Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.127/
Ședința publică din data de 03 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Valentin
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul - domiciliat în C,-, împotriva sentinței penale nr. 431 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere acte urmărire penală.
În conformitate cu disp. art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- recurentul petent Ofițeru personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
e constată lipsa:
- intimaților făptuitori - și G.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat,apărătorul ales al recurentului petent Ofițeru, având cuvântul, pe de o parte, critică soluția instanței de fond din perspectiva respingerii plângerii petentului, ca tardiv introdusă.
Solicită a se observa că la dosarul cauzei există cele două demersuri făcute de către petent la data de 10.06.2008, prin avocat, care a solicitat comunicarea stadiului în care se afla dosarul penal nr.1541/P/2005.
Ulterior, în urma acestei cereri, i-a fost comunicată petentului, o copie a rezoluției nr.463/II/2/2006, la data de 20 iunie 2008, prin care i s-au adus la cunoștință rezultatele plângerii pe care o formulase cu ceva vreme în urmă.
Precizează că s-a afirmat că i-a fost comunicată deși, nu se face nicio dovadă în acest sens, că i-ar fi fost comunicată rezoluția și că acel termen de 20 de zile, s-ar fi epuizat cu mult timp înainte de a face acest demers, specificat anterior.
Lucru nereal, dovezile de comunicare sunt către cei doi ofițeri de poliție împotriva cărora petentul a și formulat plângere, dovada de comunicare vizavi de petent, s-a întors barat, deci este foarte clar că acesta nu a avut cunoștință și că termenul de formulare a plângerii curge de la data la care i-a fost înmânată acea rezoluție.
A criticat din perspectiva rezoluției primului procurorul, doar punctul 2 care se referă la neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 Cod penal, cu trimitere directă chiar la motivația procurorului de caz care a specificat că, într-o altă cauză penală petentul ar fi afirmat că cei doi ofițeri de poliție care au participat în mod activ la golirea apartamentului acestuia, nu ar fi făcut altceva decât să o încurajeze pe făptuitoare - Ofițeru, să ia acele bunuri din domiciliul comun la acea dată.
Este foarte clar că din perspectiva participației, pe baza materialului probator sumar administrat, se putea reține în sarcina celor doi făptuitori, cel puțin o instigare dacă nu chiar o complicitate la săvârșirea acelei infracțiuni.
De altfel, în măsura în care aceștia au fost prezenți și au spus că au consiliat-o pe făptuitoare, dându-i sfaturi juridice, nu poate să facă altceva decât să pună în lumină faptul că aceștia cu încălcarea atribuțiunilor de serviciu, au participat în mod activ la săvârșirea acestor infracțiuni.
Precizează că modul în care aceștia s-au comportat la data respectivă, l-au determinat pe petent să formuleze plângere penală și din perspectiva disp.art.246 Cod penal pentru că ofițerii de poliție nu consiliază din perspectivă juridică ci trebuie să vegheze la respectarea ordinii și liniștii publice.
Pe cale de consecință, apreciază că ar fi două soluții care ar putea fi avute în vedere pentru această speță.
Pe de o parte, în măsura în care se va aprecia că nu este tardiv formulată plângerea petentului, urmează a se casa soluția instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea elementelor de fond.
Pe de altă parte, se impune reținerea cauzei cu consecința invocării disp.art.2781pct.8 lit."b" Cod procedură penală și trimiterea cauzei la procuror, în vederea reluării cercetărilor din perspectiva reanalizării ordonanțelor atacate.
Depune la dosarul cauzei, concluzii scrise.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, deși alin.2 de la art.2781Cod procedură penală, este un text destul de ambiguu.
În speță, recurentul nu poate invoca acest text ci faptul că soluția i-a fost comunicată de către parchet la data de 24 iunie 2006 iar plângerea a fost formulată conform disp.art.2781Cod procedură penală, peste 2 ani și 1 lună, respectiv la 11 iulie 2008.
Față de această împrejurare, instanța de fond i-a respins plângerea ca tardiv introdusă, motiv pe care înțelege să-l aibă în vedere și astăzi când solicită respingerea căii de atac formulată de petent.
Pe fondul cauzei, solicită ca excepția să primeze la pronunțarea soluția pe care instanța de recurs o va pronunța.
Recurentul petent Ofițeru, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că Tribunalul Constanța - Secția penală, prin sentința penală nr.431/24.10.2008, în baza art. 2781alin. 8 lit. a C.P.P.:
A respins, ca tardivă, plângerea formulată la data de 11.07.2008 de către petentul Ofițeru împotriva ordonanței nr. 1541/P/2005 emisă la data de 17.10.2005 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța. Menține ordonanța atacată.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P.:
A obligat pe petentul Ofițeru la plata sumei de 180 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Petentul Ofițeru s-a adresat cu plângere împotriva ordonanței nr. 1541/P/2005 emisă la data de 17.10.2005 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Verificând legalitatea sesizării, Tribunalul a constatat următoarele:
La data de 03.06.2004, Ofițeru a formulat plângere penală solicitând cercetarea numiților și G, polițiști în cadrul Secției IV din cadrul Poliției Municipiului C sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal și art.208 al.1 Cod penal.
Prin ordonanța nr.1541/P/17 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțaa dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal, urmare prescripției răspunderii penale, neînceperea urmăririi penale față de și G pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Petentul Ofițeru, a formulat plângere împotriva acestei soluții, plângere soluționată de Prim - Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, prin rezoluția nr.75/II/2/2006 din 19 aprilie 2006.
Această din urmă rezoluție a fost comunicată petentul la adresa indicată de el, la data de 26 aprilie 2006.
În aceste împrejurări, Tribunalul a stabilit că plângerea a fost depusă la instanță cu depășirea termenului procedural prevăzut de art.2781alin.1 Cod procedură penală.
Petentul Ofițeru, a declarat recurs împotriva acestei sentințe penale.
În notele scrise, acesta susține că s-a adresat cu plângere la instanță, în termenul legal de 20 zile de la comunicarea rezoluției contestate. Se susține că rezoluția nr.463/II/2/2006 i-a fost comunicată la data de 20.06.2008.
Se invocă și motive care țin cu fondul cauzei.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea plângerii cu consecința desființării rezoluțiilor contestate și trimiterea cauzei înapoi la procuror în vederea reluării cercetărilor.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, în temeiul art.3856al.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Cum corect a stabilit și Tribunalul Constanța, plângerea adresată instanței de judecată la data de 11.07.2008, este tardiv formulată, cu încălcarea termenului de 20 zile, prevăzut de art.2781al.1 Cod procedură penală.
Rezoluția nr.75/II/2/19 aprilie 2006, fost comunicată apărătorului ales al petentului la data de 13.06.2008 (ultima comunicare).
Raportat la această dată, plângerea putea fi adresată instanței cel mai târziu la data de 07.07.2008.
Petentul s-a adresat instanței la data de 11.07.2008, deci cu depășirea termenului de 20 zile, prevăzut de art.2781al.1 Cod procedură penală.
Termenul prevăzut de art.2781al.1 Cod procedură penală, este un termen procedural, astfel cum a fost definit de art.185 Cod procedură penală, și prin urmare nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului.
În considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că hotărârea recurată este temeinică și legală și în consecință, recursul petentului Ofițeru va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat recursul declarat de petentul - domiciliat în C,-, împotriva sentinței penale nr. 431 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 martie 2009.
Pentru
PREȘEDINTE COMPLET JUDECĂTOR,
Conform art.312 pr.pen.
Semnează,
PREȘEDINTE INSTANȚĂ, Pentru
JUDECĂTOR,
Conform art.312 pr.pen.
Semnează,
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 13.03.2009
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin
