Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1525/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1605/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1525
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de petenta împotriva Sentinței penale nr.421/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta - petentă și intimații și - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea la 20 octombrie 2009 și respectiv 27 octombrie 2009 pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 421/F/14.04.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins plângerea formulată de petenta (reprezentată de societatea civilă de avocați & împotriva ordonanței nr.531/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
A fost menținută ordonanța nr.531/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București și ordonanța nr.3273/II-2/2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
In baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția I Penală la data de 26.01.2009 sub nr- petenta a solicitat admiterea plângerii formulate, infirmarea soluției privind scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului dispusă prin ordonanța nr.531/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalului București și trimiterea în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.83 alin.2 din Legea nr.84/1998, de contrafacere a mărcilor.
În motivarea plângerii, s-a arătat că la data de 16.02.2007 petenta, în calitate de titular al mărcilor nr. -/22.07.1989 și nr.-/19.06.1995, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că prin actele de comerț desfășurate în anumite localități din diverse piețe și complexe comerciale se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor.
Astfel, în trei puncte de lucru din B aparținând, al cărei asociat și administrator este numitul, s-a constatat că erau oferite spre vânzare un număr de 163 de poșete și genți de damă inscripționate drept cu semne identice sau similare cu mărcile.
Se menționează, că împotriva ordonanța nr.531/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalului Bucureștia formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, întrucât nu s-a dat nicio soluție acestei plângeri, s-a adresat instanței de judecată.
În drept, se invocă dispozițiile art.275-278.C.P.P. și art.83 din Legea nr.84/1998.
În dovedire, petenta, a atașat următoarele înscrisuri: plângere penală împotriva numitului înregistrată la data de 27.02.2009 la DGPMB - Serviciul de Investigare a Fraudelor, certificate de înregistrare a mărcilor nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, procură autentificată sub nr.11348/29.10.2008 de Biroul Notarului Public " ".
La data de 28.01.2009 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia respins, prin ordonanța nr.3273/II-2/2008, plângerea petentei împotriva ordonanței nr.531/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalului București, ca neîntemeiată,
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire /ă nr.53 J/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalului București, Tribunalul a constatat că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
La data de 15.02.2007 organele de poliție din cadrul DGPMB-Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în punctele de lucru situate in Complexul Comercial SIR stand E 60, Complexul Comercial și Complexul Comercial din B, comercializează produse contrafăcute din piele și înlocuitori ce au inscripționate marca și însemnul la prețuri cuprinse între 45-100 lei/bucata.
La data de 19.02.2007 organe de poliție din cadrul DGPMB-Serviciul de Investigare a Fraudelor au efectuat controale simultane la punctele de lucru unde își desfășura activitatea comercială, iar în urma verificărilor au constatat următoarele:
- la Complexul Comercial din B, stand D 25 erau expuse spre vânzare un număr de 73 de genți și poșete de damă purtând desenul industrial al mărcii, cu prețuri cuprinse între 49,99 lei și 99,99 lei (filele 11-13 ), produsele au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor;
- la Complexul Comercial erau expuse spre vânzare la prețuri cuprinse între 45 lei și 95 lei un număr de 64 genți purtând însemnele
(filele nr.14-15 ), produsele au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor;
- Complexul Comercial SIR stand E 60 erau expuse spre vânzare la prețuri cuprinse între 45 lei și 100 lei un număr de 26 genți purtând însemnele ( filele nr.29-31 ), produsele au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.
În urma verificărilor s-a stabilit că are ca asociat și administrator pe numitul.
La data de 11.04.2007, ca urmare a adresei nr.200.108/531/P/20-7/23.02.2007 a DGPMB - Serviciul de Investigare a Fraudelor( fila nr.88 ) petenta a formulat plângere penală împotriva administratorului și s-a constituit parte civilă, provizoriu,în procesul penal cu suma de 10 000 euro, menționând că societatea este titulară în România a mărcii " " conform certificatului de înregistrare nr. R - și nr. R - (filele nr.91-93 ).
La data de 18.09.2007 s-a dispus prin rezoluție începerea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzută și pedepsită de art.83 alin.2 raportat la art.35 alin.2, lit.b și alin.3 lit.a din Legea nr.84/1998.
Prin ordonanța nr. -/22.10.2007 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare având ca obiective: dacă produsele ridicate reprezintă contrafaceri ale produselor originale, dacă aceste produse reprezintă asemănări identice cu produsele originale în sensul că marca are protecție atât a desenului, cât și a monogramei LV, împreună sau și separat; dacă utilizarea acestor produse prin comercializarea lor poate crea un risc de confuzie pentru publicul vizat; alte constatări ale expertului cu privire la denumirea necesare elucidării cauzei.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate a fost întocmit și depus la dosarul de urmărire penală la filele nr. 102-109. împotriva concluziilor raportului de expertiză tehnică de specialitate a formulat obiecțiuni petenta, răspunsul la obiecțiuni fiind formulat în scris de către expertul desemnat la fila nr. 125
De asemenea, prin adresa nr. -/04.06.2007 s-au solicitat de la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci relații cu privire la marca respectiv dacă monograma LV este protejată împreună cu elementele figurative sau separat de acestea și dacă elementele figurative tară sigla LV sunt protejate și care este clasificarea acestora, răspunsul OSIM fiind atașat la filele nr. 130-134 în care se menționează că marca internațională nr.- beneficiază de protecție pe teritoriul României până la data de 19.06.2015 pentru clasele de produse: 03, 0b, 08, 13, 14, 16, 18, 20, 21, 24, 25, 28 și 34.
Totodată, în tabelul anexat se menționează că marca figurativă LV nr.- are protecție pe teritoriul României până la de 22.07.2009 pentru clasele de produse 03, 06, 08, 09, 13, 14, 16, 18, 20, 21, 24, 25, 28 și 34.
Potrivit art.83 alin.2 din Legea nr.84/1998 " săvârșirea de către un terț a oricărui act prevăzut de art.35 alin.2, fără consimțământul titularului mărcii înregistrate, constituie infracțiune de contrafacere", iar art. 35 alin.2, lit.b prevede că titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului: un semn care, dată identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând riscul de asociere a mărcii cu semnul".
Se constată că intimatul, prin societatea sa comercială, a expus spre vânzare la punctele de lucru în care își desfășura activitatea comercială genți și poșete care aveau elementele distinctive ale mărcii figurative M - și ale mărcii verbale M -.
Însă, așa cum se menționează în concluziile raportului de expertiză tehnică la o primă vedere aceste produse sunt asemănătoare cu produsele din aceeași clasă ale firmei, dar acestea se deosebesc prin faptul că marca figurativă M - redă un ansamblu alcătuit din modele florale stilizate printre care este intercalată monograma LV cu literele L și V suprapuse, astfel încât ele însele formează un element distinctiv, în timp ce produsele oferite spre vânzare conțin numai elemente florale și nu se folosește în nici un fel marca verbală, M -.
În ceea ce privește, posibilitatea ca această utilizare să creeze un risc de confuzie pentru publicul vizat, Tribunalul a apreciat că segmentul de public căruia marca se adresează este puțin probabil să fi fost afectat având în vedere calitatea și prețul produselor expuse spre vânzare de către
Totodată, se constată că la filele nr.22-48, dosar instanță, petenta a depus înscrisuri din care rezultă că este titulara următoarelor mărci: marca comunitară figurativă nr.-/01.09.2005; marca comunitară figurativă nr.-/31.03.1999; marca comunitară figurativă nr.-/27.09.200 și marca comunitară figurativă nr.-/31.03.1999, care conțin elemente figurative florale fără a avea intercalată monograma LV cu literele L și V suprapuse.
Din conținutul relațiilor comunicate de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci rezultă că aceste mărci nu sunt protejate pe teritoriul României.
Or, potrivit principiului teritorialității prevăzut de art.3 din Cp. coroborat cu dispozițiile art. 1 din Legea nr.84/1998 și cu dispozițiile art. 1 din Cp. legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.
De asemenea, legislația comunitară a prevăzut pentru fiecare stat membru posibilitatea de a decide care dintre fapte reprezintă pericolul social generic al unei infracțiuni pentru a fi încriminată, ca atare, în legi penale.
Or, atâta vreme cât marca comunitară figurativă nr.-/01.09.2005; marca comunitară figurativă nr.-/31.03.1999; marca comunitară figurativă nr.-/27.09.200 și marca comunitară figurativă nr.-/31.03.1999 nu sunt înregistrate și nu au protecție pe teritoriul României ar însemna ca intimatul să fie tras la răspundere penală fără să existe în dreptul intern o dispoziție legală care să determine aplicarea unei pedepse penale față de acesta.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs petenta, solicitând casarea hotărârii și să se dispună trimiterea în judecată, întrucât sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii sesizate, iar mărcile comunitare sunt recunoscute și protejate în România de la data de 01.01.2007, după aderare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că petenta Compania este titulara unor mărci internaționale și comunitare.
Potrivit art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998:"Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de 15 milioane lei punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrare".
Din examinarea textului legal, rezultă că pentru existența infracțiunii de contrafacere se cer îndeplinite mai multe condiții, respectiv că partea vătămată să facă dovada drepturilor sale asupra mărcilor, a existenței faptelor de folosire a unui semn identic sau similar cu marca respectivă, iar folosirea incriminată să reprezinte o încălcare a drepturilor titularului asupra mărcii înregistrate și protejate pe teritoriul României.
În cauză, instanța a comis o gravă eroare de fapt apreciind că marca nu este protejată pe teritoriul României, deoarece fiind marcă comunitară, odată înregistrată, devine valabilă și produce aceleași efecte în toate statele membre, conferind titularului său protecție împotriva reproducerii sau imitării pe întreg teritoriul Uniunii Europene, deci și pe teritoriul României.
Totodată, în mod greșit a analizat instanța de fond diferențele dintre însemne și marcă, conchizând că însemnul se deosebește de marcă prin faptul că nu preia și monograma LV.
Atât în doctrina, cât și în jurisprudența s-a stabilit că pentru a determina similaritatea se ia în considerare atât impresia de ansamblul lăsată consumatorilor, cât și analiza tuturor factorilor relevanți și a modului în care aceștia interacționează între ei.
În cauză, poșetele și gențile de damă comercializate de învinuit prin societatea sa pentru semne identice sau similare cu mărcile companiei petentei, imaginea globală creată fiind similară mărcii înregistrate, existând riscul de confuzie în legătură cu produsele comercializate de învinuit și mărcile figurative de către publicul larg neavizat.
Este îndeplinită astfel și condiția încălcării drepturilor titularului asupra mărcii, în lipsa oricărei autorizări din partea titularului acestei mărci.
Latura subiectivă a infracțiunii îmbracă forma intenției, caracterizată prin conduita făptuitorului, care în calitate de comerciant avea obligația să cunoască care sunt condițiile pentru a comercializa produsele inscripționate cu mărci protejate, și deci, consecințele nerespectării lor.
Urmarea imediată a faptelor învinuitului constă în crearea unei stări de pericol pentru titularul mărcii și aducerea unui important prejudiciu moral pentru acesta, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re, având în vedere că infracțiunea de contrafacere este o infracțiune de pericol.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul declarat în cauză, va casa hotărârea atacată și rejudecând în fond, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală, va admite plângerea, va desființa ordonanța atacată și va trimite cauza la Tribunalul București pentru judecarea în fond a cauzei, probele existente la dosar fiind suficiente pentru a se pronunța o soluție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 421/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează hotărârea și rejudecând în fond:
Admite plângerea și desființează ordonanța atacată și trimite cauza la Tribunalul București pentru judecarea în fond a cauzei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./18.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
