Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2758/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.15/
Ședința publică din data de 5 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de petenta COM împotriva sentinței penale nr.890/F/02.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - petenta, prin avocat, intimatul - administrator al INTERNATIONAL, personal și asistat de apărător ales, lipsă fiind celelalte părți, intimata - administrator al, fiind reprezentată de apărător ales.
De asemenea, s-a mai prezentat și interpretul de limbă chineză -, cu autorizația nr.4674/2001.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, procedează la identificarea intimatului - administrator al INTERNATIONAL, care este legitimat cu permis de ședere în RO -, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului:
Apărătorul ales al petentei SC COM SRL, depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv copia unei chitanțe și a unei facturi, în dovedirea faptului că instanța de fond, în mod eronat a reținut că plângerea înaintată de către petentă, a fost tardiv introdusă. În acest sens, solicită a se avea în vedere datele de pe chitanța poștală și de pe confirmarea de primire, cu datele invocate prin hotărârea instanței de fond, în care se reține că plângerea a fost introdusă la data de 09.06.2009, iar data limită până când putea fi introdusă, fiind data de 01.06.2009. Atât data de pe chitanță cât și cea de pe confirmarea de primire, este cea de 01.06.2009, apreciind că instanța în mod greșit a reținut că plângerea a fost formulată tardiv. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și menținerea prezentei cauze spre continuarea judecății, având totodată cele solicitate de către petentă la fila 160 din dosarul instanței de fond, respectiv cele consemnate în încheierea din ședința publică din data de 28.10.2009 în fața Tribunalul București - Secția a II-a Penală, fie trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea soluționării în mod corect a cauzei.
Apărătorul ales al intimatei - administrator al, arată că din documentele depuse de către apărătorul petentei rezultă că la data de 01.06.2009, a fost introdusă plângerea, lăsând la aprecierea instanței dacă plângerea a fost introdusă în termen.
Intimatul - administrator al SC INTERNATIONAL SRL, arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că potrivit art.278/1 al.2 C.P.P. în condițiile în care procurorul ierarhic superior nu răspunde plângerii împotriva soluției în termen de 20 zile, din acel moment, începe să curgă un nou termen de 20 zile, în interiorul căruia trebuie sesizată instanța de judecată, cu plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, acest termen cumulativ de 40 zile, fiind un termen de decădere, astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-un recurs în interesul legii.
Din examinarea dosarului, se constată că răspunsul soluției de netrimitere în judecată a fost comunicat petentei la data de 05.03.2009, iar ulterior, prin poștă și prin mail, s-a formulat o plângere împotriva soluției, la data de 16.03.2009. Instanța de fond nu a analizat aceste aspecte, ci a calculat termenul de 40 zile, pornind de la o altă dată. Petenta a solicitat recomunicarea acestei soluții, ceea ce s-a și întâmplat, după care a fost formulată o nouă plângere împotriva aceleiași soluții la data de 24.04.2009, iar raportat la această ultimă dată, prima instanță a calculat termenul de 40 zile, apreciind că trebuia să se formuleze plângere până la data de 01.06.2009, inclusiv.
La termenul de astăzi, apărarea petentei a făcut dovada că Tribunalul București, a fost sesizat cu plângere la data de 01.06.2009, dar în opinia reprezentantului Ministerului Public, această plângere nu are nicio relevanță în prezenta cauză din prisma calculării termenului în care trebuia introdusă, pentru că nu se raportează la a doua plângere la soluție, ci la prima plângere care a fost făcută prin poștă și prin mail, la data 01.06.2009, termenul de sesizare al instanței fiind depășit.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât, pentru alte argumente decât invocate de către prima instanță, plângerea la soluție a fost tardiv formulată.
Apărătorul ales al petentei COM, având cuvântul în replică, arată că datele calculate de către reprezentantul parchetului sunt eronate, în sensul că plângerea a fost formulată la data de 21.04.2009, întrucât rezoluția a fost comunicată inițial la vechiul sediu al petentei, unde societatea nu mai funcționa de aproximativ un an de zile, deși adresa corectă fusese învederată organelor de cercetare penală. De comunicarea rezoluției, s-a aflat telefonic de la procuror, în urma căreia s-a formulat o "așa-zisă" plângere și o cerere de comunicare a soluției, astfel cum rezultă din actele depuse la ultimul termen de judecată, în fața instanței de fond. Rezoluția a fost ulterior comunicată personal administratorului societății, motiv pentru care reia susținerea formulată la ultimul termen de judecată, în fața primei instanțe, fila 160 dosar. Conform dispozițiilor procedurale, solicită a se constata că un act de procedură se consideră a fi îndeplinit, la momentul în care este îndeplinit, potrivit datelor corecte ale societății. Nu se poate imputa petente că dintr-o eroare a Parchetului, o rezoluție a fost corect comunicată, atât timp cât a fost comunicată la un sediu care nu mai exista, fapt confirmat de către copie certificatului de înregistrare al societății, aflat la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al intimatei - administrator al și intimatul - administrator al INTERNATIONAL, având cuvântul pe rând, arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, arată că situația de fapt prezentată de apărarea petentei este cea corectă, dar solicită a se avea în vedere că petenta a luat cunoștință de soluție, neavând relevanță modul în care a luat cunoștință, cât timp a formulat o plângere împotriva soluției, solicitând a se calcula termenul de decădere, din momentul în care s-a luat cunoștință de soluție și s-a formulat plângere.
Apărătorul ales al petentei COM, având cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere dispozițiile art.278/1 C.P.P. conform cărora termenul începe să curgă de la data în care este comunicată soluția, în sensul în care este comunicată rezoluția sau ordonanța respectivă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.890/F din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respinsă plângerea formulată de petenta COM împotriva rezoluției nr.494/P/2008/17.02.2009, ca fiind tardiv formulată.
A fost obligată petenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, petenta Edcris Com a formulat plângere împotriva rezoluției nr.494/P/2008 din data de 17.02.2009, dispusă în dosarul nr.494/P/2008 de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror, în vederea completării cercetării penale și redeschiderii urmăririi penale.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 03.05.2007 a depus la DGPMB - o plângere împotriva SC R SRL, SC INTERNARTIONAL SRL, SC R SRL, SC SRL și SC SRL, prin care s-a solicitat să se constate că aceste societăți comercializează articole de pescuit inscripționate cu mărcile ai căror titulari sunt conform certificatelor de înregistrare marcă eliberate de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, încălcând astfel prevederile legale și făcându-se vinovate de săvârșirea infracțiunilorprev.deart.1 lit.b și art.86 din Legea nr.84/1998 și ar.t301 Cod penal.
A precizat petenta că, ulterior, la solicitarea reprezentanților DGPMB, a formulat plângere separat împotriva fiecăreia din cele 5 societăți intimate, context în care a solicitat a fi formate 5 dosare distincte, cerere însă ce nu a fost luată în considerare de către procuror, cauza primind un număr unic de dosar respectiv 200.232/1869/P/2007.
A precizat petenta ca la data de 4.03.2009 au primit adresa prin care au fost înștiințați că în data de 17.02.2009 a fost emisă rezoluția nr.494/P/2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a societăților intimate.
La data de 16.03.2009, petenta a susținut că formulat plângere împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, motivat de faptul că organele de cercetare penală nu au reținut în drept toate faptele sesizate, nu s-a ținut cont de probele existente, au fost încălcate drepturile procedurale prin neaudierea lor, fiind ignorate în totalitate actele depuse în dosarul cauzei.
A precizat petenta că, urmare solicitărilor sale la data de 31.03.2009 de reprezentanții societății petente a fost convocată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde i-a fost înmânată personal o copie a rezoluției din 17.02.2009, fiind "din acest punct de vedere procedural repuși în drepturi".
S-a mai arătat că, la 21.04.2009, a formulat plângere împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, motivat de faptul că deși în conformitate cu prev. art. 277.C.P.P. ar fi trebuit să primească un răspuns la plângerea formulată, acest lucru nu s-a întâmplat.
Pe fond, a susținut petenta că plângerea este întemeiată, motivat de împrejurarea că această societate realizează importuri de articole de pescuit încă din anul 1999, de numiri utilizate încă din această perioadă, iar din anul 2006 societatea a beneficiat de publicitate în Revista " la Pescuit", dar și de o serie de emisiuni televizate.
În sprijinul acestei afirmații, a susținut petenta, s-au depus la dosar certificate de înregistrare ale mărcilor, la OSIM, context în care era evident că beneficiază de protecție pe teritoriul României, începând încă din perioada anului 20.06.2005.
A concluzionat petenta că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrafacere a unor produse, concurență neloială, prev. și ped de art.83 alin 1 lit.b din Legea nr.84/1998, art.86 din Legea nr. 84/1998, motivat de împrejurarea că în cauză a rezultat cu evidență că există un risc de confuzie în mintea publicului, în raport de asemănările dintre semne, constând în concret în faptul că produsul naylon de pescuit ambalajul este identic doar pe sigla produselor contrafăcute, fiind inscripționat doar numele și nu denumirea întreagă a mărcii, astfel cum este pe ambalajul original; inscripționarea de pe toate produsele contrafăcute ce poartă denumirea este identica cu cea de pe produsul original, fiind utilizate aceleași caractere la fel ca și la produsele ce poartă denumirea.
În finalul plângerii, în sinteza, petenta a făcut o teorie a noțiunii de marcă similară, mergând de la directiva CJCE la analiza în detaliu a disp.art 228 alin 3 din Legea nr.356/2006.
Examinând plângerea formulată,Tribunalul a constatat că aceasta este tardivă, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rezoluția nr.494/P/2008 din 17/.02.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în conformitate cu disp.art.249 alin. 1 și 2 rap.la art.242 - 246 comb. cu art.11 pct 1 lit.b rap la art.10 lit.d C.P.P. art.228 alin 6 rap la art 10 lit.d p Cod Penal, art 118 lit.f și art. 245.C.P.P. rap la art 109.C.P.P. scoaterea de sub urmărire penală a intimaților:
1., administrator al R SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-punere în circulație de produse contrafăcute, prevăzute de art. 83 alin.1 lit. b din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 33 lit. a pen.;
2., administrator la INTERNATIONAL, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-punere în circulație de produse contrafăcute, prevăzute de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 33 lit. a pen.;
3., administrator al R, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-punere în circulație de produse contrafăcute, prevăzute de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 33 lit. a pen.;
4., administrator la SRL, pentru săvâșirea infracțiunilor de:
-punere în circulație a produselor contrafăcute, prevăzute de art. 83 alin.1, lit. b din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 33 lit. a pen.
5. - administrator la SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-punere în circulație a produselor contrafăcute, prevăzute de art. 83 alin.1 lit. b din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 33 lit. a pen.;
II.Neînceperea urmăririi penale față de numiții, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-concurență neloială, prevăzute de art. 86 din Legea nr. 84/1998 și art. 301.pen. cu aplic, art 33 li a pen.
III.Confiscarea și distrugerea unui număr de 2199. mulinete de la R L, 2052. mulinete de la SC INTERNATIONAL SRL, 303. mulinete și 86 de role de fir de la SC R SRL, 390. mulinete, 100 mulinete, 170 role fir și 200. tamburi de mulinete de la SC SRL și 97 mulinete de la SC SRL.
IV.Restituirea a 350 role de fir la SC R SRL, 20. mulinete la SC INTERNATIONAL SRL și 131. mulinete la SC SRL.
În considerentele acestei rezoluții, s-a reținut că articolele inscripționate cu mărcile, și sunt produse de Compania CO din și distribuite pe piața de SC COM SRL. Deși partea vătămată deține din 2006 certificatele de înregistrare a mărcilor, din adresa emisă de, CO. din, rezultă că aceasta companie este titulara mărcilor sus menționate încă din anul 2002 și în lipsa unor contracte de cesiune exclusivă sau licență exclusivă din partea producătorului, SC COM SRL nu poate interzice deținerea sau comercializarea produselor care poartă această marcă, dobândită de la producător sau de la alți furnizori care folosesc aceste mărci cu acordul acesteia.
A reținut, totodată, procurorul că nu există identitate între elementele figurative corespunzătoare mărcilor, si și ale mărcilor aplicate pe produsele identificate cu ocazia controlului organelor de poliție, acestea din urmă nereproducând, fără nicio adăugire, omisiune sau modificare, elementele din care sunt constituite mărcile susmenționate.
Analizând riscul de confuzie ce vizează sursa de proveniență, originea produselor/serviciilor, procurorul a concluzionat că în cauză nu a fost dovedit acest risc care trebuie demonstrate în concret cu fapte conexe, respectiv solicitarea de informații cu privind la produsele/ serviciile titularului.
A concluzionat procurorul că în sarcina intimaților nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unor articole de pescuit contrafăcute, inscripționate cu mărcile, și.
Examinând plângerea formulată, Tribunalul a constatat că aceasta este tardiv introdusă pentru următoarele considerente:
La data de 5.03.2009, a fost comunicat petentei răspunsul privind soluția la plângerea formulată, mai exact împrejurarea că la data de 17.02.2009 s-a pronunțat rezoluția de scoatere de sub urmărire penală în dosar nr.494/P/2008.
La data de 16.03.2009, petenta a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, atât prin poștă, cât și prin e-mail plângerea împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală respectiv de neîncepere a urmăririi penale in dosar nr.494/2008.
Urmare recomunicarii rezoluției de scoatere de sub urmărire penala, la 21.04.2009 petenta a mai formulat o plângere împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală.
Chiar în cuprinsul plângerii sale petenta motivează că a așteptat răspunsul procurorului ierarhic superior la plângerea formulată care nu a fost însa comunicată niciodată.
Potrivit disp.art.2781C.P.P.: după respingerea plângerii făcută conform art.275 - 278.C.P.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori a rezoluției de clasare de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese au fost vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivitdisp.art.277i 278, la judecătorul de Ia instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
2 al aceluiași text statuează în mod expres că în cazul în care prim procurorul parchetului sau după caz, procurorul general al parchetului sau ICCJ, ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art.277, termenul prev. în al.1 curge de Ia data termenului inițial de 20 de zile.
Din interpretarea literară și gramaticală a textului menționat mai sus - norma de procedură fiind de strictă interpretare - rezultă cu evidență că petenta putea introduce plângere la instanță și fără comunicarea soluției în plângerea formulată procurorului ierarhic superior, cu respectarea celor 40 de zile care trebuiau calculate potrivit alin.2 al art.278/1
C.P.P.În acest context, Tribunalul a apreciat că termenul limită până la care petenta putea să introducă plângerea la instanță era situat până la data de 1.06.2009, plângerea fiind introdusă la instanță la 9.06.2009.
Împotriva acestei sentințe penale, a formulat recurs petenta COM L, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, ca fiind tardiv formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că recursul petentei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Contrar celor afirmate de recurenta petentă, instanța de fond, în mod corect a respins plângerea, ca fiind tardiv formulată.
Potrivit art.2781alin.2 Cod procedură penală, în cazul în care prim procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI sau Înalta Curte de Casație și Justiție, ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art.277 Cod procedură penală, termenul prevăzut la alin.1 al acestui text, curge de la data termenului inițial și este de 20 de zile.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că recurenta petentă COM a formulat plângerea cu depășirea termenului de 40 de zile prevăzut de art.2781alin.1 și 2 Cod procedură penală, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.
Astfel, rezultă că termenul limită până la care petenta putea introduce plângerea este data de 01 iunie 2009, în raport de data la care a luat cunoștință de soluția procurorului, prin recomunicarea acesteia la data de 21 aprilie 2009.
Față de aceste argumente, Curtea, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul promovat de petenta COM, iar față de soluția ce se va pronunța, va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta COM împotriva sentinței penale nr.890/F/2.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurent la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.P:
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
