Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 131/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 131/2008
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
S-a luat spre examinare cauza penală privind plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală din data de 12 august 2008, emisă în dosarul nr. 194/P/2008 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin. 1.pen. soluția dată fiind confirmată prin rezoluția din data de 9 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 777/II/2/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimat apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, lipsă fiind petentul și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 24 noiembrie 2008 concluzii scrise de către apărătorul ales al petentului, avocat, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Apărătorul ales al intimatului depune la dosar concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei și solicită respingerea plângerii formulate de petentul ca nefondată, soluția adoptată de procuror fiind legală și temeinică. Arată că întreg materialul de urmărire penală confirmă aspectul că nu s-a distrus sau degradat, cu prilejul executării silite din data de 8 noiembrie 2005, niciun bun aparținând părților vătămate. Nu s-a reținut că de fapt este vorba de un imobil de natură teren, dar și de două locuințe, una construită din cărămidă, iar una din lemn și anexe gospodărești și că evacuarea lui s-a făcut numai din imobilul de natura casa din cărămidă. Ulterior, justiția, sub pretextul desigilării, i-a reintegrat în spațiu pe el și aparținători și nici până în prezent părțile vătămate nu au pierdut posesia imobilului, folosindu-l în mod ilegal, deși nu mai sunt proprietari din anul 2003.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, învederează că deși executorul judecătoresc nu a fost perfect formal, totuși intenția sa nu a fost în niciun caz de a accepta posibilitatea distrugerii.
În concluzie, solicită respingerea plângerii ca nefondată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea plângerii ca nefondată. Prin sentința penală nr. 47 din 7.04.2008 a fost admisă o plângere formulată de petent și s-a dispus începerea urmării penale și completarea probatoriului.
Din probele administrate în cauză rezultă că soluția dată de scoatere de sub urmărire penală este temeinică și legală, nu a rezultat intenția executorului judecătoresc, când a pus în executare acea sentință civilă, de a avaria bunurile, ci dimpotrivă a încercat depozitarea acelor bunuri în anexele gospodărești. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că s-au luat toate măsurile necesare pentru depozitarea bunurilor în așa fel încât să se evite degradarea lor.
Apreciază hotărârea pronunțată în cauză ca fiind temeinică și legală și solicită respingerea plângerii ca nefondată.
CURTEA
Prin Rezoluția din 12 august 2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus coaterea de sub urmărire penală a învinuitului,fiul lui și, născut la data de 25 octombrie 1965 în comuna, județul B, cu domiciliul în orașul D,-, județul B, cu reședința în Vișeu de, str. 22. 14, se. B,.l,. 1, județul M, CNP -, executor judecătoresc în cadrul biroului din Vișeu de, județul M, pentru infracțiunea de distrugere, prev. de arte 217 alin. 1 Cod penal;
S-au stabilit cheltuieli de urmărire penală în sumă de 200 lei care au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin ordonanța emisă de procuror la data de 4 iunie 2008 în dosarul nr. 194/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus, în temeiul art. 273 alin. 1/1 și alin. 2 din Codul d e procedură penală, redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de învinuitul,executor judecătoresc în cadrul biroului din Vișeu de, judetul M, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 din Codul penal, învinuirea constând în aceea că, în ziua de 8 noiembrie 2005, s-a deplasat la domiciliul debitorilor și din comuna nr. 1690, județul M, și pus în executare silită sentința civilă nr. 516/2004, pronunțată de Judecătoria Vișeu d S u s, rămasă definitivă și irevocabilă, debitorii fiind evacuați din imobilul amintit, care a fost la dispoziția creditoarei de Credit "Creditul " din Vișeu de. Cu această ocazie, învinuitul nu s-a conformat dispozițiilor art. 580 Cod procedură civilă care instituie obligația asigurării bunurilor care nu fac obiectul executării silite, în sensul în custodie a acestora în grija unei persoane și a încheierii unui proces verbal cu privire la acest aspect, bunurile scoase din locuință fiind depozitate dezordonat, afară, unele acoperite cu o folie de plastic, astfel că au fost deteriorate.
Ordonanța de redeschidere și reluare a urmăririi penale a fost, adoptată de procuror în temeiul sentinței penale nr. 47 /D/2008 din 7 aprilie2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori - în dosar nr-, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care s-a hotărât în baza art. 278/1 alin. 8 lit. b din Codul d e procedură penală raportat la art. 28/1 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală, modificat prin Legea nr. 73/2007: admiterea plângerii formulată de petenții și, domiciliați în comuna nr. 1690, județul M, și, în consecință, s-a dispus desființarea rezoluției de scoatere de sub urmărire penală din 10 aprilie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d S u s, dată în dosarul nr. 33/P/2006 (numărul corect este 93/P/2006), și a rezoluției nr. 447/II/2/2007 din 12 iunie 2007 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș privind pe, executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 din Codul penal; trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru începerea urmăririi penale față de făptuitorul sub aspectul infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 din Codul penal.
In legătură cu această dispoziție din sentința penală amintită mai este de menționat că, prin ordonanța de redeschidere și reluare a urmăririi penale s-a acordat prioritate dispozițiilor legii, adică art. 273 alin.1/1 din Codul d e procedură penală (redeschiderea urmăririi penale are loc, de asemenea, când judecătorul, potrivit art. 278/1 a admis plângerea împotriva ordonanței sau după caz a rezoluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare și a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale), deoarece urmărirea penală a fost începută împotriva executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 din Codul penal prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu d Sus emisă la data de 22 februarie 2007, adică înainte de intrarea în vigoare a Legii 73/2007, deci în condiții legale (fila 5 din dosarul 93/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d S u s).
S-a reținut că în cauză, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare fiind incidente dispozițiile arte 249 alin. 1, art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, anume intenția directă sau in directă specifică laturii subiective).
Prin sentința civilă nr. 516/2004 din 24 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosarul nr. 664/2004 a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamanta de Credit" Creditul " din Vișeu de împotriva pârâților și, domiciliați în comuna nr. 1690, județul M, și, în consecință, s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul de natură casă, anexe gospodărești și teren situate în comuna, înscris în Cf 5576 nr. top. 1522/1 în suprafață de 759 mp și nr. top 1523/1 în suprafață de 1818 mp.
In motivarea sentinței, s-a reținut că, imobilul în litigiu a fost proprietatea tabulară a pârâților dar aceștia, în anul 2000, au împrumutat de la reclamantă suma de 190 milioane lei pentru care au ipotecat imobilul și, întrucât, nu au restituit suma datorată, reclamanta a procedat la executare silită, emițând publicația de vânzare 121/2001 în dosarul execuțional 121/2001, iar ulterior a dobândit dreptul de proprietate pe care l-a înscris în cartea funciară cu titlu de preluare la licitație, prin adjudecare, conform încheierilor de întabulare nr. 966 și 967 din 2003. Pârâții nu au evacuat imobilul pentru a permite folosirea și administrarea acestuia de către reclamantă astfel că aceasta a solicitat evacuarea lor din imobil.
Sentința civilă amintită mai a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 508 din 6 mai 2005 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 6255/2004 prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul și irevocabilă prin decizia civilă nr. 217/R/2006 din 26 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.16743/2005 prin care a fost respins tot ca nefondat recursul pârâtului.
După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de evacuare, executorul judecătoresc a înregistrat, la cererea creditoarei, dosarul execuțional nr. 116/2005 și a solicitat Judecătoriei Vișeu d e încuviințarea executării silite iar instanța civilă a admis cererea și prin încheierea nr. 1791 din 25 iulie 2005 încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 516/2004 a Judecătoriei Vișeu d e pentru evacuarea "debitorilor și ".
După încuviințarea executării silite, executorul judecătoresc a comunicat debitorilor și somația din 1 august 2005 prin care li s-a cerut ca în termen de 5 zile de la primirea acestuia să "evacuaze" imobilul și să plătească suma datorată, iar dacă nu-și vor executa de bună voie obligația se va proceda la executare silită. Procedând în acest mod, executorul judecătoresc a respectat dispozițiile art. 387 din Codul d e procedură civilă care instituia în sarcina sa obligația de a comunica debitorului o somație înainte de a începe executarea silită.
Somația comunicată de executorul judecătoresc a fost predată la data de 16 august 2005 de către agentul procedural debitoarei, menționând actul de identitate a acesteia pe dovada de comunicare.
Conform art.578 din Codul d e procedură civilă, dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-și îndeplinește această obligație În termen de 5 zile de la primirea somației, ea va fi îndepărtată prin executare silită iar imobilul va fi predat celui îndreptățit.
De asemenea, potrivit art. 579 Cod procedură civilă, în vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forței publice, punând pe creditor în drepturile sale.
Conformându-se acestor dispoziții legale, în ziua de 2 septembrie 2005, executorul judecătoresc însoțit de, reprezentantul creditoarei, și de către agentul șef, s-a deplasat la imobilul în litigiu unde i-a găsit pe și pe care i-a somat să părăsească imobilul însă aceștia au declarat că nu sunt de acord să evacueze imobilul dar acceptă să achite toate datoriile față de creditoare și s-au "angajat" să se prezinte în data de 5 septembrie 2005 la sediul creditoarei pentru a ajunge la o înțelegere. Debitorii au fost atenționați de către executorul judecătoresc că dacă nu-și vor respecta "angajamentul" se va proceda la executare silită, adică imobilul va fi evacuat și predat creditoarei (aceste mențiuni sunt cuprinse în procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la 2 septembrie 2005 și semnat și de către debitorii și ). Alte încercări de executare silită inițiate de executorul judecătoresc au avut loc la 12 octombrie, 27 octombrie și 4 noiembrie 2005.
In ziua de 8 noiembrie 2005, executorul judecătoresc împreună cu - reprezentantul creditoarei, un polițist de la Postul de Poliție și 6 jandarmi de la S M, s-au deplasat la imobilul în litigiu unde l-au găsit pe debitorul care a fost somat să părăsească imobilul, însă acesta a declarat că "nu este de acord să evacueze imobilul deoarece în data de 17 noiembrie 2007 are termen pentru recurs", contestația la executare fiindu-i respinsă de Judecătoria Vișeu d S u
Având în vedere poziția debitorului, s-a procedat la îndepărtarea acestuia prin executare silită. Mai întâi a fost deschisă ușa de acces în casa edificată din bolțari, timp în care debitorul a intrat într-o magazie și s-a întors cu o sticlă cu benzină amenințând că-și va da foc, dar a fost imobilizat de către jandarmi. Această situație tensionată creată de comportamentul debitorului i-a determinat pe reprezentanții creditoarei ( și președintele cooperativei de credit) să accepte o executare parțială a hotărârii judecătorești, anume ca debitorii să fie evacuați numai din casa edificată din bolțari nu și dintr-o altă casă construită din lemn și din anexele gospodărești și nici de pe terenul aferent, urmând să locuiască în același imobil și să folosească terenul aferent până la data de l 2005, dată până la care creditoarea a acceptat ca debitorii să-și achite întreaga datorie.
In legătură cu bunurile mobile care s-au aflat în casa edificată din bolțari și care a făcut obiectul executării silite (obiecte din mobilier, de uz casnic, îmbrăcăminte etc), este de precizat că acestea nefiind ridicate de către debitorul prezent, au fost scoase din încăperi cu ajutorul unor persoane puse la dispoziția executorului judecătoresc de către creditoare, fiind depozitate în locurile disponibile, adică în curtea casei, și în anexele gospodărești, fără a fi încredințate unei terțe persoane în calitate de custode, tocmai în ideea ca aceste bunuri să se afle la dispoziția debitorilor, unul dintre ei fiind și prezent la desfășurarea executării silite, chiar dacă s-a împotrivit acestei proceduri și a creat o stare de tensiune atunci când a amenințat că-și va da foc.
După plecarea executorului judecătoresc și a echipei care l-a însoțit, câteva persoane - vecini, cunoștințe și rude -, au ridicat bunurile din locurile unde au fost lăsate de către organul de executare și le-au depozitat pe terasa casei, într-o șură, în magazia de lemne și sub streașina bucătăriei, o parte fiind acoperită cu folie de plastic pentru a fi protejate, aspecte relevate în declarațiile martorilor, Hojda,.
Una dintre martorele care a participat la activitatea de depozitare a bunurile mobile, Hojda, a precizat că, "o parte din mobilă era desfăcută din încheieturi", iar o altă martoră, a afirmat că "o parte din mobilă a fost distrusă" pentru că în acea zi a plouat.
Invinuitul a susținut, la rândul său, constant, faptul că, nu a procedat la îndepărtarea prin executare silită a debitorilor din întregul imobil, rezumându-se la evacuarea acestora și a bunurilor mobile numai din casa edificată din bolțari tocmai ca debitorii să aibă posibilitatea să locuiască într-o altă casă din lemn și să folosească anexele gospodărești. Tot pentru a permite folosirea de către debitori a bunurilor mobile care au fost scoase din casa edificată din bolțari, acestea nu au fost enumerate în procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc cu ocazia predării silite a imobilului în litigiu creditoarei.
In declarația dată în fața procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 9 iunie 2008, învinuitul a arătat că, deși executarea silită s-a desfășurat într-o stare de tensiune determinată de către debitorul care a amenințat că-și va da foc, o parte din bunurile mobile scoase din casa edificată din bolțari, au fost depozitate într-o altă casă din lemn, situată în apropiere, și în anexele gospodărești, fiind posibil ca unele să fi suferit deteriorări nesemnificative (dezmembrări) specifice operațiilor de manipulare, cu atât mai mult cu cât aceste bunuri aveau un anumit grad de uzură).
In legătură cu mașina de spălat care a rămas în casa edificată din bolțari, învinuitul a precizat că aceasta era racordată la instalația de apă, astfel că nu a fost scoasă din casa edificată din bolțari a cărei ușă de acces a fost asigurată cu lacăt la încheierea executării silite.
Aceasta fiind starea de fapt, elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, nu sunt întrunite sub nici o formă deoarece, conceptual, această infracțiune este condiționată, sub aspectul laturii subiective, de existența intenției directe sau indirecte în temeiul căreia poate fi realizată o acțiune de distrugere,degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia.
Nici faptul că învinuitul nu s-a conformat formal dispozițiilor art. 580 Cod procedură civilă care instituie în sarcina executorului judecătoresc obligația de a încredința unui custode bunurile mobile care se găsesc într-un imobil supus executării silite dat care nu formează obiectul executării și pe care debitorul nu le ridică singur, nu poate justifica reținerea infracțiunii de distrugere în modalitatea normativă a art. 217 alin. 1 din Codul penal de vreme ce învinuitul a procedat doar la o executare parțială a unei hotărâri judecătorești evacuând debitorii și bunurile mobile numai din casa edificată din bolțari tocmai pentru a crea o situație favorabilă acestora pentru a avea posibilitatea să folosească în continuare bunurile mobile care, însă, au rămas în aceeași stare de păstrare din timpul executării silite fără ca debitorii să întreprindă măsuri suplimentare de protejare deși s-ar fi justificat să acționeze în acest scop deoarece bunurile le aparțineau, ei aveau calitatea de debitori, iar executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege în legătură cu executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil dintr-un titlu executoriu care era o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat.
De altfel, nu este lipsit de semnificație juridică faptul că la originea cauzei penale se află o cerere adresată de către și Judecătoriei Vișeu d e prin care au "chemat în judecată" pe executorul judecătoresc și pe, reprezentantul creditoarei, pentru ca aceștia să fie obligați la "despăgubirile" ce le-au fost cauzate prin distrugerea și aducerea în stare de neîntrebuințare a bunurilor casnice cu ocazia executării silite din 8 noiembrie 2005. Această cerere a și fost înregistrată ca acțiune în despăgubiri sub dosar nr. 73/2006 din 3 ianuarie 2006, iar, apoi, printr-o sentință "penală", nr. 8/2006 din 10 ianuarie 2006, pronunțată în cauza civilă amintită, s-a dispus, în temeiul art. 279 Cod procedură penală, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu d Sus "pentru cercetarea numiților și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 Cod penal, la plângerea prealabilă a părților vătămate și ", cu mențiunea că, în ședința din 10 ianuarie 2006, reclamanții au arătat că doresc "condamnarea pârâților pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.". Ori, o astfel de atitudine a reclamanților relevă că intenția lor a fost aceea de a solicita despăgubiri civile pe calea unei cereri adresate direct instanței de judecată și nu de a formula o plângere prealabilă împotriva executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere ale cărei elemente constitutive nu sunt întrunite sub nici o formă în această cauză.
Pentru considerentele expuse, având în vedere și limitele în care procurorul competent pentru efectuarea urmăririi penale a fost investit prin sentința penală nr. 47/D/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului.
Împotriva acestei rezoluții a declarat plângere numitul, care a fost respinsă prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 9 septembrie 2008, reținându-se următoarele:
In cursul anului 2000, numitul, în calitate de reprezentant al " " din, a contractat un împrumut în valoare de 50 milioane lei de la Banca Populară "" devenită în anul 2001 de Credit "Creditul ". Datorită nerestituirii creditului, conform graficului stabilit, creditoarea a solicitat executarea silită a debitorului.
Prin Încheierea nr. 1791 din 25 iulie 2005, Judecătoria Vișeu d S u s, a dispus evacuarea debitorilor și din imobilul casă, anexe gospodărești și teren situat În comuna nr. 1690,
județul
Intre debitori și reprezentanții creditoarei au existat mai multe negocieri pentru amânarea executării silite dar, neajungându-se la un compromis, în data de 8 noiembrie 2005, executorul judecătoresc, învinuitul, împreună cu reprezentantul creditoarei, un polițist de la Postul de Politie și 6 jandarmi de la S M, s-au deplasat la imobilul în litigiu unde l-au găsit pe debitorul care a fost somat să părăsească imobilul, dar acesta a refuzat și a amenințat cu o sticlă cu benzină că, în cazul în care va fi evacuat, își dă foc.
Dat fiind starea tensionată creată de atitudinea debitorului, reprezentantul creditoarei a solicitat executorului să-l evacueze pe debitor doar din casa edificată din bolțari, permițându-i debitorului, pentru o perioadă de timp, să folosească casa din lemn și anexele gospodărești existente la adresa mai arătată (34-36).
Bunurile existente în casa din bolțari au fost scoase și depozitate în casa de lemn, în anexele gospodărești și în curte, pentru ca acestea să poată fi folosite de debitor.
S-a reținut că atâta timp cât executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu punând în executare o hotărâre judecătorească, sprijinit fiind de reprezentanții poliției și jandarmeriei, a trecut la evacuarea silită a bunurilor aparținând debitorului din imobilul construit din bolțari, nu poate fi vorba de infracțiunea de distrugere, întrucât lipsește intenția de a comite această faptă. Așa cum rezultă din materialul probator, o parte dintre bunuri a fost depozitată în casa de lemn și în anexele gospodărești, iar o altă parte a fost lăsată în curte, acoperite cu folie de plastic, tocmai ca debitorul să poată folosi acele bunuri.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere în baza art.2781proc.pen. solicitând desființarea acesteia, reținerea cauzei spre judecare și condamnarea făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, susținând că acesta a acționat cu intenție indirectă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, așa cum corect a reținut și procurorul.
Astfel, infracțiunea de distrugere se săvârșește cu intenție, directă sau indirectă.
În speță, intenția intimatului de a distruge bunurile petentului nu există. Acesta în calitatea sa de executor judecătoresc s-a deplasat la imobilul în litigiu somându-i pe și să părăsească imobilul, însă aceștia au refuzat, trecându-se la executarea silită. Întrucât a amenințat că-și dă foc, având asupra sa o sticlă cu benzină, executorul judecătoresc, respectiv intimatul, având acordul creditoarei, a se vedea procesul verbal întocmit de intimat cu acea ocazie de la 96,a fost de acord cu o executare parțială a hotărârii judecătorești, în sensul că s-a trecut doar la evacuarea debitorilor din casa construită din bolțari, nu și din cea construită din lemn și anexele gospodărești, sens în care mobila din casa de bolțari a fost scoasă afară în curte sau în anexele gospodărești, rămânând astfel la dispoziția debitorilor. După plecarea intimatului, persoanele aflate acolo, martori, vecini, rude, au ridicat aceste bunuri și le-au depozitat pe terasa casei, în magazia de lemne, sub streașina bucătăriei, etc. Altfel spus, deși executarea silită nu a fost finalizată, aceasta în beneficiul petentului, care a fost lăsat de creditor și intimat să folosească casa de lemn și anexele gospodărești, acesta formulează plângere penală împotriva intimatului pentru că i-a distrus bunurile.
Evident că din starea de fapt expusă nu rezultă intenția intimatului de a distruge bunurile petentului.
Instanța apreciază că nu există nici intenție indirectă în speță. Astfel, ceea ce caracterizează intenția indirectă sau eventuală este atitudinea indiferentă a făptuitorului față de rezultatul socialmente periculos, posibil, dar neurmărit al faptei sale și acceptarea eventualității producerii acestuia. Rezultatul este posibil, dar nu inevitabil, el ar putea să nu se producă, însă de regulă se produce, iar atitudinea făptuitorului este raportată la acest rezultat real. Intenția indirectă există însă din momentul în care făptuitorul a luat și pus în executare hotărârea de a săvârși fapta, prevăzând și acceptând eventualitatea producerii rezultatului socialmente periculos al acesteia.
Prin urmare, în primul rând, intimatul se afla în acel loc într-o calitate oficială, în vederea executării unei hotărâri judecătorești, iar în al doilea rând lăsând bunurile la dispoziția debitorului, respectiv petentului, rămânea ca acesta să se ocupe în continuare de depozitarea și păstrarea lor, cu atât mai mult cu cât petentul se afla prezent la desfășurarea evenimentelor. Eventualele dezmembrări inevitabile ale mobilelor cu ocazia scoaterii acestora din casa de bolțari nu-i pot fi imputate de asemenea intimatului, raportat la împrejurarea că acestea aveau un anumit grad de uzură.
Petentul prin apărătorul său a învederat în plângerea sa că procurorul a ignorat procesul-verbal din 18.09.2006 întocmit în baza încheierii nr.1830/2006 privind asigurarea de dovezi prin care se constată degradarea bunurilor, însă așa cum, se poate observa, acest proces verbal este întocmit la aproape 1 an de la producerea evenimentelor, astfel că așa cum s-a arătat mai, bunurile rămânând la dispoziția debitorului, acesta trebuia să se ocupe de depozitarea lor, neputându-se reproșa intimatului că acestea s-au distrus din neglijența petentului.
Prin urmare, soluția adoptată de procuror prin rezoluția atacată este corectă, astfel că instanța în baza art.2781alin.8 lit.a proc.pen. va respinge ca nefondată plângerea petentului.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. va obliga petentul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
In baza art. 278 ind. 1 al.8 lit.a Cod proc.penala, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul cu domiciliul ales în C-N nr.78 -.I.I.5 jud.C, împotriva rezoluției din 12 august 2008 dată în dosarul nr. 194/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
In baza art. 192 alin.2 Cod proc.penală obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.IM
Dact./3ex.
12.12.2008
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan
