Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 14/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 14
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Negulescu Elena
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea plângerii formulate potrivit dispozițiilor art. 2781Cod proc. penală de petenta domiciliată în B, sector 6,-, - 22,. 3,. 181 împotriva Ordonanței nr. 3/P/2009 din 28 octombrie 2009 și rezoluției nr. 1373/II/2/2009 din 23 noiembrie 2009, ambele adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 3/P/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta, lipsă fiind intimatul, reprezentant de avocat din Baroul Prahova, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 03 din 13.01.2010, depusă la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Petenta având cuvântul arată că la termenul anterior nu s-a putut prezenta în instanță, întrucât a fost la medicul de familie în data de 14.01.2010 pentru a procura un bilet de trimitere în vederea internării în spital a mamei sale și prezintă completului spre vedere acte medicale din care rezultă că aceasta a fost internată în perioada 15-19 ianuarie 2010.
Solicită amânarea cauzei pentru a studia dosarul și a depune acte în dovedirea plângerii formulate, arătând că este parte și în alte dosare aflate pe rolul instanțelor din Târgoviște, R și B, motiv pentru care nu a avut timp să își pregătească apărarea.
Avocat având cuvântul pentru intimatul se opune cererii de amânare a cauzei formulate de petenta arătând că a existat timp suficient pentru ca aceasta să studieze dosarul.
Precizează că nu are cereri prealabile de formulat și solicită instanței să constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a cererii de amânare a cauzei, arătând că petenta a primit citație la data de 05 ianuarie 2010, dată de la care avea timp să studieze dosarul iar potrivit disp. art. 2781al. 12 Cod proc. penală, plângerea prealabilă se judecă în cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
Precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, față de dispozițiile art. 2781Cod proc. penală ce reglementează soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale în cel mult 30 de zile de la primirea acesteia, împrejurarea că dosarul a fost înregistrat la data de 29 decembrie 2009 iar până în prezent s-au acordat două termene de judecată, petenta având timp să ia cunoștință de actele depuse la dosar și să își pregătească apărarea, respinge cererea de amânare formulată de aceasta.
Luând act de susținerile părților, în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Petenta având cuvântul în susținerea plângerii formulate precizează că organele de urmărire penală nu au răspuns la toate punctele inserate în plângerile formulate, aflate la filele 132, 133 din dosarul nr. 3/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, repetate la filele 135 și 136 din același dosar.
Solicită instanței să analizeze plângerea formulată pentru a se stabili la care puncte nu s-a răspuns.
Arată că a solicitat procurorului să analizeze condițiile în care s-a întocmit procesul verbal din 19 august 2005, care este vădit tendențios, dar nu s-a dat curs solicitării sale.
Susține că tatăl său a suferit numeroase presiuni, fiind hărțuit și stresat de intimatul și numitul, motiv pentru care a decedat în urma unui accident vascular cerebral în luna octombrie 2005.
Precizează că i-au fost comunicate ordonanța și rezoluția emise de procuror, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul și declinarea competenței față de în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.
Se mai arată de către petentă că procesul verbal din 19 august 2005 fost întocmit în comuna, între și, dar acesta este un act nul, iar procurorul trebuia să stabilească condițiile în care a fost încheiat și de ce nu a fost contrasemnat de către avocatul
Mai arată petenta că domnul avocat a amenințat-o că o să o dea în judecată, dacă va continua să formuleze plângeri împotriva sa.
Totodată, precizează că a solicitat procurorului efectuarea de cercetări pentru a se stabili dacă testamentul prezentat în instanță este autentic, dar i-a fost comunicată o rezoluție care conturează confuzia între testamentul olograf și actul autentic.
Solicită instanței admiterea plângerii, restituirea cauzei la parchet pentru continuarea cercetării în sensul celor arătate, sau citarea de către instanță a avocatului G, despre care se afirmă că a încheiat procesul verbal.
Avocat având cuvântul pentru intimatul solicită respingerea plângerii formulată de petenta, întrucât soluțiile adoptate de organele de urmărire penală sunt legale și temeinice, fiind conforme probatoriilor administrate, iar formularea plângerii față de intimatul este abuzivă.
Potrivit legii de organizare, avocații se folosesc în demersurile judiciare de informațiile puse la dispoziție de părțile pe care le reprezintă iar petenta face o confuzie între persoana cu care s-a judecat și avocatul care a asigurat reprezentarea în proces.
Totodată, petenta a pretins o divulgare a secretului profesional și a criticat documentele depuse la dosar în apărare de intimat ca și avocat al părții pe care o reprezenta, aducând atingere probității profesionale a intimatului. Se arată că nemulțumirile petentei se pot rezolva pe căile legale în materie civilă.
Solicită respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că rezoluția emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI privește numai faptele pretins săvârșite de avocat iar pentru făptuitorul s-a declinat competența de efectuare a cercetărilor în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.
Criticile formulate de petentă privesc nemulțumiri legate de aspecte civile, de modul în care a fost redactat și folosit un testament, respectiv un proces verbal.
De altfel, atât testamentul cât și procesul verbal din 19 august 2005 au fost puse la dispoziția intimatului avocat de către partea pe care acesta o reprezenta.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune reclamantă în cauză, nici aceasta nu există în condițiile în care potrivit contractului de asistență juridică, avocatul este obligat să facă în condițiile legii toate diligențele necesare pentru a susține interesele clientului său: redactarea actului, depunerea de înscrisuri, formularea de cereri, ridicarea excepțiilor, toate se circumscriu obligațiilor pe care le are un avocat în baza contractului de asistență juridică.
Totodată se arată că toate probele administrate în cauză sunt supuse cenzurii instanței care poate sau nu să le ia în considerare.
Concluzii de respingere a plângerii formulate de petentă și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice.
Petenta având cuvântul în replică precizează că așa cum o instanță poate să accepte sau nu probele și intimatul putea să accepte sau să refuze cazul iar în legătură cu probitatea profesională a acestuia arată că o persoană care a terminat Științe Juridice nu se rezumă la a adresa invective părții adverse, inclusiv în fața instanței iar la mijloc este vorba și de un interes mercantil al acestuia.
CURTEA:
Asupra plângerii penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea formulată conform art. 2781Cod proc. penală, trimisă spre competentă soluționare cu adresa nr. 1465/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, petenta - persoană vătămată, domiciliată în B,-, -22,. 3,. 181, sector 6, solicitat desființarea Ordonanței nr. 3/P/2009 din 28 octombrie 2009 confirmată prin Rezoluția nr. 1373/II/2/2009 din 23 noiembrie 2009, ambele adoptate de această unitate de parchet, prin care în baza art. 10 lit. a Cod proc. penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul, avocat în cadrul Baroului D, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 291, art. 290 și art. 215 Cod penal.
S-a susținut că actele procedurale menționate sunt netemeinice și nelegale deoarece în această fază premergătoare a procesului penal, procurorul nu s-a preocupat:
- să stabilească condițiile în care a fost întocmit procesul-verbal din 19 august 2005, "o fabricare de dovezi" de către apărarea făptuitorului în cadrul procesului civil pendinte;
- să verifice susținerile petentei asupra faptului că în scopul întocmirii acestui înscris, atât de făptuitor cât și intimatul au exercitat numeroase presiuni față de tatăl său, situație ce a condus la alterarea gravă a sănătății și survenirea decesului în luna octombrie 2005;
- să determine cauza pentru care înscrisul nu a fost contrasemnat de avocatul G;
- nu s-au efectuat cercetări pentru verificarea autenticității testamentului pretins a fi întocmit în anul 1943, în lumina datei la care a survenit decesul testatorului și conform cu legea momentului;
- nu s-a verificat nici susținerea acesteia în sensul că la 15 decembrie 2009, aflându-se la sediul instanței, în fața sălii de ședință, intimatul avocat a afirmat "că are o fantezie bolnavă, lucru ce trebuie auzit și de ceilalți justițiabili prezenți", amenințând-o cu chemarea în judecată, dacă va continua să depună plângeri împotriva sa.
S-a solicitat admiterea plângerii formulate, urmând ca în principal să se dispună trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul și continuarea cercetărilor pentru clarificarea aspectelor de fapt și de drept expuse.
În subsidiar s-a considerat că s-ar impune reținerea cauzei spre rejudecare de către curtea de apel pentru completarea probatoriilor cu audierea martorului G, avocatul despre care se afirmă că ar fi încheiat procesul verbal din 19 august 2005.
Având în vedere dispozițiile art. 2781alin. 7 Cod proc. penală pentru soluționarea plângerii s-a dispus atașarea dosarului penal nr. 3/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Verificând actele procedurale atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare menționate în precedente, precum și din oficiu în limitele art. 3858Cod proc. penală, rezultă că acestea sunt legale și temeinice, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată față de intimatul, avocat în cadrul Baroului D corespunde actelor premergătoare administrate de procurorul investit cu rezolvarea plângerii promovate de petenta, legislației și jurisprudenței privind atragerea răspunderii penale în cazul acestei categorii profesionale, pentru fapte comise în cadrul exercitării mandatului de asistență juridică acordată părților în procesele civile.
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, înregistrată sub nr. 3/P/2009, petenta a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva intimatului, susținând că fiind angajat de făptuitorul, reclamant pârât în dosarul civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Răcari, pentru dovedirea acțiunii promovate a depus drept probe înscrisuri nule de drept, respectiv un testament din anul 1943 și un proces-verbal încheiat la 19 august 2005, primul un fals în formă calificată iar secundul fiind obținut fie prin dol, fie este fals.
La aceasta s-ar adăuga și actele de instigare comise de același avocat, cu intenție, constând în determinarea clientului său, reclamantul pârât să săvârșească fapte prevăzute de legea penală, inclusiv presiuni psihice asupra fratelui său, tatăl petentei, toate având ca urmare alterarea gravă a stării de sănătate și decesul prematur.
A mai susținut persoana vătămată că prin atitudinea adoptată în cursul procesului civil intimatul creează stare de pericol pentru ordinea de drept, intervenind inoportun în desfășurarea dezbaterilor, refuzând intempestiv orice mijloc legal de apărare și propunând eludarea unor etape procedurale specifice.
În consecință, s-a solicitat efectuarea de cercetări penale și trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în formă calificată, uz de fals, înșelăciune, instigare la înșelăciune, amenințare și abuz.
Prin aceeași plângere organele de urmărire penală au fost investite și cu cercetarea intimatului zis "" sub aspectul comiterii infracțiunilor de amenințare, șantaj și înșelăciune, toate vizând conduita procesuală adoptată pentru admiterea acțiunii civile, obiect al dosarului sus menționat.
În vederea strângerii datelor necesare începerii urmăririi penale și după caz, a identificării existenței vreunuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 Cod proc. penală, conform art. 228 al. 1 rap. la art. 224 din același cod, procurorul investit cu rezolvarea plângerii a apreciat ca oportună efectuarea unor acte premergătoare.
Astfel, în limitele competenței funcționale a procedat la verificarea actelor și materialului administrat de instanța civilă în dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Răcari, parte din acestea atașându-se în xerocopie ca fiind pertinente și concludente pentru aflarea adevărului, precum și la audierea intimatului avocat.
Urmare evaluării acestor acte premergătoare, s-a concluzionat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare împotriva avocatului deoarece faptele reclamate de persoana vătămată nu există, fiind incidente dispozițiile art. 228 al. 1 rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală.
Totodată, în privința făptuitorului, conform art. 38 din același cod s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare, fals, șantaj și înșelăciune.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că obiectul dosarul nr- al Judecătoriei Răcari îl constituie acțiunea civilă promovată de intimatul avocat din cadrul Baroului D în numele clientului său reclamantul și în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar, Comisia Județeană de Fond Funciar, (fostă ) și.
Reclamantul a solicitat stabilirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 247/2005 asupra a 800. teren inclus în titlul de proprietate emis în anul 1995 pe numele fratelui său, ulterior decedat și moștenit de la tatăl acestora printr-un legat cu titlu particular (testament), așa cum ar rezulta din adresa nr. C/531 din 02 iulie 2008 emisă de Arhivele Statului.
În motivarea acțiunii acesta a mai susținut că prin sentința civilă nr. 905/1958 ar fi partajat cu fratele său, averea defunctului lor tată, mai puțin terenul în litigiu luându-se act în hotărâre că nu mai au vreo pretenție.
Totodată, în aceeași cerere s-a menționat și o înțelegere intervenită între cei doi frați în anul 2005 și materializată într-un proces verbal, prin care a recunoscut că terenul de 800 mp este moștenirea reclamantului și în mod greșit i-a fost reconstituit lui dreptul de proprietate, situație în care s-a obligat să-i plătească suma de 20.000.000 lei drept compensație.
Acțiunea promovată de reclamantul a fost respinsă la primul grad de jurisdicție prin sentința civilă nr. 2231 din 24 iunie 2009 Judecătoriei Răcari, el fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare solicitate de pârâta petentă.
Prima instanță a înlăturat ca neconcludente înscrisurile invocate, argumentându-se că procesul verbal din anul 2005 nu reprezintă un veritabil titlu de moștenire, în înțelesul dreptului civil iar faptul că reclamantul a fost beneficiarul unui testament, nu reprezintă un element de natură să-i confirme îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate, în condițiile în care acesta nu a formulat o asemenea cerere în nume propriu ci în calitate de moștenitor testamentar.
Această sentință a fost reformată de Tribunalul Dâmbovița, care admițând recursul declarat de intimatul reclamant, a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În raport de prevederile art. 859 și 886 Cod Civil, procurorul a considerat că atâta timp cât petenta nu susține că testamentul datat 1943 ar fi fost produsul unei infracțiuni prealabile de fals (constând în contrafacerea scrierii ori subscrierii sau alterarea lui în orice mod), ci îi sunt aduse critici privind forma de redactare, invocându-se nulitatea acestuia, iar actul de voință a fost transcris la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 2953/43, nu pot fi reținute în sarcina avocatului intimat existența vreuneia dintre infracțiunile reclamate.
Pe de altă parte, s-a observat că prezentarea drept probă a procesului verbal din 19 august 2005, nu realizează conținutul infracțiunilor de fals ori uz de fals, deoarece înscrisul sub semnătură privată i-a fost pus la dispoziție tot de către clientul său, făptuitorul și sub convingerea că exprimă adevărul în condițiile recunoașterii scrisului de completare ca fiind executat de un alt coleg avocat.
Cât privește infracțiunea de înșelăciune, s-a apreciat că nu sunt realizate elementele constitutive deoarece redactarea cererii de chemare în judecată în care sunt inserate susținerile clientului nu are caracterul unei acțiuni de inducere în eroare în sensul art. 215 Cod penal.
Mai mult, o atare cerere, prin ea însăși nu este aptă să conducă la inducerea în eroare a vreunei persoane, ci constituie doar un act procedural prin care se declanșează procesul civil, s-a apreciat că nu se poate reține nici că intimatul avocat a urmărit în numele său ori al clientului său obținerea vreunui folos material injust.
S-a arătat și faptul că cererea de chemare în judecată are rolul de a investi instanța, de a fixa cadrul procesual în care se va desfășura judecata și este urmată de administrarea unor probe prin care se tinde să se dovedească motivele de fapt invocate.
Față de elementele de fapt și de drept expuse, s-a concluzionat că eventualele susțineri neadevărate ale reclamantului dintr-o acțiune civilă nu sunt încriminate de legea penală și nu pot conduce la reținerea vreunei infracțiuni, câtă vreme ele sunt supuse verificării ulterioare și obligatorii efectuate de instanța de judecată, iar părțile din proces au dreptul de a contesta verosimilitatea acestora și a face proba contrară.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul și disjungere a cercetărilor cu declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari pentru făptuitorul, a fost confirmată prin rezoluția nr. 1373/II/2/2009 din 23 noiembrie 2009, emisă de procurorul general al unității de parchet, respingându-se plângerea formulată conform art. 278 Cod proc. penală de petenta, ca neîntemeiată.
Actele procedurale adoptate de cei doi procurori sunt legale și temeinice, corespunzând datelor obținute în faza premergătoare a urmăririi penale și care infirmă existența vreunui indiciu temeinic în sensul art. 681Cod proc. penală, ce ar justifica continuarea cercetărilor și punerea în mișcare a acțiunii penale față de intimatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288, art. 290, art. 291 și art. 215 Cod penal, reclamate prin plângerea formulată de petenta, obiect al dosarului nr. 3/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Este știut că aceste infracțiuni fac parte din categoria acelora intenționate iar întrunirea elementelor constitutive implică dovedirea comiterii sau omiterii unor acte materiale de natură a conduce la alterarea ori contrafacerea conținutului înscrisurilor criticate, toate având drept scop obținerea de foloase în interesul propriu sau al unui terț, prin inducerea în eroare asupra veridicității elementelor de fapt atestate.
În speță, intimatul - avocat în cadrul Baroului Daî ncheiat un contract de asistență juridică cu făptuitorul, având drept obiect susținerea și apărarea intereselor în dosarul civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Răcari și în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar, Comisia Județeană de Fond Funciar D și, - și.
Supunându-se întocmai legii de organizare și funcționare a profesiei de avocat și statutului adoptat, începând cu luna august 2008 intimatul a depus toate diligențele impuse de natura cazului, respectiv a formulat și redactat acțiunea civilă precum și alte cereri ulterioare, a ridicat excepții în termenele procedurale, a atașat înscrisurile prezentate de parte, a propus probe și formulat opoziții în limitele Codului d e procedură civilă și legilor fondului funciar, toate în numele reclamantului și cenzurate de instanța de judecată, investită cu soluționarea dosarului.
Susține petenta - persoană vătămată, pârâtă în cauza civilă că intimatul avocat se face vinovat de comiterea infracțiunilor de fals și uz de fals, deoarece ar fi folosit în instanță testamentul transcris la Tribunalul Județean D sub nr. 2953/1943, care nu ar fi fost scris în tot, datat și subsemnat de mâna testatorului așa cum cer dispozițiile art. 859 cod civil și deci ar fi nul conform art. 886 din același cod.
Prin urmare, plângerea formulată sub acest aspect vizează chestiuni privitoare la forma de redactare a înscrisului defăimat, ce ar atrage nulitatea legatului și nu vreo acțiune omisivă sau comisivă săvârșită de intimat, de natură a altera în vreun mod conținutul acestuia, astfel încât să fie indusă în eroare instanța ori partea adversă iar clientul său să obțină reconstituirea dreptului de proprietate pretins pe baza unor dovezi contrafăcute.
Cum just s-a observat și în ordonanța atacată prezentarea testamentului nu reprezintă decât o îndeplinire a obligațiilor asumate față de clientul său, iar concludența și valabilitatea actului, constituie atributul instanței de judecată, care de altfel l-a și înlăturat ca nepertinent în stabilirea situației de fapt, respingând acțiunea promovată de reclamant.
Nici depunerea procesului verbal din 19 august 2005 încheiat între cei doi frați (făptuitorul și, autorul petentei) drept probă în susținerea acțiunii promovate, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp pretins a fi moștenit de la autorul comun, nu realizează conținutul infracțiunilor de fals și uz de fals, înscrisul sub semnătură privată fiind pus la dispoziția avocatului, de clientul său.
Susținerea petentei privind o eventuală implicare a intimatului, inclusiv prin exercitarea de presiuni asupra tatălui său, pentru semnarea acestui proces verbal, nu este dovedită în vreun mod și contravine chiar realității rezultate din încheierea contractului de asistență juridică cu trei ani mai târziu, respectiv în august 2008.
Faptul că procurorul de caz nu s-a preocupat să stabilească autenticitatea testamentului defăimat ori eventualul concern fraudulos al altor persoane (avocatul G), la încheierea celor două înscrisuri contestate, nu duc la concluzia că urmărirea penală ar fi incompletă și s-ar impune restituirea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor.
Materialul administrat la acest moment premergător începerii urmăririi penale satisface întrutotul limitele determinate în dispozițiile art. 222-228 Cod proc. penală, procurorul de caz efectuând acte procedurale pertinente identificării unor motive plauzibile pentru continuarea cercetărilor și punerea sub acuzare a persoanelor și faptelor reclamate prin sesizarea înregistrată pe rol la 8 ianuarie 2009.
Pe de altă parte, mai este de observat că potrivit dispozițiilor art.177 și urm. Cod proc. civilă, în cursul unui proces civil legalitatea înscrisurilor prezentate de părți și eventual identificarea făptuitorilor pot fi stabilite de organele de urmărire penală numai la sesizarea instanței de judecată și cu respectarea procedurii verificării de scripte ori înscrierii în fals.
De altfel nemulțumirile legate de probele prezentate în fața instanței civile inclusiv defăimarea înscrisurilor sub semnătură private sau autentice, apreciate ca întocmite cu nerespectarea condițiilor de formă cerute de legea civilă ori ca neemanând de la autorii săi, constituie chestiuni de fapt ce cad în competența acesteia iar măsurile ori soluțiile dispuse sunt supuse controlului judiciar ierarhic superior raportat la natura și obiectul cauzei.
Nu se confirmă nici susținerile privind exercitarea abuzivă a mandatului de asistență juridică în cursul procedurilor desfășurate în primă instanță și recurs în dosarul civil nr- al Judecătoriei Răcari.
Dimpotrivă, examinarea încheierilor de ședință și a celorlalte acte procedurale efectuate în cauză și atașate în xerocopie nu cuprind vreo mențiune privind încercarea de eludare a procedurilor de către avocatul și formează convingerea că cererile, excepțiile și probele administrate au fost puse în discuția tuturor părților în termenele și condițiile legale.
Faptul că la sediul instanței de judecată, în fața sălii de ședință și în prezența altor justițiabili, intimatul ar fi atenționat petenta asupra exercitării abuzive a drepturilor procesuale, constând în afirmații nereale privind conduita sa și care l-ar putea determina să formuleze plângere penală, nu cade sub incidența legii penale, intervenția încadrându-se în limitele normale de protejare a reputației profesionale.
Prin urmare, concluzia celor doi procurori în sensul că susținerile neadevărate ale reclamantului într-o acțiune civilă nu sunt încriminate de legea penală, iar rolul avocatului intimat a fost de a investi instanța, de a fixa cadrul procesual în care să se desfășoare judecata și de a-și exercita obligațiile profesiei pentru administrarea unor probe concludente, necesare dovedirii motivelor în fapt invocate, se încadrează în legislația ce reglementează profesia de avocat și deci nu pot conduce la reținerea vreunei infracțiuni inclusiv a acelora reclamate de petenta persoană vătămată.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că plângerea formulată este nefondată iar soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul este legală și temeinică, deoarece din actele premergătoare examinate rezultă cu certitudine că în demersurile judiciare efectuate pentru clientul său a folosit informațiile puse la dispoziție de acesta din urmă, parte cu aparență de autenticitate conform legii, iar conduita adoptată în fața instanței civile se încadrează în dispozițiile procedurale ce guvernează procesul civil.
Așa fiind, conform art. 2781alin. 8 lit. a) Cod proc. penală se va proceda la respingerea acesteia, menținându-se ordonanța și rezoluția atacate inclusiv în ce privește disjungerea urmăririi penale față de intimatul, ultima măsură încadrându-se în dispozițiile art.38 din același cod raportat la calitatea făptuitorului și natura faptelor reclamate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată conform art. 2781Cod proc. penală de petenta - persoană vătămată, domiciliată în B, sector 6,-, - 22,. 3,.181 împotriva ordonanței nr. 3/P/2009 din 28.10.2009 și rezoluției nr. 1373/II/2/2009 din 23 noiembrie 2009 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca nefondată.
Menține soluția de neîncepere a urmăririi penale conform art.228 alin.4 rap. la art.10 lit.a) Cod proc. penală, față de intimatul, avocat în Baroul Dâmbovița, domiciliat în comuna R,-, județul D, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288, art. 291, art. 290 și art.215 Cod penal, întrucât faptele reclamate de petenta - persoană vătămată, nu există.
Obligă petenta - persoană vătămată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 februarie 2010.
Președinte,
Grefier,
Red. NE/Tehnored. GM
2 ex./22.02.2010
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Negulescu ElenaJudecători:Negulescu Elena
