Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 16/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2737/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 16
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de către petenta împotriva rezoluției din data de 12.11.2009, adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr. 163/P/2008 și a Ordonanței din 22.10.2009 pronunțată de aceeași unitate de parchet.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petenta, pentru care a răspuns apărător ales cu delegație depusă la fila 20 dosar și intimatul, pentru care a răspuns apărător ales cu delegație depusă la fila 21 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depus de către parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI un memoriu al petentei împreună cu un CD, de asemenea petenta a depus la dosar un set de acte constând în plângerea penală, plângere împotriva Ordonanței procurorului.
Curtea dă cuvântul părților pe cererea de conexare:
Apărătorul ales al petentei solicită conexarea dosarului nr- la dosarul ce formează prezenta cauză întrucât există același obiect, din conținutul plângerii rezultă că este vorba de o plângere împotriva Rezoluției de confirmare a Ordonanței procurorului petenta nu a indicat o faptă de corupție în mod special.
Apărătorul ales al intimatului solicită conexarea cauzei cu nr- la prezenta cauză cu nr-, având în vedere că este o identitate de părți, obiect și cauză.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că în cazul în care plângerea formulată de petentă vizează și pe procurorul, nu se mai impune conexarea cauzelor, fiind vorba despre un alt intimat în cauză.
Apărătorul petentei arată că petenta a formulat plângere împotriva Rezoluției din data de 12.11.2009 și a Ordonanței din 22.10.2009.
Curtea după deliberare dispune conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, mai vechi.
Apărătorul ales al petentei solicită proba testimonială, constând în audierea unui martor și a intimatului în vederea dovedirii faptului că petenta nu s-a aflat niciodată la sediul notarului în ziua arătată.
Apărătorul ales al intimatului solicită în temeiul art. 278 ind. 1 Cod de Procedură penală respingerea probei testimoniale ca inadmisibilă, având în vedere stadiul procesual în care se află cauza, fiind admise doar probe cu înscrisuri.
Apărătorul petentei insistă în audierea intimatului arătând că există neconcordanțe între contractele încheiate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea probei ca inadmisibilă conform dispozițiilor art. 278 ind. 1 al. 7 Cod de Procedură penală, fiind admisibile doar probe cu înscrisuri noi.
Curtea, după deliberare conform art. 278 ind. 1 al. 7 Cod de Procedură penală, respinge ca inadmisibilă proba testimonială solicitată de petentă prin apărător ales.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei:
Apărătorul ales al petentei solicită admiterea plângerii formulată împotriva rezoluției din data de 12.11.2009, desființarea rezoluției având în vedere că probatoriul administrat în cauză face dovada că în speță s-a produs infracțiunea de fals intelectual.
Critică greșita soluție dată de către procuror de scoatere de sub urmărire penală, motivată de aplicarea art. 10 lit. b Cod de Procedură penală, având în vedere că din declarațiile martorei și a intimatului rezultă că a redactat înscrisul sub semnătură privată, în baza procurii autentificate de intimatul, iar acesta declară că a redactat procura autentificată pe baza convenției precontractuale sub semnătură privată dintre părțile actului, rezultând contradicții între declarațiile date de părți. O deosebire există și între procura autentică, care are nr. de identificare 1943 și antecontractul de vânzare cumpărare care are nr. de autentificare 1942 ceea ce rezultă că mai înainte a fost realizat contractul, ulterior fiind redactată și procura.
Pentru aceste motive solicită admiterea plângerii formulată de petentă și reținerea cauzei spre rejudecare conform art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod de Procedură penală.
Apărătorul ales al intimatului, apreciază Rezoluția de neîncepere a urmăriri penale ca fiind legală și temeinică având în vedere că în sarcina notarului public nu pot fi reținute cele două infracțiuni de abuz de serviciu și fals intelectual, întrucât intimatul, nu a comis aceste fapte a respectat regulile ce se impun de lege pentru activitatea sa notarială, astfel că a identificat părțile care s-au prezentat personal în biroul său notarial, iar persoana care a formulat plângere nu a putut face dovada că nu a fost prezentă, că nu s-a identificat cu actul de identitate și că nu a semnat contractul.
De asemenea solicită a se avea în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-științifică prin care au fost verificate specimenele de semnături rezultând că există probabilitatea ridicată ca semnăturile să fie realizate de aceeași persoană.
Pentru aceste considerente solicită respingerea plângerii și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției și Ordonanței parchetului.
Apărătorul petentei, având cuvântul în replică, face referire la faptul că din probatoriul administrat în cauză rezultă probabilitatea săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, iar referitor la raportul de constatare tehnico-științifică grafologică efectuat în cauză, arată că rezultatul a fost concluzionat în sensul probabilității ca semnăturile să coincidă, însă nu este vorba despre un grad de o certitudine.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulate, de menținere ca legale și temeinice a rezoluțiilor atacate, considerând că din actele premergătoare efectuate în cauză nu se pot reține în sarcina notarului public infracțiuni de abuz de serviciu și fals intelectual nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Reprezentanta parchetului arată că din declarațiile martorei rezultă că aceasta a completat personal chitanța semnată ulterior de și care a primit suma de 60 mii lei vechi reprezentând contravaloarea întreținerii pe un an.
De asemenea mai arată că din constatarea tehnico-științifică grafoscopică efectuată în cauză rezultă că semnătura îi aparține petentei iar faptul că numerele de autentificare al actelor nu este identic nu rezultă că au fost încheiate în mod diferit, acest aspect fiind de administrarea secretarială.
Pentru aceste motive consideră că plângerea formulată este nefondată, motiv pentru care solicită respingerea ca atare.
CURTEA
Deliberând, constată că la data de 23.11.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa înaintat Curții de APEL BUCUREȘTI plângerea petentei, spre competentă soluționare.
În motivarea plângerii petiționarea a arătat că prin ordonanța din 22.10.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și 289 Cod penal.
Petenta a mai arătat că și rezoluția din 12.11.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost dată cu ignorarea probelor aflate la dosarul cauzei.
Examinându-se actele dosarului, Curtea reține că plângerea petentei este nefondată.
La data de 13.01.2008, a formulat plângere penală împotriva notarului public pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și 289 Cod penal și împotriva numitului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288, 291, 215 și 193 Cod penal.
Ulterior, petenta și-a completat plângerea și a solicitat efectuarea de cercetări și față de numitul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 291 și 215 Cod penal.
Plângerea a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 B, iar prin ordonanța nr. 7916/P/2008 din 01.10.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 dispus declinarea la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, spre competentă soluționare.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că numitul a încheiat la data de 25.09.2006 la notarul public o procură și un antecontract de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 1943/25.09.2006 și respectiv 1942 din aceeași dată, prin care acesta se angaja să înstrăineze apartamentul său. A mai susținut petenta că cele două acte sunt false, deoarece nu s-a prezentat la notar și nu a semnat personal actele respective, precum și faptul că numiții și, în mod abuziv au chemat-o în judecată, folosind ca probe actele false și au amenințat-o "cu moartea".
A fost audiat notarul public, numitul, martora, secretară la BNP, martora și a fost efectuată o constatare tehnico - științifică grafiloscopică, care a concluzionat că semnăturile de la rubrica "mandantă" a procurii autentificată sub nr.1943/25.09.2006 și cea de la rubrica "promitentă vânzătore", de pe antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1942/25.09.2006 au fost "probabil executate de " și s-au atașat dosarele notariale nr.1942 și 1943 din 25.09.2006.
Probele administrate în cauză au relevat că petenta a completat personal chitanța semnată ulterior și de, din care rezultă că petenta a primit suma de 60.000.000 lei, reprezentând contravaloarea întreținerii pentru un an.
Relevantă este și declarația martorei care a arătat că s-a întâlnit cu petenta și fostul soț al acesteia care i-au comunicat, foarte bucuroși, că au semnat o chitanță prin care se angajau să-și vândă apartamentul contra unei sume lunare de 6.000.000 lei și au primit în avans 60.000.000 lei.
Pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu este necesar ca notarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o infracțiune - neîndeplinirea unui act -, fie printr-o acțiune cum ar fi îndeplinirea defectuoasă a unui act, acestea trebuind să aibă drept urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, iar pentru existența infracțiunii de fals intelectual trebuie să se facă dovada că acesta a atestat fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Cum activitatea notarului s-a înscris în limitele competenței sale și acesta nu a făcut nici un act prin care să defavorizeze părțile în cauză, în mod corect a dispus procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI neînceperea urmăririi penale față de notarul public, acesta exercitându-și în mod legal atribuțiile.
În ceea ce privește pe numiții, împotriva cărora s-a formulat plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288, 291, 215 și 193 Cod penal în mod corect s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, competența materială revenindu-i acestuia din urmă.
Pentru considerentele expuse, în mod corect a apreciat și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI că plângerea petentei împotriva ordonanței din 22.10.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, este nefondată și a respins-o ca atare prin rezoluția din 12.11.2009.
Având în vedere cele ce preced, se va respinge plângerea petentei ca nefondată, în baza art. 2781pct. 8 lit. a Cod procedură penală.
Va fi obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței din 22.10.2009, dată în dosarul nr. 163/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a rezoluției din 12.11.2009, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Obligă petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2010.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
-
Red.
Dact./17.02.2010
2 ex.
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu
