentru care ele s-au instituit și a scopului pentru care s-a aprobat creditarea societății.
Chiar dacă ar fi existat o constrângere de natură psihică asupra petenților, prin amenințarea pierderii locului de muncă în ipoteza neacceptării acestei garanții imobiliare, practic această îngrijorare nu a avut puterea să le degradeze libertatea de voință și să aibă un rol determinant în decizia de a se angaja contractual, nu le-a anihilat total această libertate de voință.
De asemenea, la pct. 3 din plângere petenții denunță săvârșirea și a altor infracțiuni, cum ar fi cea de bancrută frauduloasă, fals intelectual și uz de fals, constând în întocmirea în fals în procedura reorganizării judiciare a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect înstrăinarea unui imobil din patrimoniul SC de SRL în favoarea SC Servicii SRL, fără avizul lichidatorului judiciar în timp ce faptic această vânzare a operat în perioada în care nu fusese declanșată procedura prevăzută de Legea nr.64/1995, nu fusese desemnat un lichidator judiciar și ca atare nu se pune problema unei fraude comise prin înstrăinarea ilicită a unui activ inclus în patrimoniul societății.
Prin rezoluția din 26.02.2009 s-a respins plângerea formulată de petiționari, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind intenția ca element al laturii subiective, persoanele implicate semnând în cunoștință de cauză, în fața notarului public contractele de garanție imobiliară, din dorința de a salva societatea de la declinul financiar în care se afla, făcându-li-se cunoscute efectele acestor garanții în contextul în care împrumutatul nu-și îndeplinește obligațiile în condițiile și termenele stipulate în contractul de credit bancar.
Tribunalul Covasna prin sentința penală nr. 79/2009 a respins plângerea promovată de petenta cu motivația că toți semnatarii convențiilor de garanție imobiliară au cunoscut problemele de ordin financiar cu care se confrunta societatea administrată de petentă, că încheierea acestor contracte s-a materializat în fața notarului, neprobându-se efectuarea acestui pas cu încălcarea dispozițiilor legale.
Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar, văzând că legiuitorul a conturat fizionomia juridică a contractului de garanție imobiliară, acordându-i creditorului dreptul de a-și satisface creanța, la scadență, cu preferință cu bunul afectat garanției, că în speță se pune problema unor contracte încheiate în formă autentică, semnate de către petenți ce nu se pot apăra acum invocând necitirea clauzelor contractuale, necunoașterea efectelor produse prin perfectarea convențiilor câtă vreme au semnat benevol acele contracte, din dorința de a salva societatea de la declinul financiar în care s-a aflat, nu au fost amenințate cu expunerea lor unui pericol grav dacă nu ar fi cedat amenințării, cu producerea unui rău greu de remediat, apreciază a fi legală și temeinică soluția atacată, mai ales că efectele contractului sunt unele legale.
Nu poate fi admisă teza potrivit căreia petenții ar fi acționat sub imperiul unei constrângeri morale iar nu în mod voit și nesilit de nimeni câtă vreme ei nu au fost lipsiți de posibilitatea alegerii altei alternative sau a unui alt mijloc de a scăpa de perfectarea acelor convenții cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu.
Prin urmare, din probatoriul administrat nu rezultă intenția făptuitoarei de a induce în eroare persoanele semnatare atâta timp cât notarul le-a explicat și consecințele ce decurg din nerambursarea creditului iar clauzele contractuale au un conținut clar, precis și nu neechivoc, sens în care Curtea urmează a face aplicațiunea prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingând ca nefondat recursul dedus judecății.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petenta, împotriva sentinței penale nr.79/12.11.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă recurenta petentă la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - - - C
Grefier,
-
Red.:-/19:02.2010
Dact.:-/04.03.2010
Președinte:Manuela FilipJudecători:Manuela Filip, Constantin Epure, Alina Constanța
