Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1378/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1721/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA l-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1378
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cârstoiu Veronica
GREFIER: - -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-învinuit împotriva sentinței penale nr.576/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția l-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția tardivității recursului, arătând că deși recurentul a fost prezent la dezbateri, acesta a declarat recursul pe data de 8.07.2009, încălcând astfel termenul legal de declarare a recursului. Față de acestea, solicită admiterea excepției și respingerea recursului, ca tardiv formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.576 din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării plângerii și, respectiv, ca nefondată, plângerea formulată de petenta
Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de petenta, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarele:
La data de 13.12.2006, organele de cercetare penală ale poliției au fost sesizate de partea vătămată B, cu privire la activitatea reprezentantului legal al societăților comerciale B și B -, care în anul 2006 achiziționat mărfuri (folie ), în valoare totală de 124.202,5 lei, pentru care a emis bilete la ordin fără a avea disponibil în cont, fiind refuzate la plată (fila 20 voi.II ).
După achiziționarea mărfurilor, intimatul a cesionat părțile sociale deținute la cele două societăți în favoarea unor cetățeni din Republica M, iar mărfurile furnizate de partea vătămată au fost valorificate prin intermediul altor societăți la care intimatul și soția erau asociați.
La data de 02.02.2007, LEASING a formulat plângere penală împotriva intimatului și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. 1 și 4 din Cod penal.
Din conținutul plângerii, s-a reținut că, la data de 13.05.2005, între LEASING și B, reprezentată la acea dată de intimatul, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr.19085/2005, având ca obiect o linie de inscripționare a ambalajelor. La data de 06.12.2006, LEASING a introdus la plată 3 bilete la ordin, din cele 48 bilete la ordin cu care utilizatorul garantase obligațiile contractuale, însă Banca Comercială Română le-a returnat cu mențiunea "lipsă totală disponibil".
Ulterior, petenta și-a completat plângerea penală, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu motivarea că intimatul a săvârșit infracțiunea în formă continuată, prejudiciul cauzat mai multor părți vătămate fiind de peste 200.000 lei.
Prin rezoluția din 01.02.2007 a Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, măsură confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 B, prin rezoluția nr.16296/P/2006 din 01.02.2007.
În sarcina învinuitului s-a reținut că, în perioada noiembrie - decembrie 2006, după cesionarea părților sociale deținute de și, unde era asociat și administrator, a eliberat bilete la ordin care au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont, petenta suferind un prejudiciu de 124.202 lei.
Prin ordonanța din data de 21.12.2007. emisă în dosarul penal nr.887/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București,s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 al.1, 4 și 5 Cod penal.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 al.1, 3 și 4 Cod penal.
Ordonanța a fost transmisă conform borderoului pentru expedierea corespondenței din 11.11.2008 depus la dosar (fila 31 dosarul cauzei), fără a se face dovada datei exacte a comunicării efective.
Împotriva soluției dispuse, la data de 4.12.2008, petenta a formulat plângere la prim procuror, arătându-se că, deși urmărirea penală a fost începută pentru art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a pronunțat față de doar asupra art.215 alin. 1 și 3 Cod penal.
De asemenea, petenta a apreciat că din actele dosarului rezultă fără dubiu că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în condițiile în care a emis bilete Ia ordin, deși nu mai avea calitatea de administrator al, iar societatea nu avea disponibilul necesar în cont.
Verificând actele dosarului s-a constatat că, într-adevăr, deși urmărirea penală a fost începută față de pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, soluția dispusă de procuror cu privire la respectiva faptă se referă la art.215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Având în vedere lipsa dovezii datei Ia care s-a comunicat efectiv către petenta ordonanța procurorului, Tribunalul a considerat că plângerea la prim procuror s-a depus în termenul legal, depunerea la poștă a ordonanței nefăcând dovada faptului comunicării. Tribunalul a constatat că borderoul de depunere la poștă datează din data de 11.11.2008 și nu este semnat de primire de reprezentanții poștei, astfel că, dacă se ia în considerare un termen foarte scurt pentru comunicarea către petentă - de 2-3 zile, plângerea la prim procuror a fost introdusă în termen.
Ulterior, în lipsa soluționării în termenul de 20 de zile a plângerii de către prim procuror, petenta a depus plângere la instanță în temeiul art.2781 alin.2 pr.pen.
Apreciind ca fiind respectate de către petentă termenele de sesizare a prim procurorului și apoi a instanței de judecată, Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității invocată de intimatul.
Pe fondul plângerii, Tribunalul a constatat că, prin ordonanța nr.3123/11-2/2008 din 16.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus admiterea, ca întemeiată, a plângerii formulate de împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.887/P/2007 din 21.12.2007, s-a dispus infirmarea parțială a ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.887/P/2007 din 21.12.2007 (cu privire la dispoziția de scoatere de sub urmărire penală față de pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1, 2 Cod penal pct.l din ordonanță); s-a dispus disjungerea cauzei față de pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1,2,3 Cod penal în dauna și s-a declinat competența de soluționare a cauzei disjunse, în favoarea Parchetului de pe lângă Sectorului 2
În motivarea ordonanței, prim procurorul a reținut că împotriva intimatului s-a început urmărirea penală sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, parte vătămată fiind petenta, însă procurorul s-a pronunțat doar cu privire la infracțiunea prev. de art.215 alin. 1, 3 Cod penal.
S-a mai reținut de către prim procuror că, dată fiind soluția dată asupra infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 4, 5 Cod penal, se impune admiterea plângerii, disjungerea cauzei cu privire la petentă și declinarea competenței de soluționare a dosarului în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
Tribunalul a reținut că, în urma emiterii ordonanței nr.3123/11-2/2008 din 16.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, plângerea petentei a rămas fără obiect, ordonanța criticată fiind infirmată cu privire la infracțiunile pretins a fi săvârșite împotriva sa, urmând ca acestea să fie cercetate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
Tribunalul a mai reținut că, în ceea ce privește pretinsele infracțiuni săvârșite de intimat împotriva altor părții vătămate, soluția parchetului nu poate fi criticată decât de acele persoane, astfel că, în lipsa unei plângeri făcute la prim procuror sau la instanță, care să fie admisă, nu se pot lua în considerare pretinse prejudicii cauzate acestor părți vătămate pentru a se putea determina parchetul competent material, în funcție de criteriul valoric al prejudiciului total.
Prin urmare, prejudiciul pretins de petentă fiind mai mic de 200.000 lei, Tribunalul a reținut că - în mod corect - prim procurorul a considerat că se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind de petentă în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul a dispus în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs învinuitul, arătând - prin cererea olografă - că înțelege ca motivarea acestuia să fie formulată ulterior în termenul prevăzut de lege, însă deși legal citat, recurentul a lipsit la toate termenele acordate în cauză.
În ședința publică de astăzi, reprezentantul Parchetului a ridicat excepția tardivității recursului, așa încât, cauza urmează a fi soluționată numai sub aspectul excepției invocate.
Curtea apreciază că recursul promovat de intimatul -învinuit este tardiv formulat, motiv pentru care urmează a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, la data de 11 mai 2009, când au avut loc dezbaterile, intimatul învinuit a fost prezent, termenul de recurs de 10 zile începând să curgă pentru petent de la data pronunțării sentinței - respectiv de la data de 25 mai 2009, despre care acesta avea cunoștință.
Astfel cum rezultă din cererea olografă, intimatul a formulat recurs împotriva sentinței mai sus menționate la data de 8 iulie 2009, depășind astfel cu mult termenul legal de 10 zile, prevăzut de art.3853 Cod procedură penală, precum și dispozițiile art.3853 alin.2 cu referire la art.363 alin.3 Cod procedură penală, referitoare la data de când începe să curgă termenul de recurs.
Cât timp intimatul a fost prezent la dezbateri și la pronunțare, termenul de 10 zile se calculează de la data pronunțării, ultima zi de declarare a recursului fiind 8 iunie 2009.
Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, să respingă recursul declarat de intimatul-învinuit, ca tardiv formulat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul învinuit, împotriva sentinței penale nr. 576/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosar nr-.
Obligă recurentul al 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.- -
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cârstoiu Veronica
