Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 132/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 132
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat in examinare plangerea formulata depetentaîmpotriva rezoluției procurorului Parchetului de pe lânga Curtea de Apel I din data de 05.06.2008 dată in dosarul nr.84/P/2008 și împotriva rezoluției din 17.07.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată in dosarul nr.597/II/2/2008.
La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care;
Verificand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca s-a acorda termen pentru ca intimatul sa-si angajeze aparator.
Interpelat de catre instanta, intimatul sustine ca nu a gasit-o pe doamna avocat, nu stie unde este.
Instanta invedereaza intimatului, că la dosar trebuia sa fie delegatia avocatului și el trebuia sa se prezinte in instanta cu aparatorul ales, acesta a fost motivul pentru care s-a dat acest termen.
Instanta îi solicita intimatului să meargă să o caute pe doamna avocat pe care si-a angajat-o și va lasa cauza la a doua strigare pentru a se prezenta cu aparatorul in vederea solutionarii cauzei.
Dupa reluarea cauzei, la apelul nominal facut de grefierul de sedinta, lipsesc toate partile.
Instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public in plangerea formulata de petenta.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca, petenta s-a plans impotriva solutiei elaborate de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel I intr-o cauză in care au fost cercetati un procuror de la Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui și mai mulți polițiști, considerand ca acestia, respectiv organele de cercetare penala au fost influentate cu ocazia administrarii probelor, probe care au fost la dosar in defavoarea petentei și, mai mult decat atat, au facut o propunere de neincepere a urmaririi penale intr-o cauză in care petenta s-a plans.
De asemenea, s-a plans impotriva procurorului, că a adoptat această dispoziție de neincepere a urmaririi penale, cu toate ca in cauză nu au fost administrate toate probele.
Parchetul de pe langa Curtea de Apel I fiind sesizat cu aceasta plangere, si a avut competența după calitatea persoanei reclamate, a efectuat cercetari și a stabilit că procurorul nu si-a incalcat atributiile de serviciu, acesta nu a cauzat o pagubă, o vătămare intereselor petentei, că organele de politie au administrat toate probele in cauză, au audiati martori care au declarat in legatura cu faptele reclamate de catre petentă, nu au fost influențate, nu au depus mărturie mincinoasă, iar referatul prin care organele de politie au propus neinceperea urmaririi penale, si care este contestat de catre petentă, dar trebuie sa facă o precizare aici, că organele de cercetare penala ale politiei propun o solutie care nu este obligatorie pentru procuror, așa incât, acest referat de terminare a urmaririi penale nu poate fi considerat ca o probă in dosar, așa cum sustine petenta, care l-ar fi determinat pe procuror să adopte acea solutie.
Apreciaza ca solutia procurorului de neurmarire penala față de procurorul si ceilalti 5 polițiști este legala si temeinica, de asemenea și solutia respingerii plangerii de catre procurorul general a fost temeinica si legala.
In acest context, plangerea petentei față de solutia adoptată de Parchetul de pe langa Curtea de Apel I este nefondata, motiv pentru care solicita respingerea.
Instanta precizeaza ca au fost luate concluziile petentei la termenul anterior, partile nu s-au prezentat.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față;
La data de 28.07.2008 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași plângerea promovată de petenta, domiciliată în V, str. -, bloc 321,. H,. 2, județul V, împotriva rezoluției nr. 84/P/05.06.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Iași și prin care s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. "a, c și d" Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de magistratul - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui; -comisar șef în cadrul V, - agent șef; - agent șef adjunct; HG- - agent șef adjunct pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2501, 259, 260, 261, 264, 268, 289 și 3171Cod penal și față de numitul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 259, 260 și 261 Cod penal.
În motivarea plângerii sale, petenta a susținut că este nemulțumită de modul în care a fost soluționată plângerea sa atât de procurorul de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași cât și de procurorul general.
A mai precizat că ea a dovedit vinovăția persoanelor cercetare prin hotărârea de achitare obținută în cauză.
A solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată și începerea urmăririi penale față de persoanele cercetate întrucât acestea nu și-au îndeplinit corect atribuțiile de serviciu.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată următoarele: prin rezoluția nr. 84/P/05.06.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iașis -a dispus a nu se începe urmărirea penală împotriva magistratului - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui; - comisar șef V; - agent șef; - agent șef adjunct; HG- - agent șef adjunct pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2501, 259, 260, 261, 264, 268, 289, 3171Cod penal și față de numitul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 259,260 și 261 Cod penal.
În motivarea rezoluției s-a subliniat că prin rechizitoriul nr. 757/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vasluis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 din Legea nr. 255/2004 raportat la art. 281 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
"Din anul 1998 inculpata a fost președinta Asociației "" - Filiala V, funcție în virtutea căreia, în cursul anilor 2002-2004 promis părților vătămate și că le va rezolva favorabil procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată.
În acest sens, inculpatul s-a prezentat ca fiind avocat, a scris cereri și s-a prezentat la procese, dar nu a luat cuvântul în instanță. Pentru consultații juridice a solicitat și primit de la aceștia diferite sume de bani și produse alimentare".
De asemenea, în același rechizitoriu s-a mai reținut că inculpata, uzând de calitatea de avocat, a promis mai multor persoane (de etnie rromâ) că va face demersuri pentru a primi de la Geneva suma de 240.000.000 lei vechi fiecare, despăgubiri pentru suferințele la care au fost supuși în timpul foametei din anii 1946-1947.
Prin sentința penală nr. 118/17.04.2007, pronunțată de Judecătoria Urziceni, s-a dispus achitarea inculpatei în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. "c" rap. la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală,pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 25 din Legea nr. 255/2004 rap. la art. 281 Cod penal. Sentința instanței de fond a fost menținută prin decizia penală nr. 132A/05.09.2007 a Tribunalului Ialomița și ulterior prin decizia penală nr. 1738/05.12.2007 a Curții de Apel București.
De menționat este faptul că, la soluționarea dosarului nr. 757/P/2005 au participat, în cursul urmăririi penale, numiții, (agent șef adjunct) și inspector principal, celelalte două persoane, respectiv și HG- nefiind implicați în efectuarea actelor de urmărire penală în cauza evocată.
Aspectele reclamate de către, cărora aceasta le-a atribuit calificarea unor fapte de natură penală vizează strict modul în care s-a realizat și finalizat urmărirea penală în cauza în care aceasta a avut calitatea de inculpat (respectiv, trimiterea în judecată în lipsa unor probe evidente de vinovăție).
Prin urmare, raportat la calitatea persoanelor față de care a fost formulată plângere penală (persoanele investite cu efectuarea urmăririi penale), în speță nu este posibilă abordarea activității desfășurate de către acestea din perspectiva textelor de lege pe care petenta le-a invocat, motivat de faptul că nici procurorul, nici ofițerii de poliție care efectuau urmărirea penală nu pot fi subiect activ al infracțiunilor prev. de art. 260, 3171Cod penal, în cauzele pe care le instrumentează.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2471Cod penal, este de relevat faptul că sub aspectul elementului material al infracțiunilor menționate, este necesar ca funcționarul public să îngrădească folosința sau exercițiul drepturilor unei persoane sau să-i creeze o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etc.
În speță, actele de urmărire penală efectuate în dosarul nr. 757/P/2005 s-au realizat cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale persoanei cercetate conform dispozițiilor cuprinse în Titlul I (partea specială), cap. IV și V Cod procedură penală, (a se vedea procesul-verbal prin care i s-a adus la cunoștință învinuitei învinuirea, precum și dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, declarația învinuitei din care rezultă că i-a fost respectat dreptul la apărare procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală).
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 2501Cod procedură penală, s-a subliniat faptul că activitățile specifice realizării actelor de urmărire penală în orice cauză penală nu pot fi asociate acțiunii cerute de legiuitor în cuprinsul textului de lege care incriminează infracțiunea de purtare abuzivă.
De altfel, din examinarea tuturor actelor de urmărire penală care au făcut obiectul dosarelor penale în care petenta a avut calitatea de inculpat nu rezultă date sau indicii care să ateste că aceasta ar fi fost cu prilejul cercetărilor, victima unor amenințări sau agresiuni exercitate de către organele de urmărire penală.
Totodată, acuzațiile pe care petenta înțelege să le aducă ofițerilor de poliție și procurorului cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 261 Cod penal, sunt nefondate.
Din analiza acelorași acte de urmărire penală din dosarul nr. 757/P/2005 rezultă că aspectele relatate de martori reflectă adevărul și nu sunt plăsmuirea organelor de cercetare penală.
De altfel, este și greu de crezut că ofițeri de poliție și magistrați, în virtutea unui interes ipotetic neconturat ar fi făcut o serie de demersuri ilegale doar pentru a demonstra vinovăția unei persoane care, în realitate, nu a comis nici o faptă penală.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 268 Cod penal, este, de asemenea, de relevat faptul că rechizitoriul din 11.11.2005 s-a întemeiat pe o serie de probe care au fost administrate în cursul urmăririi penale, probe indicate și în expozitivul actului menționat și care, la momentul trimiterii în judecată, au confirmat vinovăția inculpatei.
Prin urmare, împrejurarea că, ulterior emiterii rechizitoriului, o parte dintre martorii audiați la urmărire penală și-au schimbat declarațiile în fața instanței de judecată, nu poate justifica opinia conform căreia inculparea s-ar fi realizat în lipsa unor probe existente de vinovăție.
De altfel, împrejurarea că instanța de fond, cât și instanța de control judiciar, în susținerea soluției de achitare, au făcut referire doar la declarațiile date de martori în fața instanței, înlăturându-le astfel pe cele de la urmărirea penală nu poate susține concluzia unei conduite abuzive a persoanelor investite cu soluționarea unui dosar finalizat cu trimiterea în judecată a inculpatei.
Nu lipsit de semnificație este și faptul că (chiar în ipoteza unei hotărâri de achitare), pentru a se putea invoca incidența dispozițiilor art. 268 Cod penal), este necesar ca trimiterea în judecată să se fi făcut cu rea-credință, aspect care rezultă din sintagma folosită de legiuitor, respectiv, "știind că este nevinovat".
Astfel, din conținutul textului de lege evocat rezultă, în mod incontestabil că pentru existența infracțiunii prev. de art. 268 Cod penal este necesar ca actul de sesizare a instanței de judecată să nu fie întemeiat și susținut de nici un mijloc de probă.
Cât privește celelalte infracțiuni pe care petenta le-a indicat în plângerea penală ca fiind săvârșite de către aceleași persoane, respectiv art. 260 și 3171Cod penal, este de precizat faptul că, raportat la calitatea făptuitoarei, aceasta nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 3172Cod penal - cu mențiunea că textul indica de către petentă respectiv art. 317/1 Cod penal, nu se regăsește în Codul penal, este de relevat faptul că activitatea persoanei investite cu efectuarea urmăririi penale în orice cauză penală nu poate fi asociată acțiunii cerute de legiuitor în dispozițiile textului evocat.
În ceea ce privește pretinsa activitate infracțională desfășurată de către și căreia i-ar fi incidente - conform plângerii penale formulate de - dispozițiile art. 259, 260, 261 Cod penal, sunt de făcut următoarele precizări:
a avut calitatea de parte vătămată în dosarul penal nr. 757/P/2005, calitate în care, la urmărirea penală a formulat plângerea și ulterior a dat două declarații.
Nu lipsit de semnificație este și faptul că în dovedirea aspectelor reclamate de către la dosarul de urmărire penală nr. 757/P/2005 au fost atașate o serie de acte ridicate de organele de cercetare penală de la acesta și care atestă implicarea numitei în afacerile judiciare ale părții vătămate din acea cauză penală.
Mai mult, aceleași susțineri le-a făcut și în fața instanței de judecată, ceea ce atestă faptul că întreaga conduită procesuală a acestuia s-a înscris în limitele dispozițiilor legale.
Prin urmare, faptul că alți martori audiați la urmărirea penală au revenit în fața instanței de judecată asupra declarațiilor care susțineau acuzațiile aduse, inculpata, precum și faptul că aspectelor relatate de către numitul, instanța de judecată nu le-a oferit calificarea penală, nu poate justifica concluzia conform căreia susținerile făptuitorului ar avea caracter mincinos sau că învinuirile aduse petentei ar fi fost nedrepte.
În ceea ce privește infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, este de menționat faptul că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat elemente care să ateste că ar fi desfășurat activități de natura celor prevăzute de dispozițiile art. 261 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții petenta a formulat plângere care i-a fost respinsă prin rezoluția nr. 597/II/2/17.07.2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, ca neîntemeiată.
În motivarea acestei ultime rezoluții s-a subliniat că din ansamblul materialului de cercetare penală rezultă că faptele reclamate de petenta nu există, ori nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.
S-a mai precizat că activitatea magistraților și a lucrătorilor de poliție se bazează pe interpretarea unor norme penale și de procedură penală și pe exprimarea unor opinii profesionale, fapt ce poate conduce uneori la soluții care diferă de cele ale unui alt magistrat, motiv pentru care s-a și prevăzut posibilitatea contestării și a reexaminării lor și de alte persoane cu pregătire de specialitate.
Împrejurarea că soluția propusă de lucrătorii de poliție și dispusă de magistratul procuror nu a fost favorabilă petentei nu este de natură a declanșa tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate și cercetate, în lipsa elementelor obiective de săvârșire a unei fapte penale ori subiective, de vinovăție.
Susținerile petentei reprezintă critici aduse organelor de cercetare și de urmărire penală cu privire la modul de evaluare a probelor din dosarul penal nr. 757/P/2005, însă opiniile profesionale exprimate cu ocazia adoptării unei soluții într-o cauză penală nu pot constitui, prin ele însele, temei al tragerii la răspundere penală.
Verificând actele aflate în dosarul penal nr. 84/P/2008, Curtea constată că rezoluția nr. 84/P/05.06.2008 dată de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și menținută prin rezoluția nr. 597/II/2/17.07.2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași este legală și temeinică.
În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor enumerate de partea vătămată în plângerea prealabilă.
Organele de cercetare penală și de urmărire penală au întocmit acte de urmărire penală în dosarul nr. 757/P/2005, iar prin referatul și rechizitoriul întocmit au exprimat opinii profesionale, în baza materialului probator existent la dosar, la acel moment.
Împrejurarea că în cursul cercetării judecătorești martorii și-au schimbat ori au nuanțat conținutul declarațiilor date în faza de urmărire penală, nu este de natură a declanșa tragerea la răspundere penală a lucrătorilor de poliție ori a procurorului care a instrumentat cauza, în lipsa unor elemente obiective de săvârșire a unei fapte penale, ori a unor elemente subiective de vinovăție.
Latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 2501Cod penal cere ca funcționarul public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, să fi întrebuințat expresii jignitoare față de o persoană ori să o fi amenințat, lovit sau vătămat, împrejurări ce nu s-au consumat în cauza de față și nici măcar nu au fost reclamate de petentă.
Nici infracțiunile de denunțare calomnioasă (art. 259 Cod penal), mărturie mincinoasă (art. 260 Cod penal), încercare de a determina mărturia mincinoasă (art. 261 Cod penal), favorizarea infractorului (art. 264 Cod penal), represiune nedreaptă (art. 268 Cod penal), fals intelectual (art. 289 Cod penal) și instigare la discriminare prev. de art. 317 Cod penal nu s-au conturat în prezenta cauză.
Organul de cercetare penală care a audiat părțile vătămate, martorii din lucrări și pe petenta, în calitate de învinuită, fără a exercita presiuni sau amenințări nu au comis nici una din infracțiunile enumerate de petentă în plângerea sa.
, persoanele cercetate și HG- nici nu au întocmit acte de cercetare penală în dosarul nr. 757/P/2005, în care s-a dispus prin rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și exercitarea fără drept a unei profesii.
Persoana cercetată, care în acel dosar a avut calitatea procesuală de parte vătămată și-a menținut în mod constant susținerile din sesizarea adresată organelor de urmărire penală, chiar și în fața instanței de judecată.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că rezoluția nr. 84/P/05.06.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală împotriva persoanelor cercetate, HG- și este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Pe cale de consecință și în baza art. 2781alin. 8 Cod procedură penală urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată plângerea promovată de petenta, domiciliată în orașul V, str. -, bloc 321,. H,. 2, județul
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
In baza art. 278 ind. 1 alin. 8 Cod procedura penală, respinge plângerea promovată de petenta împotriva rezoluției nr. 84/P/05.06.2008 data de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 84/P/05.06.2008 și prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 literele "a", "c" si "d" Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui; - comisar șef, - agent șef; - agent șef-adjunct;-- agent șef adjunct și, rezoluție pe care o menține.
Obligă petenta să plătească statului suma de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
12.11.2008
2 ex.-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu
