Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU
MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR -
DECIZIA NR. 150
Ședința publică din data de 6.02.2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Aida Liliana Stan Cristina
-
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de petenții SI, ambii domiciliați in Rm. S,-, jud. B, impotriva deciziei penale nr. 462/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de petenti, impotriva sentintei penale nr. 299/10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Rm. S, prin care s-a respins plângerea formulată de persoanele vătămate, impotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale si a rezoluției nr. 171/II/2 din 23.05.2007 de respingere plângerii împotriva soluției a primului procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. S, privind pe făptuitoarele si.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții petenți si, personal, lipsă fiind intimații si.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurenții petenți si depun la dosar completare la motivele de recurs prin care solicită admiterea recursurilor, desființarea rezoluției si totodată desființarea actului de vânzare cumpărare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvantul, invocă excepția inadmisibilității recursurilor declarate, întrucât petenții au formulat recurs impotriva unei decizii definitive, care nu poate fi reformată printr-o cale de atac ordinară.
Petenții recurenti având pe rând cuvantul, solicită respingerea excepției invocată si totodată, judecarea cauzei atât in latură civilă, cât si in latură penală, cu precizarea că fapta numitei nu este prescrisă.
Curtea față de excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public rămâne in pronunțare, dând următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 299 din 10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Rm. S s- respins plângerea formulată de persoanele vătămate si, ambii domiciliati in Rm. S-, impotriva rezoluției nr. 99/19.03.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. S de neîncepere a urmăririi penale si a rezoluției nr. 171/II/2 din 23.05.2007 de respingere a plângerii, împotriva soluției primului procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. S, privind pe făptuitoarele din Rm. S,-, jud. B si, din Rm. S,-, jud.
Au fost obligate persoanele vătămate la câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Partea vătămată a fost căsătorită cu defunctul, persoana vătămată fiind fiul acestora, făptuitoarea fiind dea de-a doua soție a defunctului.
La data de 12 mai 1992 numitul, decedat la 13.06.1992, a vândut numiților si un imobil casă de locuit, situat in Rm. S,-, jud.
Ulterior, intre persoanele vătămate si făptuitoare s-au purtat mai multe litigii in legătură cu acest imobil si susținerile persoanelor vătămate in sensul că înscrisul sub semnătură privată este fals, pe rolul Judecătoriei Rm. S existând dosarul nr. 1765/1993 in care a fost pronunțată sentința civilă nr. 45/5.01.1994 in care s-a dispus și s-a efectuat expertiza grafologică de către Laboratorul Interjudețean de Expertiză criminalistică de pe lângă Ministerul Justiției in care s-a concluzionat că declarația din 12.05.1992, înregistrată la Primăria Rm. S la 17.06.1992 a fost scrisă, semnată si datată de către defunctul.
Față de această situație de fapt reținută, instanța a apreciat ca neîntemeiată plângerea si ca atare a respins-
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs si, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând ca acel înscris este fals si că in fața instanței de judecată, într-un dosar civil, a recunoscut că acea declarație a fost scrisă nu de, ci de care i-a copiat scrisul.
Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 462/16.11.2007 a respins ca nefondate recursurile declarate de către petenții si pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că a fost căsătorită cu, iar in timpul căsătoriei i-au luat in gazdă pe si in imobilul de pe-, după care ei s-au mutat pe str. - - într-o altă cauză.
In anul 1993 soții au divorțat iar la partaj nu a fost introdus si imobilul de pe str. - nr. 8A, continând să locuinască in acesta. Ulterior, si au chemat in judecată pe si solicitând a se constata că sunt proprietarii imobilului respectiv, depunând la dosar o declarație in care rezultă că in anul 1992 le-ar fi vândut imobilul. Au susținut petenții că această declarație este falsă, fiind scrisă de, cea de-a doua soție a lui, acesta neavând cum să o scrie intrucât la 13 iunie decedase.
Dovada acestui fapt este chiar răspunsul la interogatoriu din dosarul respectiv, recunoscând acest fapt.
Instanța de recurs, analizând actele din dosar, a constatat că declarația este datată 12 mai 1992, a decedat la 13.06.1992, iar declarația este luată in evidențele primăriei ca un act de vânzare cumpărare la 17 iunie 1992.
In procesele civile s-a efectuat o expertiză grafoscopică in cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justiției, iar din această lucrare a rezultat că scrisul ii aparține lui.
Așa cum rezultă din expertiză nu numai semnătura ii aparține ci si intreg conținutul. Faptul că a fost luat in evidențele primăriei o lună mai târziu nu are nici o importanță, întrucât putea fi prezentat de.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs petenții si, criticând soluția instantei de recurs pentru nelegalitate si netemeinicie, formulând critici cu privire la fondul cauzei.
Analizând actele și lucrarile dosarului, decizia atacată, curtea apreciază că in cazul in speță ne aflăm in prezența unui recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, practic este un recurs la recurs.
Astfel, dispozițiile art. 385/1 arată C.P.P. expres care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, al.1 lit. e, enunțând expres că pot fi atacate cu recurs doar deciziile pronunțate ca instanțe de apel, de tribunale, dispoziția fiind de strictă interpretare, situație in care aceasta nu poate fi interpretată decât restrictiv si nu extensiv.
In cazul in speță, ne aflăm in prezența unei sentințe definitive pronunțată de tribunal ca instanță de recurs, decizia fiind definitivă, situație ce nu se încadrează în dispozițiile art. 385/1 al.1 lit. e C.P.P. mai mult decât atât, sentința instanței de fond a fost atacată cu recurs, context in care nu se poate exercita un nou recurs la recurs, dat fiind unicitatea căii de atac a recurs.
In contextul celor expuse anterior, curtea in baza disp. art. 385/15 cpt.1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat ca fiind inadmisibil.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petenții și, ambii domiciliați in Rm. S,-, jud. B, impotriva deciziei penale nr. 462/ 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurenții la câte 30 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.02.2008
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Aida Liliana Stan Cristina
- - - - - -
Grefier,
-
Red. /
2 ex/13.02.2008
f-- jud. Rm.
jud. fond
dosar recurs -- Tb. Db
jud. recurs G,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Aida Liliana Stan Cristina
