Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 161/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 161
Ședința publică de la 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate potrivit disp. art. 2781Cod proc. penală de petentul domiciliat în Canada, nr.1321, Str. - și l ales pentru comunicarea actelor de procedură în România, cabinetul de avocatură din B,-, Corp B, parter, sector 1, împotriva rezoluției din 20.12.2007 a Procurorului al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dată în dosarul nr- prin care s-a menținut ordonanța din data de 09.11.2007 în dosarul nr. 147/P/2006 al aceleași unități de parchet. nr. 147/P/2006 al aceleași unități de parchet și prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului-inculpat domiciliat în municipiul O,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 16 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea succesiv la 23 octombrie 2009 și respectiv 28 octombrie 2009, când a luat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea petentulpersoană vătămată domiciliat în Canada, nr.1321, Str. - și l ales pentru comunicarea actelor de procedură în România, cabinetul de avocatură din B,-, Corp B, parter, sector 1, solicitat desființarea rezoluției din 20.12.2007 a Procurorului al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dată în dosarul nr- prin care s-a menținut ordonanța din data de 09.11.2007 în dosarul nr. 147/P/2006 al aceleași unități de parchet și prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului-inculpat domiciliat în municipiul O,-, județul
Pentru aspectele de fapt detaliate la motivarea în scris a plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 cod proc. penală, în principal s-a susținut că se impune reținerea cauzei spre rejudecare conform art. 278/1 alin.8 pct. 2 iar în subsidiar trimiterea acesteia procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva intimatului și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală la care a făcut referire iar în final trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunilor de favorizare a infractorului, arestare nelegală și sustragere de înscrisuri sau a altor infracțiuni a căror încadrare juridică constituie atributul organelor judiciare.
În esență, s-a considerat că soluțiile adoptate de procurori sunt netemeinice și nelegale, consecință a unor acte de cercetare penală necorespunzătoare în raport cu faptele sesizate și săvârșite de inculpatul, nefiind administrate suficiente probe pentru aflarea adevărului.
Prin sentința penală nr. 52//2008 pronunțată în dosarul nr. -, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod proc. penală, Curtea de Apel Oradeaa respins ca tardiv introdusă plângerea formulată de petentul și ca nefondată plângerea introdusă de petentul, menținând rezoluțiile atacate ca fiind legale și temeinice.
Sentința primei instanțe a fost desființată în parte, prin decizia penală nr. 3447 din 29 octombrie 2008 ÎCCJ - Secția penală, numai cu privire la modul de soluționare a plângerii petentului, trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a apreciat că în raport de relații furnizate de unitatea de parchet emitentă a rezultat că rezoluția nr- a fost expediată la data de 27 decembrie 2007, că actul procedural s-a afișat pe ușa principală a locuinței destinatarului la 31 decembrie 2007, condiții în care plângerea introdusă împotriva soluției procurorului, conform datei de 15 ianuarie 2008 (înscrisă pe plicul de expediție) se încadrează în termenul de 20 zile înscris în art. 2781alin. 1 Cod proc. penală.
Dosarul s-a reînregistrat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reluându-se judecata la primul grad de jurisdicție în limitele arătate începând cu data de 12 februarie 2009.
Ulterior, admițându-se cererea formulată de petentul persoană vătămată, prin încheierea nr. 885 din 30 aprilie 2009 pronunțată de ÎCCJ - Secția penală s-a dispus strămutarea judecății la Curtea de APEL PLOIEȘTI, menținându-se actele procedurale îndeplinite la instanța de care s-a strămutat cauza, Curtea de Apel Oradea desesizându-se prin sentința penală nr. 60/P/2009 din 20 mai 2009.
Primind cauza pentru continuarea judecății, pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTIs -a format dosarul cu nr- înregistrat la 26 mai 2009.
În ședința publică din 16 octombrie 2009, având cuvântul în dezbateri apărătorul ales al petentului a precizat că pe lângă motivele de fapt și de drept detaliate în plângerea inițială depusă la dosar, înțelege să solicite desființarea actelor procedurale atacate și sub aspectul redeschiderii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 cod penal.
Pe de altă parte, în aceleași condiții se impune schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală din art. 10 lit. a Cod proc. penală în art. 10 lit. e, deoarece în fapt măsura preventivă a existat însă inculpatul intimat numai poate fi tras la răspundere penală întrucât a intervenit prescripția acesteia.
Verificând actele procedurale atacate, în raport de motivele de fapt detaliate în scris prin plângerea inițială și susținerile orale din ședința publică de la 16 octombrie 2009, dispozițiile legale în materie inclusiv acelea ce atrag răspunderea penală a procurorilor pentru măsurile adoptate cu ocazia instrumentării cauzelor repartizate în exercițiul funcției, rezultă că acestea sunt întemeiate în parte, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin ordonanța nr. 147/P/2007 din 09 noiembrie 2007 Parchetului de pe lângă ÎCCJ - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, conform art. 249 rap. la art. 11 pct. 1 lit. b comb. cu art. 10 lit. a și respectiv art. 10 lit. d Cod proc. penală s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, pentru sustragere de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1 și 3 Cod penal, patru infracțiuni de favorizare a infractorului prev. de art. 264 Cod penal și trei infracțiuni de arestare nelegală prev. de art. 266 al. 1 Cod penal întrucât faptele sesizate nu există, precum și două infracțiuni de favorizare a infractorului prev. de art. 264 Cod penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsind latura subiectivă.
Din cuprinsul actului procedural rezultă că dosarul s-a constituit urmare unui proces evolutiv pe parcursul căruia au fost investite mai multe unități de parchet și având la bază verificări efectuate de procurori inspectori din cadrul fostei Secții de Inspecție a Parchetului de pe lângă fosta C de Justiție, care prin informarea nr. 464/2002 din 06 februarie 2002 constatat că activitatea desfășurată de intimatul, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ar putea atinge sfera ilicitului penal, prin fapte de corupție, acte de favorizare a unor infractori și încălcări ale prevederilor legale cu ocazia luării unor măsuri preventive, toate în sensul art. 254, art. 264, art. 266 și art. 242 din Codul penal.
Urmare avizării cercetării penale și percheziției domiciliare de către Ministerul Justiției, la data de 25 martie 2002 prin rezoluția nr. 102/P/2002 a Secției de Urmărire Penală și Criminalistică s-a început urmărirea penală sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 264, art. 266 și art. 242 al. 1 și 3 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, iar prin ordonanța cu același număr din 29 martie 2009 fost pusă în mișcare și acțiunea penală, în final învinuitul fiind scos de sub urmărire conform art. 10 lit. a Cod proc. penală.
Separat de aceasta, prin ordonanța nr. 97/P/2002 a PNA - Secția de combatere a corupției din 11 martie 2009 s-a luat și dispoziția de neîncepere a urmăririi penale conform art. 10 lit. a Cod proc. penală privitor la șase infracțiuni de favorizare a infractorului prev. de art. 17 al. 1 lit. a din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 264 Cod penal, șase infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 Cod penal rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și șase infracțiuni de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Această soluție a fost infirmată de procurorul șef de secție prin rezoluția nr. 102/P/2002 iar pe baza unor noi avize de cercetare obținute de Procurorul General, la data de 24 mai 2002 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea formându-se dosarul nr. 138/P/2002.
În fine, disjungându-se cercetările cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 264 și art. 266 Cod penal, obiect al prezentei cauze și modificărilor legislative intervenite în perioada 31 iulie 2002 - 26 ianuarie 2006, după rezolvarea conflictelor de competență materială și funcțională, la data de 18 ianuarie 2007 cauza a fost preluată conform art. 209 al. 41Cod proc. penală de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, formându-se dosarul nr-.
Cercetările penale au avut ca obiect măsurile, soluțiile și respectarea termenelor procedurale cu ocazia instrumentării dosarelor nr. 416/P/1996, învinuit pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 lit. e Cod penal; nr. 459/P/1997 privind pe învinuiții, și pentru infracțiunile prev. de art. 248 al. 1 și 2 și art. 289 cu aplic. art. 13 Cod penal; nr. 135/P/2000 privind pe învinuitul pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal; nr. 201/P/1995 privind pe învinuiții, și G, cercetați pentru art. 215 al. 2 și 3 și art. 254 Cod penal; nr. 395/P/1994 și nr. 377/P/1994 privind pe făptuitorul pentru infracțiunea de contrabandă prev. de art. 30 lit. a din Legea nr. 30/1978; nr. 618/P/2000 privind pe inculpatul arestat preventiv pentru infracțiunea prev. de art. 2151alin. 2 Cod penal; nr. 138/P/2001 privind pe învinuiții și, arestați preventiv pentru infracțiunile prev. de art. 178-179 din Legea nr. 141/1997, toate în calitate de procuror în funcție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
De asemenea, urmare primului aviz de cercetare, urmărirea penală a avut ca obiect și cercetarea inculpatului pentru sustragerea dosarului nr. 1113/P/1994 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și alte înscrisuri ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, faptă pretins a fi comisă în perioada 1998-2001.
Pe baza probelor administrate, valorificând declarațiile inculpatului intimat și înscrisurile aflate în dosarele instrumentate de acesta, în raport de legislația și jurisprudența în materie, procurorii sesizați au reținut în fapt:
a) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului în dosarele nr. 416/P/1996 și nr. 459/P/1997 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive cerute de art. 264 Cod penal, lipsind latura subiectivă.
Astfel, nu se poate reține că intenționat nu ar fi exercitat supravegherea cercetărilor efectuate în dosarul nr. 416/P/1996, cu consecința lăsării cauzei în nelucrare și împlinirii termenului de prescripție pentru o faptă al cărui autor fusese identificat, atâta timp cât a dispus arestarea preventivă a învinuitului, dat în urmărire generală și internațională, iar lucrătorul de poliție investit cu cercetarea penală a păstrat lucrarea în evidența cauzelor cu autor necunoscut, impunându-se sesizarea Parchetului Militar Oradea.
Pe de altă parte, învinuitul nu putea fi trimis în judecată în lipsă, pe baza unui probatoriu insuficient ce atesta singurul fapt al scoaterii din țară al unui autoturism sustras, nu însă și că ar fi autorul furtului iar prin declarația dată la Poliția (Republica M) susținuse că a dobândit bunul prin cumpărare de la o persoană necunoscută, din România.
Cât privește dosarul nr. 459/P/1997 s-au confirmat susținerile intimatului privind complexitatea urmăririi penale și chiar dacă soluționarea cauzei s-a tergiversat în perioada 30 decembrie 1997 - 12 decembrie 2001, ultimul aspect poate constitui abatere disciplinară, sancționabilă ca atare atâta timp cât la momentul sesizării instanței cel mai scurt termen de prescripție pentru faptele deduse judecății (art. 289 și art. 248 al. 1 Cod penal comise de inculpatul ) urma a se împlini după un an și J respectiv în luna mai 2003.
Mai mult, durata procesului pe rolul instanței a fost determinată de o serie de incidente procedurale (strămutarea cauzei, suplimentarea probatoriilor cu expertize), iar prin administrarea de noi probe prejudiciul s-a diminuat sub 2 miliarde lei cu consecința reîncadrării juridice a faptei și reducerii corespunzătoare a termenelor de prescripție a răspunderii penale, situații ce nu pot fi imputate procurorului de caz.
b) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare pentru infracțiunile de favorizare infractorului nici pentru îndeplinirea atribuțiilor în dosarele nr. 135/P/2000, nr. 201/P/1995, nr. 377/P/1994 și nr. 395/P/1994, întrucât a rezultat că faptele nu există deoarece:
- nerespectarea dispoziției din 29 februarie 2000 emisă de primul procuror al unității de parchet în dosarul nr. 135/P/2000, în sensul trimiterii cauzei pentru cercetări la organele de poliție și efectuarea de acte de urmărire penală proprii, nu constituie o probă că ar fi intenționat exonerarea de răspundere penală a învinuitului câtă vreme la 03 aprilie 2000 dispus începerea urmării penale și a efectuat o serie de cercetări pertinente soluționării (citarea pe cale diplomatică a învinuitului în vederea audierii și prezentării materialului de urmărire penală); de altfel împrejurarea a fost cunoscută Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție iar actul de insubordonare cade eventual sub incidența răspunderii disciplinare;
- dosarul nr. 201/P/1995 s-a aflat în lucru la inculpatul în regim de urmărire penală proprie o perioadă mai mare de timp (01 iunie 1995 - 28 septembrie 1998) însă situația de fapt nu poate fi asimilată cu un act de favorizare în sensul art. 264 Cod penal deoarece în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că faptele de luare de mită denunțate nu s-au confirmat iar temeiul legal art. 10 lit. a Cod proc. penală a fost avizat de conducerea unității de parchet.
Pe de ală parte prin actul de control procurorul -inspector nu a reținut nelegalitatea și/sau netemeinicia soluției și nici nu s-a solicitat ori dispus reluarea cercetărilor în cauză, deși la momentul respectiv nu se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea - obiect al dosarului în cauză.
În paralel prin rechizitoriul nr. 192/P/1995 din 28 septembrie 1998 dispus între altele trimiterea în judecată a învinuiților G și care prin hotărâre definitivă pronunțată de Curtea de Apel Oradea au fost achitați conform art. 10 lit. a și d Cod proc. penală pentru autorat și complicitate la infracțiunile de înșelăciune și uz de fals, sesizate.
- din analiza actelor administrate aflată în dosarele conexe nr. 395/P/1994 și nr. 377/P/1994 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nu se constată tergiversarea nejustificată a cererilor întrucât cauza prezenta caracter complex iar comisiile rogatorii formulate fie au rămas fără răspuns (cererile din ianuarie 1997 și februarie 1997) fie acesta a fost comunicat incomplet și după un mare interval de timp (cererea din ianuarie 1996, răspuns și o parte din acte primite în iunie 1997).
Cât privește legalitatea și temeinicia soluției s-a apreciat că aceasta ar corespunde materialului probator existent la momentul adoptării, fiind incident art. 10 lit. c Cod proc. penală.
Pe de altă parte, soluția a fost avizată de conducerea unității, ceea ce acreditează ideea unei consultări prealabile în sensul rezolvării dosarului în starea în care se găsea.
Mai mult la data de 11 decembrie 1997 prin adresă întocmită de învinuitul și semnată de primul procuror, actele primite prin comisie rogatorie s-au înaintat DGFPS B, în vederea efectuării de verificări financiar contabile, făcându-se mențiunea că restul înscrisurilor necesare controlului încrucișat la furnizorul și importatorii români, nu fusese obținut, impunându-se demararea procedurii stabilite prin Convenția Româno-Ungară pentru combaterea evaziunii fiscale.
S-a solicitat de asemenea, ca după efectuarea verificărilor și în funcție de rezultate DGFPS B să procedeze la sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la comiterea de infracțiuni în activitatea SC SRL O sau a altor societăți al căror administrator era presupusul mituitor.
S-a concluzionat că în raport de aceste împrejurări rezultă în mod evident că rezolvarea dosarului pe baza unui material probatoriu incomplet a fost justificată nu prin intenția de a favoriza persoana cercetată, ci din dorința de a rezolva o cauză veche în care momentul complinirii actelor nu putea fi estimat și prin urmare nu a existat posibilitatea legală de a influența durata întocmirii sau trimiterii lor de către autoritatea judiciară ungară.
Cât privește faptele descrise de către denunțătorul (solicitarea de bani pentru a nu întocmi dosar penal, pe baza comisiei rogatorii) s-a stabilit că acestea nici nu ar fi putut fi comise în cursul instrumentării dosarelor conexe nr. 395/P/1994 și nr. 377/P/1994, perioada indicată (septembrie 1999) situându-se în timp după momentul soluționării cauzei, decembrie 1997.
Pe de altă parte, faptele care au făcut obiectul cercetărilor nu avea legătură cu importurile de produse petroliere și/sau activitatea SC SA ori a denunțătorului.
c) Fapta constând în sustragerea de acte ale SC SRL în perioada efectuării de cercetări penale în dosarul nr. 618/P/2000 și pentru care s-a început urmărirea penală conform rezoluției nr. 102/P/2002 din 25 martie 2002 nu a format obiectul avizului emis pentru cercetarea învinuitului, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. f Cod proc. penală.
Pe fond, s-a constatat însă că pentru dispariția înscrisurilor respective, aflate în deținerea organelor judiciare în dosarul nr. 1113/P/1994 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, lucrătorii de poliție care au desfășurat activități de urmărire penală (, - și G) au fost cercetați de Parchetul Militar Teritorial Oradea iar prin rezoluția nr. 1456/P/2000 din 08 august 2001 s-a adoptat soluție de netrimitere în judecată conform art. 10 lit. a Cod proc. penală.
Ca urmare, s-a considerat că același temei juridic este aplicabil și învinuitului atâta timp cât din cercetările efectuate a rezultat că înscrisurile reclamate ca sustrase nu s-au aflat în deținerea organelor judiciare, fiind ridicate în fotocopie și nu în original, de la sediul persoanei juridice.
d) Nici în legătură cu modul de sesizare și repartizare a dosarului nr. 138/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, organele de urmărire penală sesizate în cauza pendinte nu au identificat comiterea vreunei fapte penale de către inculpatul.
S-a apreciat că soluția de constituire a unui dosar distinct este corectă din punct de vedere penal și este consecința consultării la toate nivelurile admise de funcția deținută (procurorul de ședință, conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea ),
Cât privește măsura arestării petentului persoană vătămată (ca de altfel și a făptuitorilor și ) s-a apreciat că la momentul emiterii dispoziției au existat elemente de fapt și mijloace de probă ce se circumscriu unor aprecieri subiective cu privire la incidența și aplicabilitatea disp. art. 143 și 148 lit. h Cod proc. penală.
Astfel, intimatul procuror deținea date că între cei trei făptuitori existau relații strânse de colaborare și încredere mutuală, materializate prin împuternicirea reciprocă pe diferite conturi bancare, urmate de efectuarea de operațiuni pe cont în baza unor înțelegeri exclusiv verbale (inclusiv plăți externe pentru import de produse petroliere); că petentul figura în evidențele Stației CFR O Vest ("registrul veghetor" ca persoană de contact pentru SC SRL și că a fost anunțat de sosirea transportului de combustibil din Slovacia, destinat acestei societăți în vederea acordării avizului descărcare; că în perioada 1997 - 1998 făcut demersuri la conducerea fostei unități de stat SC SA O pentru identificarea unor spații de depozitare a produselor petroliere, demersuri urmate de încheierea unor contracte în acest sens cu SC SRL.
de asemenea date că petentul persoană vătămată în aceeași perioadă a făcut demersuri pentru identificarea unor potențiali cumpărători ai produsului petrolier importat de SC SRL și că prin cunoscuți ai săi a obținut utilaje necesare transportului de combustibil; că a participat efectiv la prelevarea de probe din produsul petrolier aparținând SC SRL și depozitat la SC SA; că în perioada martie - iunie 1998 ridicat din casieria SC SRL diferite sume de bani, totalizând 596.574.461 lei.
Mai mult existau și date că documentele vamale de import (certificat de calitate și declarație vamală) erau falsificate, prin modificarea produsului (din benzină auto în benzină pentru avion, nepurtătoare de accize și taxe de drum); că formalitățile de import fuseseră derulate de iar unul dintre cumpărătorii ulteriori ai cantității de 1.006 tone din produsul petrolier importat era o firmă fictivă (SC SRL ); că împreună cei trei inculpați predaseră contabilei SC SRL, diferite documente care atestau efectuarea de operațiuni comerciale cu această firmă fictivă.
Elementele de fapt menționate s-au regăsit în actele de urmărire penală efectuate în dosarul nr. 23/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea (aflat pe rolul instanței), actele transmise prin comisie rogatorie de Republica Slovacia (un exemplar trimis instanței de judecată, un exemplar transmis prin Interpol, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și obținut de inculpatul de la urma de casă a dosarului nr. 23/P/1999), note ale și actele de urmărire penală efectuate în cauza nou constituită, administrate în perioada 18-20 aprilie 2001.
Intimatul a dispus începerea urmăririi penale împotriva celor trei inculpați la data de 19 aprilie 2001 întocmind proces verbal de efectuare a unor acte premergătoare, concluzionând că se conturează săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 - 179 din Legea nr. 141/1997.
După audierea acestora în calitate de învinuiți, respectiv la data de 20 aprilie 2001 orele 19.00 dispus și arestarea preventivă a acestora pe durată de câte 5 zile, deci până la 24 aprilie 2001, orele 19.00 reținând că se află în situația prev. de art. 148 lit. h Cod proc. penală, măsura arestării a fost confirmată de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, cauza fiind instrumentată în condițiile art. 209 Cod proc. penală.
Ulterior, prin ordonanța din 22 aprilie 2001 intimatul a revocat măsura luată față de petentul, pe motive medicale invocate și constatate după încarcerare.
Urmare plângerii formulate de acesta la data de 06 iunie 2001 s-a infirmat procesul verbal de începere a urmăririi penale, astfel că în continuare a avut calitatea de făptuitor.
Prin Ordonanța nr. 23/P/1999 din 30 noiembrie 2001 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, între altele a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 178-179 din Legea nr. 141/1997, constatându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c Cod proc. penală.
Soluția a fost infirmată din oficiu pe calea controlului ierarhic, dispunându-se redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de cei trei făptuitori precum și completarea probatoriului de către Poliția IGPR-, supravegherea cercetărilor fiind efectuată de Parchetul de pe lângă fosta C Supremă de Justiție - Secția de Urmărire Penală.
Prin Ordonanța nr. 254/P/2002 din 09 iulie 2004 Parchetului de pe lângă ÎCCJ - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a reiterat soluția inițială în sensul neînceperii urmăririi penale față de făptuitorul - petent, schimbându-se numai temeiul juridic al dispoziției în art. 10 lit. b Cod proc. penală, reținându-se că relația dintre autori a fost de natură comercială.
La data de 05 august 2004 conducerea Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a infirmat în parte și această ordonanță dispunându-se redeschiderea și reluarea cercetărilor în vederea completării probatoriului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele privind pe și.
Urmare modificării competenței materiale, cauza a fost preluată și înregistrată sub nr. 231/D/P/2005 și ulterior nr. 83/D/P/2005 de către DIICOT și respectiv Serviciul Teritorial Oradea.
În final, la rândul său prin Ordonanța nr. 83/D/P/2005 din 08 mai 2005 DIICOT - ST Oad ispus neînceperea urmării penale față de petentul pentru art. 26 Cod penal rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 precum și pentru infracțiunile prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 13 Cod penal.
În raport de starea de fapt stabilită, cei doi procurori au apreciat că chiar dacă în anul 2006 după epuizarea probatoriului s-a adoptat o soluție de netrimitere în judecată, situația juridică nu constituie un argument în sensul că intimatul ar fi comis infracțiunea de arestare nelegală încriminată în art. 266 Cod penal nici în ce privește pe intimatul și nici față de învinuitul.
S-a făcut trimitere la jurisprudența în materia constatării incidenței art. 148 lit. h Cod proc. penală, observându-se că elementele de fapt deținute de intimat la momentul arestării celor trei făptuitori se circumscriu unor aprecieri subiective, privind existența indiciilor temeinice arătate în art. 143 din același cod, ambele noțiuni comportând interpretări diferite mai mult sau mai puțin restrictive care au generat practică judiciară neunitară.
Ca urmare și în ce privește această faptă s-a constatat că nu s-a făcut dovada existenței infracțiunii reclamate de persoana vătămată, dispunându-se scoaterea de sub urmărire a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 266 al. 1 Cod penal, în baza art. 10 lit. a Cod proc. penală.
Ordonanța nr. 147/P/2006 din 09.11.2007 adoptată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a menținut prin Rezoluția nr- din 20 decembrie 2007 emisă de procurorul șef al unității de parchet, respingându-se plângerile petenților și, ca neîntemeiate.
Soluția adoptată în faza de urmărire penală privind instrumentarea dosarelor penale nr. 416/P/1996, nr. 135/P/2000, nr. 201/P/1995, nr. 459/P/1997, nr. 377/P/1994, nr. 395/P/1994, nr. 618/P/2000 de către intimatul este corectă.
Situația de fapt reținută prin actele procedurale atacate corespunde lucrărilor și probelor administrate în prezenta cauză iar activitățile desfășurate în exercițiul funcției, au fost corect apreciate.
Cât privește infracțiunea de arestare nelegală reclamantă de petentul, persoană cercetată în dosarul penal nr. 138/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, curtea de apel constată că dispozițiile art. 266 al. 1 Cod penal ce încriminează atari fapte, au fost greșit interpretate.
Astfel, este știut că în cazul acestui gen de infracțiuni ce protejează libertatea persoanei pusă sub acuzare în procesul penal, răspunderea penală este atrasă sub condiția dovedirii faptului că reținerea sau arestarea acesteia s-au dispus cu nesocotirea dispozițiilor legale limitativ enumerate în art. 143 - 148 Cod proc. penală iar subiectul activ calificat a acționat cu intenția directă sau indirectă de a produce un atare rezultat.
Potrivit prevederilor procedurale expuse, în vigoare în luna aprilie 2001, la acest moment al urmării penale și în interesul asigurării normalei desfășurări a cercetărilor, procurorul poate dispune arestarea învinuitului pe o durată de până la 5 zile, sub condiția constatării vreuneia din situațiile arătate în alineatul 1 al articolului 148, precum și a existenței unor indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, urmare instrumentării dosarului nr. 23/P/1999 privind pe inculpatul, la data de 18 aprilie 2001 intimatul a întocmit proces verbal de sesizare din oficiu și a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuiților, și, concluzionând că se conturează săvârșirea infracțiunilor prev. de 178-179 din Legea nr. 147/1997.
După audierea învinuiților și ( nefiind în țară), acesta a dispus și arestarea preventivă pe durată de cinci zile, respectiv 20 aprilie 2001 orele 19.00 - 24 aprilie 2001 orele 19.00, apreciind că se află în situația prev. de art. 148 lit. h Cod proc. penală (în vigoarea la aceea dată), respectiv infracțiunile cercetate sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 2 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
măsurii preventive, de excepție luată față de petentul s-a motivat prin existența unor indicii temeinice în sensul art. 143 Cod proc. penală, din care ar rezulta că în perioada 1997 - 1998 și în calitate de funcționar CFR ar fi comis acte materiale specifice facilitării operațiunilor de import-export în interesul SC SRL, societate administrată de învinuitul și folosindu-se documente vamale contrafăcute (modificarea calității mărfii din benzină auto, în benzină pentru avion, nepurtătoare de accize și taxe de drum).
Probele administrate în prezenta cauză au confirmat faptul că la data dispunerii măsurilor procedurale, intimatul se afla în posesia unor dovezi pertinente pentru punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul infracțiunilor vamale, obiect al dosarului instrumentat, respectiv: actele de urmărire penală efectuate în dosarul nr. 23/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea (aflat pe rolul instanțelor) actele transmise prin comisia rogatorie prin Interpol, aceleași unități de parchet și obținute de la dosarul de casă, note ale precum și acte de urmărire penală efectuate în cauza nou constituită în perioada 18-20 aprilie 2001.
Față de această situație, faptele fiind pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani și respectiv 5 la 15 ani, justificat s-a concluzionat că arestarea preventivă a petentului-persoană vătămată a fost dispusă cu îndeplinirea formalităților impuse de lege, întrucât la momentul respectiv în dosarul nr. 138/P/2001 existau indicii privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și pedepsită cu închisoarea mai mare de 2 ani.
Scoaterea de sub urmărire penală a intimatului pentru infracțiunea de arestare nelegală, conform art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, în sensul inexistenței în materialitatea sa, este însă greșită.
Este real că în raport de prevederile art. 148 al. 1 lit. h rap. la art. 143 Cod proc. penală (în vigoare la data instrumentării cauzei), constatarea îndeplinirii condiției cumulative privind " pericolul social prezentat de învinuit pentru ordinea publică" în cazul unei infracțiuni sancționate cu închisoarea mai mare de 2 ani conține o serioasă valență subiectivă, iar până la modificarea acestora prin Legea nr. 356/2006, oportunitatea luării unei atari măsuri preventive de excepție a cunoscut interpretări diferite în practica instanțelor judecătorești.
Prin actele premergătoare efectuate în cauză s-a dovedit însă susținerea petentului persoană vătămată că urmare plângerii promovate, imediat după arestarea în dosarul nou alcătuit, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la verificarea întrunirii condițiilor legale privind luarea măsurii preventive, ocazie cu care procurorii-inspectori au stabilit că dispoziția a fost "pripită" și inoportună, deoarece faptele cercetate erau vechi, insuficient conturate și nu se mai punea problema ascunderii sau distrugerii probelor necesare aflării adevărului.
Separat de aceasta, rezultă fără dubiu că după epuizarea probatoriilor, chiar a extinderii cercetărilor și exercitării căilor de atac în cauză, organele de urmărire penală au stabilit că relațiile existente între petentul și învinuitul au fost cel mult de natură comercială iar faptele dovedite nu atrag vreo răspundere penală, dispunându-se neînceperea urmăririi penale conform art. 10 lit. c ori art. 10 lit. b Cod proc. penală.
Așadar, printr-o greșită apreciere a datelor rezultate din actele premergătoare efectuate în cauză, precum și a pericolului social prezentat de învinuitul petent pentru ordinea publică, nelegal acesta a fost privat de libertate în perioada 20 aprilie 2001 orele 19.00 - 22 aprilie 2001, măsura revocându-se pe motive medicale constatate în timpul executării, elemente materiale ce întregesc latura obiectivă a infracțiunii încriminate de art. 266 Cod penal.
Cum măsura preventivă s-a confirmat de procurorul șef al unității de parchet, în lipsa identificării altor elemente de natură a susține o eventuală interesare ori neglijență gravă la instrumentarea dosarului penal nr. 138/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și arestarea preventivă a învinuitului, este cert că în sarcina intimatului nu se poate reține existența infracțiunii de arestare nelegală reclamate, lipsind intenția directă sau indirectă ce caracterizează latura subiectivă.
Prin urmare, constatându-se că sub acest aspect soluția adoptată prin actele procedurale atacate este nelegală, în baza art. 2781al. 8 lit. b Cod proc. penală se va admite plângerea formulată de petentul, procedându-se la desființarea acestora în parte.
Pe fond, potrivit considerentelor expuse se va schimba temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a inculpatului intimat pentru infracțiunea prev. de art. 266 al. 1 Cod penal, privind pe învinuitul din art. 10 lit. a Cod proc. penală (fapta nu există), în art. 10 lit. d Cod proc. penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de arestare nelegală, lipsind latura subiectivă.
Restul dispozițiilor ordonanței și rezoluției atacate, se vor menține ca fiind juste și conforme prevederilor legii ce reglementează răspunderea penală a procurorilor pentru măsurile și soluțiile adoptate la instrumentarea cauzelor penale repartizate potrivit regulamentului de funcționare a parchetelor, în vigoare în perioada 1990-2004.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art.2781alin.8 lit. b) cod proc. penală admite plângerea formulată de petentul-persoană vătămată, domiciliat în Canada, nr.1321, Str. - și l ales pentru comunicarea actelor de procedură în România, cabinetul de avocatură din B,-, Corp B, parter, sector 1.
Desființează în parte Ordonanța nr.147/P/2006 din 9 noiembrie 2007 Parchetului de pe lângă - Secția de urmărire penală și criminalistică, confirmată prin Rezoluția nr- din 20 decembrie 2007 dată de Procurorul șef de secție al unității de parchet.
Schimbă temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a inculpatului-intimat, domiciliat în municipiul O,-, județul B, pentru infracțiunea de arestare nelegală prevăzută de art.266 alin.1 cod penal privind petentul-persoană vătămată din art.11 pct.1 lit. b) rap. la art.10 lit. a) cod proc. penală (fapta sesizată nu există), în art.11 pct.1 lit. b) rap. la art.10 lit. d) cod proc. penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de arestare nelegală prev. de art. 266 alin1. cod penal, lipsind latura subiectivă.
Menține în rest dispozițiile ordonanței și rezoluției atacate.
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2009.
Președinte,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
3 ex./20 noiembrie 2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu
