Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 127/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 127
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale directe, având ca obiect " plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată - art. 278 ind.1 Cod procedură penală " formulată de petenta domiciliată în comuna, județul I, împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul penal nr.156/P/2007 din data de 28 ianuarie 2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a-i da posibilitatea petentei să mai depună înscrisuri în susținerea plângerii, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra plângerii penale de față:
Prin rezoluția procurorului parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr.156/P/2007 din 28 ianuarie 2008 s-a dispus neânceperea urmăririi penale față de I- notar public pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.288 Cod penal și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.288 și art.215 alin.1,3 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Prin soluția adoptată procurorul a motivat următoarele:
Reclamanta a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că notarul public I împreună cu au întocmit și semnat în fals un act de vânzare - cumpărare a unui imobil în care partea vătămată locuia împreună cu soțul.
Prin aceiași plângere petenta a susținut că nu a semnat actul contestat, întrucât nu știe să semneze, iar soțul său se afla în stare de ebrietate.
S-au efectuat acte premergătoare în cauză și a rezultat:
La data de 07.XI 2003 fost autentificat prin încheierea nr. 168/7.11.2003 contractul de vânzare cumpărare între și, în calitate de vânzători și și, în calitate de cumpărători.
Obiectul contractului l- constituit imobilul compus dintr- casă de locuit, cu suprafața de 77. un grajd și teren în suprafață totală de 33217. amplasați în intravilanul și extravilanul comunei, județul
Contractul de vânzare - cumpărare menționat conține și clauză de abitație viageră și întreținere a vânzătorilor pe tot timpul vieții acestora.
De menționat este faptul că actul contestat de petentă a fost încheiat la domiciliul vânzătorilor, motivat de faptul că era netransportabil, conform adeverinței medicale eliberate la data de 14.10.2003.
Ulterior decesului numitului, reclamanta a formulat acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare și prezenta plângere penală, cu aceleași motive, respectiv împrejurarea că personal nu a semnat contractul contestat.
Din perspectiva celor consemnate în cauză, nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natră penală din următoarele considerente.
În cadrul procedurii notariale, anterior autentificării contractului de vânzare - cumpărare, a fost realizată procedura premergătoare legalizării, conform dispozițiilor Legii nr.36/1995 și cu respectarea disp.art.66 - 71 din regulamentul de aplicare a legii evocate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără echivoc faptul că în cauză au fost respectate dispozițiile legale privind: cererea expresă a solicitantului ( art.43 alin.2 ), identificarea părților, luarea consimțământului și semnarea înscrisului ( art.50).
Cât privește susținerea petentei, conform cărei nu a fost de acord cu vânzarea imobilului, împrejurare atestată și de faptul că actul atestat nu poartă semnătura sa, aceasta este în totală discordanță cu toate actele dosarului.
Astfel, actele care au stat la baza autentificării contractului de vânzare - cumpărare: declarația notarului, declarația numitului, precum și declarațiile martorilor, și, atestă faptul că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a existat consimțământul reclamantei.
Împrejurarea că semnătura de pe actul contestat nu ar aparține reclamantei nu face dovada lipsei acceptului acesteia de a-și înstrăina bunurile conform contractului de vânzare - cumpărare. Astfel, așa cum rezultă din declarațiile numitului, actul a fost încheiat în prezența ambilor soți, iar a realizat semnătura din dreptul numelui său, " mâna fiindu-i purtată " de către soțul său, motivat de faptul că notarul nu avea asupra sa tușieră. Mai mult, faptul că petenta a achiesat la încheierea contractului de vânzare - cumpărare este confirmat și prin declarațiile martorilor, și. Primii doi martori au realizat lucrări de reparații și întreținere a imobilului soților, la scurt timp după încheierea contractului, contravaloarea materialelor și a manoperei fiind suportată de către. Aceiași martori relatează faptul că, în perioada în care s-au aflat la domiciliul vânzătorilor pentru realizarea lucrărilor menționate, li s-a confirmat de către soții încheierea tranzacției cu, lucru pe care aceștia îl cunoșteau de la cel din urmă de la momentul la care au fost angajați pentru executarea lucrărilor de reparație. Totodată, martorii confirmă că, în repetate rânduri, au văzut că numitul asigura întreținerea soților " în sensul că le cumpăra alimente și asigura plata tuturor cheltuielilor legate de întreținerea imobilului").
În susținerea acelorași împrejurări este și declarația martorului - nepotul vânzătorilor - care confirmă vânzarea imobilului către soții numitului, urmând ca acesta să le asigure întreținerea, motivat de faptul că vânzătorii erau în vârstă și nu aveau copii. Același martor susține că, în repetate rânduri, vizitându-și rudele, a constatat implicarea făptuitorului în activități de întreținere rezultate din contractul de vânzare - cumpărare contestat de petentă.
De asemenea, martorul atestă faptul că are cunoștință despre acceptul numitei la încheierea contractului de vânzare - cumpărare chiar de la aceasta, însă în prezent petenta și-a manifestat intenția de a-i vinde numitului Uos uprafață de teren care a făcut obiectul contractului evocat, acesta fiind motivul pentru care invocă nulitatea actului.
În susținerea ipotezei prezentate de către martorul, făptuitorul a înțeles să depună la dosar decizia civilă nr.1574/13.10.2004 a Curții de APEL IAȘI, din care rezultă faptul că se află în litigiu cu numitul de la o suprafață de teren dobândită de făptuitor printr-un contract de vânzare - cumpărare, teren care este învecinat cu cel dobândit prin actul încheiat cu soții. Totodată, făptuitorul susține că interesul reclamantei de a obține anularea contractului de vânzare - cumpărare pentru a-i vinde numitului U este confirmat și prin faptul că plângerea penală a acesteia a fost formulată de același apărător care l-a reprezentat și pe în procesele civile în care s-a judecat cu acesta.
Nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că, deși contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat în anul 2003, reclamanta a formulat plângere penală abia la data de 3.11.2006, ulterior primului termen de judecată fixat în dosarul nr- al Judecătoriei Iași, cauză în care s-a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.168/2003.
Mai mult, plângerea petentei conține o serie de mențiuni a căror veridicitate este cel puțin îndoielnică raportat la actele dosarului și chiar la propriile susțineri.
Astfel, reclamanta recunoaște prezența notarului și a numitului la domiciliul său, în vederea perfectării contractului de vânzare - cumpărare, însă, deși nu era de acord cu vânzarea, iar s-ar fi aflat într-o stare avansată de ebrietate, înțelege să plece la " niște vecini" și să-i lase pe cei prezenți cu soțul său, care "adormise de beat ce era".
Prin aceiași plângere, reclamanta susține că ar fi aflat de la o vecină că în contextul evocat ar fi fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare ( deși adormise, întrucât se afla sub influența băuturilor alcoolice?!) și ulterior a și constatat lipsa titlurilor de proprietate, despre care ar fi auzit prin sat" că ar fi fost sustrase de către .
De relevat este faptul că reclamanta pretinde că un exemplar al contractului de vânzare - cumpărare a cărui autenticitate o contestă, l-ar fi primit în cursul anului 2006 - la solicitarea sa- de la, în pofida faptului că aceasta i-ar fi sustras anterior titlurile de proprietate, iar contractul pe care i l-ar fi predat ar fi fost încheiat de către aceasta prin eludarea dispozițiilor legale.
De asemenea, petenta, în conținutul plângerii, face susținerii care sunt în discordanță cu actele dosarului și cu propriile declarații.
Astfel, pretinde că ar fi acceptat doar ca să lucreze pământul, în schimbul unor cantități de produse, însă nu ar fi încheiat nici un act în acest sens și nici nu ar fi făcut vreo promisiune de vânzare.
Susținerile petentei sunt însă contrazise prin contractul de arendă nr.938/14.05.2001, precum și prin actul de vânzare cumpărare sub semnătură privată - din 06.12.2000 -care consfințesc înțelegerea părților și care confirmă că încă din anul 2000, între vânzători și cumpărător există o înțelegere de vânzare.
Nu în ultimul rând, relevant este și faptul că, în legătură cu aspectele esențiale cauzei, petenta a înțelege să facă referiri generice, ceea ce confirmă caracterul îndoielnic al acuzațiilor aduse făptuitorilor ( ex.: despre încheierea contractului ar fi aflat de la o vecină - fără a-i indica numele - iar despre sustragerea titlurilor sale de proprietate ar fi aflat " prin sat").
Față de cele constatate:
În baza disp.art.278 Cod procedură penală, petenta s-a adresat cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și a fost respinsă prin rezoluția nr.169/II/2/2008 din 17.03.2008.
Petenta a formulat plângere la Judecătoria Iași împotriva rezoluției procurorului care prin Sentința penală nr.1529 din 15 mai 2008 dată în dosarul nr- și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL IAȘI.
Prin plângerea suspusă examinării, petenta susține că a fost încălcate dispozițiile art.277 Cod procedură penală în sensul nesoluționării plângerii de către procurorul general în termen de 20 de zile, cauza a fost tergiversată.
Au fost respinse nejustificat probele cu martori și efectuarea unei expertize grafologice; s-a reținut greșit că petenta nu are copii iar aceasta nu și-a exprimat consimțământul la încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
S-a reținut greșit împrejurarea că ar fi primit un exemplar al contractului în situațiile în care a precizat că a primit acest act de la o vecină.
Nu au fost analizate obiectiv Contractul încheiat cât și dispozițiile aplicabile raportate la plângerea petentei.
Numitul a semnat actul la domiciliul său unde s-a deplasat notarul fiind intransportabil iar s-ar fi prezentat la biroul notarului public conform cu cele consemnate în încheierea de autentificare a notarului.
Motivarea procurorului, potrivit căreia semnătura de pe contract ar aparține petentei căreia i-a purtat mâna soțului ei, este contrazisă de logică, această împrejurare este imposibilă întrucât soțul era bolnav și netransportabil.
S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei cât și a înscrisurilor prezentate Curtea constată că plângerea este nefondată.
În cauză, plângerea formulată de petenta a fost adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și a fost înregistrată sub nr.10369/P/2006 din 28 XI 2006.
Prin Legea nr.79 din 26 martie 2007 au fost modificate dispozițiile art. 28 indice 1 alin.1 lit. "b " Cod procedură penală și în conformitate cu alin.3 al art.209 Cod procedură penală urmărirea penală a revenit procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Până la data de 17.05.2007 când prin ordonanța procurorului parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a declinat competența, organelor de anchetă penală au efectuat acte premergătoare.
Ulterior au fost ascultați intimații cât și martorii, și, fiind atașate și înscrisurile ce au constituit obiect al contractului de vânzare - cumpărare. Termenul de soluționare a plângerii de către procurorul general împotriva rezoluției sau ordonanței stipulat prin art.278 alin.4 cu referire la art.277 Cod procedură penală, face parte din categoria termenelor de recomandare și nu atrage decăderea sau nulitatea actului făcut peste termen.
Pe de altă parte, prin materialul probator administrat rezultă că notarul public I cu ocazia, autentificării contractului de vânzare - cumpărare nr.168/07 XI 2003 prin care numiții și au vândut imobilul și suprafața de teren numitului, și- îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu și a respectat dispozițiile Legii nr.36/1995 privitoare la identificarea părților, luarea consimțământului și semnarea contractului.
Martorii audiați în cauză în cauză au confirmat susținerile notarului public și ale intimatului cu privire la manifestarea de voință liberă și neviciată a soților de a înstrăina imobilul în litigiu.
În cauză au fost audiați martorii care au prezentat relevanță și sunt pertinente cauzei.
Expertiza grafologică solicitată de petentă a fost justificat respinsă de către procuror prin rezoluția din 23 ianuarie 2008 motivat de faptul că raportat la actele premergătoare petenta a consimțit la autentificarea actului contestat cât și a faptului că din conținutul plângerii aceasta a pretins că nu știe ce scrie fapt ce face ca aceasta probă să fie lipsită de obiect.
Nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că deși contractul a fost încheiat în anul 2003, petenta a formulat plângerea la 3 XI 2006 în contextul existenței unui contract de arendă nr.938/14.05.2001 cât și a actului de vânzare - cumpărare pentru suprafața de 0,20 ha, ceea ce denotă că între vânzători și cumpărător a existat o înțelegere de vânzare.
Față de considerentele expuse, în baza disp.art.278 ind.1 alin.8 lit. "a" cod procedură penală plângerea formulată de petenta se va respinge ca nefondată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală petenta va fi obligată la plata cheltuielilor către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta domiciliată în comuna, județul I împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr.156/P/2007 din data de 28 ianuarie 2008, pe care o menține.
Obligă petenta la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.
Președinte,
Grefier,
Red.
Tehnored.
11.11.2008
2 ex. -
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu
