Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 143/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 143/
Ședința publică din data de 11 August 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, de către petentul, împotriva rezoluțiilor nr. 457/P/2008 din 9.03.2009 și nr. 469/II/2/2009 din 16.04.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 august 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit dispozițiilor art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 18 august 2009.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI nr. 457/P/2008 din 09.03.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, fost avocat în cadrul Baroului B, pentru infracțiunile de:
- înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1-3 Cod penal,
- instigare la infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 în referire la 290 Cod penal.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru infracțiunile de:
- înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1-3 Cod penal,
- instigare la infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 în referire la 290 Cod penal.
- uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal.
Pentru a da această soluție procurorul a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila la data de 06.06.2008 sub nr. 2188/P/2008, persoana vătămată a solicitat cercetarea lui pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals. Persoana vătămată a arătat în plângere că l-a împrumutat pe cu suma de 400.000.000 lei, împrumut consemnat printru-un contract cu garanție imobiliară.
Persoana vătămată a mai susținut că nu i-a restituit împrumutul la scadență și i-a solicitat să facă o cerere de radiere a ipotecii, pentru ca acesta din urmă să poată vinde imobilul și, din banii obținuți, să-i restituie împrumutul.
Fiind audiat la data de 23.07.2008, a solicitat cercetarea avocatei pentru infracțiunile de înșelăciune și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Având în vedere calitatea de avocat a făptuitoarei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, prin ordonanța nr.2888/P/2008 din 08.08.2008 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Ca situație de fapt, s-a reținut că, în perioada 2000 - 2001, făptuitoarea a fost avocatul persoanei vătămate și a făptuitorului-persoană vătămată în mai multe procese-civile având ca obiect acțiuni de revendicare a unor imobile.
În această perioadă între cei trei s-au stabilit relații de prietenie, relații în baza cărora și-au făcut reciproc diverse servicii (declarația lui -, procuratorul lui ).
În luna decembrie 2001, făptuitoarea i-a cerut persoanei vătămate - făptuitor să o împrumute cu suma de 300.000.000 lei vechi pentru rezolvarea unor nevoi personale.
Întrucât persoana vătămată-făptuitor nu avea suma cerută, făptuitoarea i-a propus acesteia să facă un împrumut de la persoana vătămată și, în urma discuțiilor purtate, acesta din urmă a acceptat să împrumute suma solicitată. În urma înțelegerii, în ziua de 18.01.2001, cei trei s-au deplasat la biroul notarului public, unde s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară între persoana vătămată - și făptuitorul-persoană vătămată pentru suma de 400.000.000 lei vechi.
Făptuitorul-persoană vătămată a garantat împrumutul prin înființarea unei ipoteci asupra imobilului său situat pe- din municipiul
Potrivit declarațiilor persoanei vătămate și ale făptuitorului - persoană vătămată din suma de 400.000.000 lei, 300.000.000 lei reprezenta împrumutul, iar 100.000.000 lei dobânda la împrumut.
Imediat după încheierea contractului, persoana vătămată i-a dat făptuitorului-persoană vătămată suma de 300.000.000 lei, sumă din care, în prezența lui -, făptuitorul-persoană vătămată i-a dat făptuitoarei 280.000.000 lei.
Conform declarației făptuitorului-persoană vătămată, făptuitoarea urma să achite de datorie direct către persoana vătămată sub forma unor prestații juridice în procese-civile în care acesta era reclamant.
Pentru stingerea datoriilor dintre părți, făptuitoarea i-a sugerat să radieze ipoteca înființată prin contractul de împrumut asupra imobilului din- din municipiul B, urmând ca ulterior făptuitoarea să cumpere în mod formal (simulat) imobilul prin obținerea unui credit de la bancă.
Din acest credit urma să fie restituit împrumutul persoanei vătămate -.
Făptuitorul-persoană vătămată și persoana vătămată - au rugat-o pe făptuitoarea să se ocupe de formalitățile pentru radierea ipotecii.
Pentru aceasta, persoana vătămată a adresat o cerere Biroului de Carte Funciară a Judecătoriei Brăila în care menționa că a primit suma împrumutată prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.2383/18.12.2001 la Biroul Notarului Public și este de acord cu radierea ipotecii instituite în favoarea sa asupra imobilului din B,-, proprietatea lui.
În aceiași zi, respectiv 05.04.2004, la sugestia făptuitoarei, făptuitorul-persoană vătămată a dat o declarație prin care recunoștea că datorează persoanei vătămate suma de 400.000.000 lei.
Prin încheierea nr.2865/05.04.2004, Judecătoria Brăilaa admis cererea lui și a radiat dreptul la ipotecă înscris în Cartea Funciară asupra imobilului cu care garantase împrumutul.
După radierea ipotecii făptuitoarea a mers la Banca Comercială Română B și a aflat că poate împrumuta 600.000.000 lei.
Pentru obținerea creditului, între persoana vătămată-făptuitor și făptuitoarea s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare pentru imobilul din-.
Părțile contractante au convenit ca prețul vânzării să fie de 1.000.000.000 lei reprezentând echivalentul a 24.506 euro.
Se mai stipula că făptuitoarea a plătit la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare suma de 6.000 euro, urmând ca restul sumei să fie achitat cu creditul de la bancă.
Înscrisul în care a fost consemnată promisiunea de vânzare-cumpărare a fost autentificat la Biroul Notarului Public " și Asociații" sub nr.3531/14.04.2004.
Ulterior, prin actul adițional autentificat la același birou notarial sub nr.5841/09.06.2004, și au modificat prețul imobilului.
La data de 17.06.2004 persoana vătămată-făptuitor i-a vândut formal (simulat) făptuitoarei imobilul mai sus menționat.
Pe baza actelor depuse de făptuitoarea, Banca Comercială Română SA - Sucursala B i-a acordat acesteia un credit în sumă de 609.102.000, reprezentând echivalentul a 18.000 USD.
Suma a fost virată de bancă în contul lui la data de 18.06.2004 (ordin de plată fila 23). În aceeași zi, a ridicat banii din cont și i-a dat făptuitoarei.
Din suma primită, făptuitoarea urma să achite împrumutul contactat de de la -, iar diferența de 206.000.000 lei constituia un împrumut acordat de lui.
Făptuitoarea a folosit întreaga sumă în interes propriu și nu a mai restituit împrumutul ce i-a fost acordat de,
Procurorul a considerat că, în speță, din situația de fapt rezultată în urma probelor adminJ. nu pot fi reținute infracțiunile sesizate.
Infracțiunea de înșelăciune presupune un transfer patrimonial ilicit de la victimă la făptuitor. Întâi se realizează o acțiune de inducere în eroare a victimei și, apoi, sub influența acestei acțiuni de amăgire, victima remite făptuitorului bunul (sau ia orice altă dispoziție de ordin patrimonial).
A reținut că, în speță, făptuitorul-persoană vătămată nu a săvârșit nicio acțiune de inducere în eroare a părții vătămate pentru aod eterminat să-i împrumute suma de 400.000.000 lei. La rândul ei, nici făptuitoarea nu a săvârșit astfel de acțiuni pentru a-l determina pe să-i împrumute suma de 606.000.000 lei. În ambele cazuri, împrumuturile au fost consemnat în acte civile autentice, acte ce au reprezentat voința părților.
Nerestituirea la data stabilită a unei sume de bani împrumutată, dacă nu s-au săvârșit acțiuni de inducere în eroare, constituie o faptă de natură civilă și nu o infracțiune.
Înscrisul defăimat de persoana vătămată - ca fiind fals (cererea adresată Biroului de Carte Funciară a Judecătoriei Brăila ) nu întrunește caracteristicile unui înscris fals atâta vreme cât el conține voința părții care l-a întocmit, respectiv persoana vătămată -.
Procurorul a apreciat că înscrisul nefiind fals, pe cale de consecință nu există instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu se poate reține nici infracțiunea de uz de fals în sarcina persoanei care a folosit înscrisul.
Aceleași argumente sunt valabile și pentru înscrisul defăimat ca fiind fals, de făptuitorul-persoană, respectiv declarația de recunoaștere a datoriei de la fila 43 din dosar.
Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere petentul plângere care a fost respinsă prin ordonanța nr. 469/II/2/2009 din 16.04.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI reținându-se că ordonanța atacată este legală și temeinică și că fapta sesizată de petent este una de natură civilă.
Împotriva ordonanței nr. 457/P/2008 din 09.03.2009, în termen legal și în conformitate cu prevederile art.2781alin.1 Cod procedură penală, petentul a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr- din 07.05.2009.
În susținerea plângerii sale petentul a reiterat aspectele arătate în sesizarea sa și a apreciat că în cauză există elementele necesare tragerii la răspundere penală a avocatei și a lui.
A mai susținut petentul că cercetările sunt incomplete întrucât avocata nu a fost audiată și nu au fost identificați martorii în prezența cărora aceasta a susținut că îi va restitui suma împrumutată.
În final petentul a solicitat restituirea dosarului la procuror pentru completarea cercetărilor și trimiterea în judecată a celor doi făptuitori.
Plângerea formulată de petent este nefondată, urmând a fi respinsă.
Verificând rezoluția atacată de petent pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei Curtea constată că în mod justificat s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale față de și câtă vreme din probele adminJ. în cauză rezultă că fapta sesizată de petent nu este prevăzută de legea penală ci constituie o faptă de natură civilă.
Astfel Curtea reține că în esență petentul reclamă faptul că avocata l-a determinat la data de 05.04.2004 să semneze un înscris sub semnătură privată (fila 38 dosar 457/P/2008) din care reieșea că a primit plata sumei împrumutate lui în anul 2001 (contract împrumut cu garanție imobiliară - fila 37 dosar 457/P/2008) și era de acord cu radierea ipotecii instituite asupra imobilului din B,-, proprietatea lui, deși în realitatea împrumutul nu îi fusese restituit, prin promisiunea că acesta va vinde imobilul respectiv și din prețul obținut îi va restitui într-adevăr suma împrumutată (400.000.000 lei ROL din care 300.000.000 lei ROL împrumut și 100.000.000 lei ROL dobândă).
În aceeași zi, 05.04.2004, a semnat un înscris sub semnătură privată (fila 43 dosar 457/P/2008) în care recunoștea că a primit cu titlu de împrumut suma de 400.000.000 lei ROL de la petentul semnând respectiva declarație ca o recunoaștere a datoriei.
Ipoteca înscrisă în favoarea petentului asupra imobilului din B,- a fost radiată prin încheierea nr. 2865/05.04.2004 (fila 39 dosar 457/P/2008) iar la data de 17.06.2004 imobilul respectiv a fost vândut liber de sarcini avocatei de către proprietarul contra sumei de 1.000.000.000 lei ROL fără însă ca acesta să restituie împrumutul luat de la petentul.
La rândul său a susținut în declarația dată (filele 10-12 dosar 457/P/2008) că a încheiat în anul 2001 contractul de împrumut cu petentul la rugămintea avocatei, care îi asista pe ambii în calitate de apărător ales în mai multe procese civile, și că i-a dat acesteia toți banii luați de la petent, înțelegându-se verbal cu avocata ca aceasta să îi achite petentului suma împrumutată plus dobânda mascată (în total 400.000.000 lei ROL) până la data scadenței contractului respectiv până la 31.12.2002.
A mai arătat susnumitul că ulterior, în primăvara anului 2004, s-a înțeles cu avocata să îi vândă fictiv imobilul din B,- contra sumei de 1.000.000.000 lei în sensul că vânzarea să fie perfectată doar pentru ca avocata să poată obține un credit de la bancă din care să își plătească datoria către petentul și să își rezolve unele probleme personale.
Că avocata a discutat cu petentul și că acesta a fost de acord să semneze un act din care reieșea că a primit împrumutul dat lui, deși acest lucru nu se întâmplase în realitate, pentru a se putea radia ipoteca asupra imobilului în discuție și a putea fi vândut prin contractarea unui credit ipotecar de la BCR
În sfârșit a arătat că ulterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare (fila 27 dosar 457/P/2008) i-a dat avocatei suma de 600.000.000 lei ROL, sumă ce reprezenta împrumutul dat de bancă din prețul total 1.000.000.000 lei ROL stabilit ca preț al imobilului vândut, avocata obligându-se să achite datoria către petentul.
a întrebat-o ulterior pe avocata dacă a achitat împrumutul către petent dar aceasta i-a spus că s-a înțeles cu petentul și că în contul acestor bani îi va acorda petentului asistență juridică în dosarele pe care acesta le avea ce priveau revendicarea unor imobile care aparținuseră familiei sale.
Din cele mai sus expuse Curtea reține că în speță este vorba despre raporturi civile între cele trei părți implicate, respectiv petentul, și avocata, raporturi ce se referă atât la acordarea unor împrumuturi și la perfectarea unei vânzări, unele dintre ele cu caracter simulat, cât și la acordarea de asistență juridică de către avocata susnumiților.
și petentul, ambii clienți ai avocatei, au acceptat să încheie un contract de împrumut, garantat inițial cu o ipotecă asupra unui imobil, după care petentul a fost de acord să modifice practic acest contract de împrumut într-unul fără garanție, prin recunoașterea restituirii împrumutului și acceptarea înscrisului semnat de privind împrumutul, situație în care dovedirea cu martori a adevăratelor raporturi civile dintre părți apare ca fiind imposibilă.
Faptele reclamate de petentul ca fiindînșelăciunes-au petrecut cu mult timp în urmă iar acesta nu s-a considerat a fi înșelat decât după ce acțiunile civile promovate i-au fost respinse situație în care a apelat la formularea unei plângeri penale pentru a-și recupera suma împrumutată.
Ori Curtea reține că în speță nu rezultă faptul că intimații și l-au indus în vreun fel în eroare pe petentul cu ocazia încheierii actelor pe care acesta le-a semnat, contractul de împrumut respectiv recunoașterea primirii împrumutului, simplul fapt că una din părțile contractante nu își îndeplinește obligațiile asumate neputând atrage răspunderea penală sub forma infracțiunii deînșelăciuneci răspunderea civilă contractuală.
În consecință, câtă vreme actele respective reprezintă voința neviciată a celor ce le-au perfectat, voință ce nu rezultă că a fost alterată prin dol, prin inducere în eroare, Curtea constată că în mod corect s-a dispus de către procuror în cauză neînceperea urmăririi penale față de cei doi intimați atât pentru infracțiunea deînșelăciunecât și pentru infracțiunile de instigare la infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
Cât privește criticile formulate de petent referitoare la neaudierea intimatei și la neidentificare unor martori care să aibă cunoștință despre situația de fapt Curtea apreciază că acestea nu pot conduce la admiterea plângerii întrucât pe de o parte cel împotriva căruia se formulează o plângere se poate prevala de dreptul la tăcere iar pe de altă parte declarațiile eventualilor martori care ar avea cunoștință despre cele întâmplate nu ar putea combate puterea probatorie a înscrisurilor ce au consfințit relațiile civile dintre petent și intimați.
Concluzionând Curtea constată că plângerea formulată de petentul împotriva rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI nr. 457/P/2008 din 09.03.2009 este nefondată astfel că urmează a fi respinsă în conformitate cu prevederile art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul - (CNP:-, fiul lui G și, născut la data de 08.12.1938 în O, județul B, cu domiciliul în B,-, județul B) împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 457/P/2008 din 09.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, menținând rezoluția atacată.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe petent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zilede la comunicarepentru: petentul -, în B,-, județul B, Cod poștal -, intimatul, în B,-, bloc 4 bis, apartament 27, județul B, Cod poștal -, și intimata, la Baroul Brăila, în B, județul B, Cod poștal -.
Pronunțată în ședință publică azi 11.08.2009.
PREȘEDINTE,
- - -
Grefier,
- -
Red. /26.08.2009
Tehnored. -/ 2 ex./27.08.2009
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate
