Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 15/2010. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

- Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

SENTINȚA nr.15/ Dosar nr.-

Ședința publică din data de: - 22 Februarie 2010

Completul de judecată vechi (2009) compus din:

PREȘEDINTE: Manuela Filip judecător

- - - - grefier

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate de petenta, împotriva Rezoluției procurorului din data de 29.04.2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul de urmărire penală nr.504/P/2007.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra fondului în ședința publică din data de 15 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.

Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 februarie 2010.

Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de către petenta.

În urma deliberării, instanța a pronunțarea hotărârea de mai jos:

CURTEA:

Asupra plângerii de față:

Pornindu-se de la cele inserate în art.278¹Cod procedură penală, potrivit cărora persoana vătămată căreia i s-a respins plângerea de către procurorul ierarhic superior celui care a pronunțat soluția ce a nemulțumit-o are latitudinea de a se adresa instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în speță, s-a formulat plângere împotriva rezoluției din 29.04.2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, dată în dosarul nr. 540/P/2007 pe considerentul subzistenței unor probe suficiente pentru pronunțarea unei soluții de trimitere în judecată.

Mai exact, dacă petenta a sesizat organul de urmărire penală în vederea trimiterii în judecată a făptuitorului, avocat în Baroul Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 50/1991 republicată, art. 217 alin. 1 și art. 320 Cod penal, de art. 220 alin. 1 și art. 192 Cod penal, susținând că acesta a purces la mansardarea parțială a imobilului situat în B,-, aflat în zonă de rezervație și protecție a monumentelor cu nerespectarea prevederilor autorizației de construcție, decopertând și partea de acoperiș care acoperea apartamentul său, care urmare a intemperiilor intervenite s-a deteriorat, prezentând fisuri pe pereți și tavan, făptuitorul neluând măsurile de conservare a acestui spațiu, prin rezoluția din 24.09.2009 s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 24 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 50/1991 modificată, încetarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. 1 și art. 320 Cod penal, precum și neînceperea urmăririi penale relativ la același făptuitor pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin. 1 și art. 192 Cod penal.

Prin urmare, petenta învederează că făptuitorul fără forme legale și neautorizat a executat lucrări de construcție și modificare a imobilului, ocazie cu care după decopertarea totală i-a fost lăsată locuința descoperită, aspect ce s-a soldat cu deteriorarea sa, făptuitorul tulburându-i astfel folosința propriului său spațiu locativ care practic a fost adus într-un stadiu în care nu se poate locui.

Dacă petenta susține că în procesul mansardării imobilului i-a fost distrus apartamentul proprietate personală aflat în același imobil din înscrisurile existente la dosar reiese că în prezența unui notar petenta și-a exprimat acordul ca făptuitorul să construiască pe cheltuiala sa exclusivă pe parte din pod (aferentă apartamentului lui) mansardarea acestuia precum și reparațiile necesare impuse de starea acoperișului pe cealaltă parte de pod (folosită de petentă) rezultând totodată că între părțile implicate există pe rolul instanțelor mai multe procese civile privitoare la același imobil, vizând dezmembrarea părților de uz comun și sistarea stării de indiviziune.

Petenta susține că atunci când și-a dat acordul mai sus menționat nu s-a gândit că, cu ocazia lucrărilor de reparație și mansardare se va pune problema decopertării și părții de acoperiș care-i acoperea apartamentul său, încât în prezent țigla de pe porțiunea aferentă propriului ei spațiu locativ este deteriorată în proporție de 60 - 70 %, impunându-se schimbarea integrală a acoperișului.

Pe de altă parte, făptuitorul, a notificat-o prin executor judecătoresc solicitându-i să-și mute lucrurile din apartament și chiar să se mute până la finalizarea lucrării, el oferindu-i un apartament în care să locuiască până la data înlocuirii acoperișului și aceasta după ce a promovat o ordonanță președințială prin care instanța a obligat-o pe petentă să permită executarea lucrărilor.

Petenta s-a mutat temporar într-un apartament din B pentru care făptuitorul a achitat o chirie de 200 EURO/lună până la momentul la care i-a comunicat că poate reveni în apartamentul în discuție, întrucât acoperișul fusese ridicat spațiul fusese închis, mai impunându-se efectuarea în interior a unor lucrări de genul strâns molozul, finisaje interioare.

Expertul judiciar deși a concluzionat în sensul existenței unor neconcordanțe între autorizația de construcție și lucrările efectiv executate a apreciat că Primăria Bae mis autorizația de construcție fără respectarea prescripțiilor legale, în lipsa unui proiect tehnic, fapt pentru care nu i se poate reține culpa făptuitorului în acest sens.

În ceea ce privește plângerea petentei formulată la data de 10.01.2007 sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere, având ca obiect aceeași faptă comisă și descrisă în plângerea pe care anterior și-o retrăsese benevol, necondiționat și total, organul de urmărire penală a considerat că nu se poate reține că făptuitorul a săvârșit o nouă infracțiune, alta decât cea pentru săvârșirea căreia petenta și-a retras plângerea chiar dacă aceasta încearcă să creeze impresia că retragerea a operat doar pentru unele din deteriorări, comise în aceleași împrejurări, atâta timp cât a formulat plângerea actuală în afara termenului de două luni din ziua când a știut cine este făptuitorul (art. 284 alin. 1 Cod procedură penală), iar mai mult pretențiile ridicate își pot găsi rezolvarea în fața instanței civile.

Pe de altă parte, făptuitorul a obținut autorizația de construcție nr. 393/2005, pe baza documentelor solicitate de Primăria Municipiului B, prin adresa nr.95763/13.12.2007, Primăria Municipiului B comunicând că a prelungit valabilitatea autorizației de construire nr.393/2005 privind imobilul din B,- de la data de 10.04.2007 până la data de 10.04.2008. La eliberarea autorizației de construcție, Ministerul Culturii și cultelor a acordat avizul nr.21/15.02.2005 privind mansardarea parțială a imobilului din B,-, imobil situat în zonă de rezervație de arhitectură (fila 89 din copia dosarului conținând documentația pentru eliberarea autorizației nr.393/2005).

Prin nr.OUG214 din data de 04.12.2008 a fost modificată și completată Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, aria de aplicare a articolului 3 lit.b din Legea nr.50/1991 restrângându-se numai la construcțiile reprezentând monumente istorice, stabilite potrivit legii, față de textul anterior care se referea și la construcțiile aflate în zonele de protecție. Pe cale de consecință, și infracțiunea prevăzută de art.24 lit.a din Legea nr.50/1991 modificată se referă numai la executarea, fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art.3 lit.b, deci numa9i la construcții reprezentând monumente istorice.

În Lista monumentelor istorice 2004, afișată pe site-ul Ministerului Culturii și Cultelor, la nr.128 poziția BV-II-a-B-11297, sub denumirea de "-Dealul " din Municipiul B sunt enumerate mai multe străzi, fără a se face referire expresă la vreo construcție, în timp ce, acolo unde legiuitorul a dorit să protejeze un monument ca și construcție, în sensul legii, l-a nominalizat în mod distinct, exemple fiind pozițiile 171-183 din aceeași listă. De altfel, din lecturarea listei rezultă că monumentele istorice sunt individualizate ca și construcții chiar și în situația în care sunt situate pe străzi ce sunt enumerate și în cadrul unor ansambluri urbane, ceea ce nu este cazul imobilului din B,-.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVa respins ca tardiv formulată plângerea petentei împotriva rezoluției din 29.04.2009 constatând că deși termenul prevăzut de art. 278 Cod procedură penală este unul imperativ în timp ce data comunicării rezoluției atacate coincide cu data de 6 mai 2009, plângerea s-a depus ulterior acestui termen procedural legal, ceea ce denotă că petenta nu și-a exercitat acest drept procesual înlăuntrul termenului prevăzut de lege.

Curtea, cercetând cuprinsul materialului probator constată că imobilul în cauză nu este în sine un monument istoric ci face parte din ansamblul " - Dealul ", obiectiv înscris în Lista monumentelor istorice 2004 unde sunt enumerate mai multe străzi fără a se individualiza vreo construcție, ceea ce denotă că respectivul imobil nu este nominalizat în mod distinct în sensul celor cerute prin Ordinul nr. 2013/22.02.2000 al Ministerului Culturii.

Pe de altă parte, expertul tehnic desemnat în cauză a concluzionat că autorizația de construire nr. 393/2005 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale fapt ce reiese și din aspectul că memoriul tehnic de rezistență ce face parte din documentația de autorizare nu este verificat de către un verificator tehnic atestat, neexistând un referat de verificare întocmit de către un verificator atestat, așa cum prevede art. 7 din Legea nr. 50/1991. Or în absența acestor date nu se poate stabili în ce măsură au fost respectate prevederile autorizației de construire, atâta timp cât numai verificatorul de proiecte atestat poate semna și ștampila piesele scrise și desenate în condițiile în care documentația este corespunzătoare din punct de vedere al cerințelor stabilite în lege.

Prin urmare, în speță, memoriul tehnic de rezistență care trebuia să facă referire la intervenția asupra structurii de rezistență nu a fost avizat de un verificator de proiecte atestat, existând totodată necorelări între piesele scrise și desenate ale documentației ce a stat la baza emiterii autorizației, context în care aceasta a fost emisă cu nerespectarea tuturor prescripțiilor legale, fapt ce nu atrage vinovăția făptuitorului.

Ținând cont că imobilul în litigiu nu este un monument istoric ci se află situat într-o zonă de rezervație și protecție a acestor monumente, că la emiterea autorizației de construire nu s-au respectat toate cerințele legale, aceasta fiind eliberată în lipsa tuturor avizelor și a proiectului tehnic atestat, ceea ce face imposibilă verificarea corelării mențiunilor sale cu datele culese din teren, ținând seama că relativ la infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. 1 și art. 320 Cod penal plângerea prealabilă a părții vătămate nu a fost demarată înlăuntrul termenului stipulat în cuprinsul art. 284 alin. 1 Cod procedură penală, iar privitor la infracțiunile prevăzute de art. 220 alin. 1 și art. 192 Cod penal, în speță nu subzistă elementele constitutive ale acestor fapte, neexistând o acțiune de ocupare de luare în stăpânire efectivă a locuinței aflată în proprietatea petentei, ce să fi fost exercitată abuziv de către făptuitor, acesta executând lucrările de construcție cu acordul acesteia, în baza unei justificări legale (o hotărâre judecătorească ce-i consfințea acel drept), Curtea respinge ca nefondată prezenta plângere făcând astfel aplicațiunea prevederilor art. 278/1 pct. 8 lit. a Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În Numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 29.04.2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pronunțată în dosarul nr.540/P/2007, menținută prin rezoluția din 01.06.2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr.449/II/2/2009.

Obligă petenta la plata către stat a sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs 10 zile de la pronunțare cu petenta și de la comunicare cu făptuitorul.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2010.

PREȘEDINTE: Manuela Filip

- -

Grefier,

- -

Red.:-/22.02.2010

Dact.:-/03.03.2010

Președinte:Manuela Filip
Judecători:Manuela Filip, Alina Poschină

Vezi şi alte speţe de drept penal: