Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 129/
Ședința publică din 03 Martie 2008
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - -
JUDECĂTOR 1: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier_ - -
Parchjetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de
petent -parte vătămată, domiciliat în C-,-, județul A, împotriva deciziei penale numărul 218 din data de 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință,după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 februarie 2008,când susținerile părților au fost susținute și menționate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.177 din 19 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, inculpatul G (născut la data de 2 octombrie 1951, domiciliat în municipiul B, fără antecedente penale) a fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art.259 alin.1 Cod penal, dispunându-se, în baza art.81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixarea unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 30.000 lei, daune morale.
Inculpatul Gaf ost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare, iar părții vătămate, cu același titlu, suma de 1.000 lei.
In fine, partea vătămată a fost obligată și ea la cheltuieli judiciare către stat, în temeiul dispozițiilor art.192 pct.1 lit.a Cod pr.penală.
Prin aceeași sentință, inculpata a fost achitată, în temeiul dispozițiilor art.10 lit.c Cod pr.penală, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art.259 alin.1 Cod penal, respingându-se acțiunea civilă formulată împotriva acesteia.
Inculpatul Gaf ost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat și către partea vătămată.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
Inițial, Judecătoria Câmpulunga fost sesizată, în temeiul dispozițiilor art.278/1 Cod pr.penală, de către petiționarul cu plângere împotriva rezoluției dată la 16 octombrie 2006, în dosarul nr.1361/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G și, pentru infracțiunea prevăzută de art.259 alin.1 Cod penal.
Constatând că în dosarul cauzei sunt probe suficiente în legătură cu faptele imputate intimaților G și, instanța a reținut cauza spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.c din Codul d e pr.penală.
În urma cercetării judecătorești s-a stabilit că numai inculpatul Gas ăvârșit infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută de art.259 alin.1 Cod penal, în sensul că în mai multe rânduri, a adresat organelor de urmărire penală plângeri nefondate, în care acuza pe petiționar de săvârșirea unor infracțiuni, ultima fiind cea de tulburare de posesie și furt, nedovedindu-se, după efectuarea cercetărilor, săvârșirea acestora.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, dispunându-se, astfel, suspendarea condiționată în temeiul dispozițiilor art.81 Cod penal, fixarea unui termen de încercare, în conformitate cu dispozițiile art.82 Cod penal.
Prin aceeași sentință s-a reținut că inculpata nu a săvârșit infracțiunea imputată - art.259 alin.1 Cod penal, astfel că s-a dispus achitarea acesteia, în baza art.10 lit,c Cod pr.penală.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța l-a obligat pe inculpatul G să plătească părții vătămate suma de 30.000 lei daune morale, în temeiul dispozițiilor art.14 Cod pr.penală și art.998 Cod civil.
Acțiunea civilă formulată de partea vătămată împotriva inculpatei a fost respinsă, ca urmare a achitării acesteia, în conformitate cu dispozițiile art.10 lit.c Cod pr.penală.
Impotriva hotărârii au formulat apel inculpații G și, criticând hotărârea pentru nelegalitate, primul pentru greșita condamnare, susținând că fapta nu există, iar secundul, pentru stabilirea unui temei greșit al achitării, invocând art.10 lit.a Cod pr.penală.
Soluționând apelurile, Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.218 din 27 noiembrie 2007, desființat în parte sentința, înlăturând condamnarea inculpatului G și achitându-l, în temeiul dispozițiilor art.10 lit.d Cod pr.penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.259 alin.1 Cod penal, respingând și acțiunea civilă formulată față de acesta, precum și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea vătămată.
A fost obligată partea vătămată să plătească inculpatului G (pentru fond și apel) suma de 5.650 lei cheltuieli judiciare iar intimatei suma de 250 lei, cu același titlu (pentru fond).
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpatul G, că infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art.259 alin.1 Cod penal, pentru care a fost condamnat, îi lipsește elementul material, astfel că a dispus achitarea, în temeiul dispozițiilor art.10 lit.d Cod pr.penală ("faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii") deoarece din modul în care acesta a adresat plângeri organelor îndreptățite, dovedește existența unui "demers juridic" iar nu a unei "învinuiri nereale".
In ceea ce o privește pe inculpata s-a reținut că, deși există "un motiv de nelegalitate privind temeiul achitării" această nelegalitate nu poate fi îndreptată în apelul acesteia, întrucât i s-ar crea o situație mai grea în propria cale de atac și o încălcare nepermisă a prevederilor art.372 Cod pr.penală, deoarece asupra ei s-ar răsfrânge consecințele civile, în cazul unei eventuale achitări, în temeiul dispozițiilor art.10 lit.d Cod pr.penală, consecințe care lipsesc în situația achitării potrivit art.10 lit.c Cod pr.penală.
Ca efect al achitării, instanța de apel a exonerat pe inculpatul G de plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, atât către stat cât și către partea vătămată, obligând-o pe aceasta din urmă să plătească ea cheltuieli judiciare celor doi inculpați.
Impotriva deciziei a formulat recurs partea vătămată, susținând că achitarea inculpatului G este nelegală și netemeinică, astfel că se impune menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
Examinând decizia recurată, în raport de critica formulată, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală și de cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefundat și va fi respins ca atare.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art.259 alin.1 Cod pr.penală, privind infracțiunea de denunțare calomnioasă, constatând, cu temei, că acesteia îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă.
infracțiunii de denunțare calomnioasă este dat de textul de lege pre-citat și constă în "învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană".
Revenind la speță, se constată că intimatul-inculpat G, ca de altfel și, au făcut demersuri la diferite autorități, prin care solicitau să li se rezolve o problemă litigioasă avută cu, demersul acestora neavând semnificația unui denunț calomnios în sensul art.259 alin.1 din Codul penal.
Astfel, potrivit textului sus-citat infracțiunea de denunțare calomnioasă, din punct de vedere subiectiv se săvârșește numai cu intenție directă, în sensul că denunțătorul deși are, apriori, reprezentarea caracterului nereal al denunțului, totuși, sesizează organul de urmărire penală și acuză pentru fapte închipuite anumite persoane, ceea ce nu este cazul în speță.
Sub acest aspect este lipsită de relevanță împrejurarea că prin sentința penală nr.347/2006 a Judecătoriei Câmpulung, partea vătămată a fost achitată, în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penală, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în forma prevăzută de art.210 Cod penal, din moment ce în reprezentarea celor doi inculpați-intimați, fapta fusese corect imputată acestora.
Prin urmare, se constată că recursul este nefondat și va fi respins,ca atare, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, deoarece verificându-se și din oficiu hotărârile pronunțate nu au fost constatate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ale acestora.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.193 Cod pr.penală și către intimații-inculpați G și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr.218 din 17 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 5.729 lei cheltuieli judiciare către intimații-inculpați G și.
Onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru partea vătămată se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.apel
Jud.fond
13 martie 2008
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Elena Minodora Rusu
