Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR.163
Ședința public din data de 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
Judector - - -
Judector - - -
Grefier - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul - petent, domiciliat în B,-,.1,.B,.9, județul B, împotriva sentinței penale nr.569 din 24. 10. 2007, pronunțat de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care a fost respins plângerea formulat -de petentul cât și de petentul, domiciliat în comuna, sat de,-, județul P,împotriva rezoluției de neîncepere a urmririi penale dat de Parchetul de pe lâng Tribunalul Prahova în dosarul nr. 281/P/2007, intimați fiind, domiciliat în P,-, județul P, și, domiciliat în P,-,. 2..7,.29, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 30.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, care face parte integrant din prezenta, când instanța având în vedere adresa comunicat prin fax de recurentul prin acare a solicitat amânarea pronunțrii pentru a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de astzi 11.02.2008, când a dat urmtoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de faț.
Examinând actele și lucrrile dosarului, reține urmtoarele.
Prin sentința penal nr. 569/24.10.2007 Tribunalul Prahova, în baza art. 278 /1alin. 8 lit. a a C.P.P. respins ca neîntemeiat plângerea formulat de petenții, și, împotriva rezoluției de neîncepere a urmririi penale, din data de 10.07.2007 dat în dosarul nr. 281/P/2007, al Parchetului de pe lâng Tribunalul Prahova.
Au fost obligați pentenții la câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare ctre stat.
Pentru a hotrî astfel, tribunalul a reținut c, prin rezoluția nr. 281/P/2007 a Parchetului de pe lâng Tribunalul Prahova, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmririi penale, faț de intimații și, deoarece faptele nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Cei doi petenți s-au adresat cu plângere procurorului ierarhic superior, iar prin rezoluția nr. 1085/II/2/2007 din 6.09.2007, a prim procurorului Parchetului de pe lâng Tribunalul Prahova, aceast plângere a fost respins, ca neîntemeiat.
Instanța de fond a constatat c la 21.03.2007 cei doi petenți, au formulat plângere penal, solicitând tragerea la rspundere penal a intimatului, pentru svârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1,2,3,5, art.Cod Penal 246.Cod Penal, art. 214 alin.2 Cod Penal, art. 289.Cod Penal, art. 291,.Cod Penal, art. 25, rap. la art. 289.Cod Penal și art. 291,p. art. 194.Cod Penal, art. 271-273.Cod Penal, art. 275 din Legea 31 /1990, art. 48 din Legea 26/1990, art. 37 din Legea 82/1991, rap. la art. 289 și art. 291, art. 9 din Legea 87/1994, și împotriva intimatei, informatician la Oficiul Registrului Comerțului P, pentru svârșirea infrațiunilor prev. de art. 246.Cod Penal art. 289.Cod Penal art. 291, p p. art. 26.Cod Penal rap la art. 48 din Legea 26/1990.
În urma analizrii actelor și lucrrilor dosarului de urmrire penal, s-a reținut c între petentul și intimatul, a existat o relație de prietenie începând cu anul 2002 și c în anul 2004, intimatul i-a solicitat petentului cu titlu de împrumut suma de 50 000 euro, fr a se încheia vreun înscris, suma fiindu-i necesar intimatului, pentru dezvoltarea unor proiecte în cadrul societții comerciale al crui asociat și administrator era, respectiv SC " SRL".
A fost încheiat un act adițional la 2.03.2004, prin care intimatul a cedat petentului un procent de 20% din prțile sociale ale societții, tocmai pentru a se garanta restituirea împrumutului.
În anul 2006, urmare a unor neînțelegeri, petentul, i-a solicitat intimatului restituirea împrumutului cu o dobând de 10% pe an, astfel c, intimatul la 12.02.2006 a încheiat un înscris prin care a menționat c este de acord cu restituirea împrumutului și acordarea dobânzilor, îns la momentul restituirii, petentul s renunțe la procentul de 20% din prțile sociale, procent primit drept garanție a restituirii împrumutului.
În aceste condiții, la 13. 07. 2006 s-a încheiat la un birou notarial, un înscris prin care s-a constatat c suma de 60.000 euro, a fost împrumutat de ctre intimat de la petentul, prin mandatarul su petentul.
Ulterior, la 11.07.2006 prin act adițional petentul cetțean italian reprezentat de mandatarul su, a declarat c cesioneaz prțile sociale deținute la societatea intimatului și c a primit c/val. acestora.
În cele ce o privește pe intimata, aceasta în calitate de informatician la Oficiul registrului Comerțului, a efectuat mențiunile vizând înscrierea în Registrul Comerțului, a actului adițional sus menționat, dar petentul a susținut c aceast intimat ar fi introdus ulterior semnrii, în cuprinsul actului, paragraful referitor la primirea de ctre cetțeanul italian, a /val. prților sociale cesionate.
Tribunalul a constat c aceste mențiuni, chiar dac ar fi fost indroduse în conținutul actului, dup semnarea acestuia, de ctre petentul totuși, nu erau de natur a produce consecințe juridice în condițiile în care, practic, petentul nu a achitat niciodat vreo sum de bani, care s reprezinte /val. prților sociale deținute la societatea intimatului.
S-a observat astfel, c între prți au fost dezvoltate relații comerciale și patrimoniale, care îns nu au corespondent în dispozițiile legii penale și pe toate pretențiile uneia sau alteia dintre prți, urmeaz a fi rezolvat în fața instanțelor competente în materie civil sau comercial.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termenul legal, petentul criticând-o ca nelegal și netemeinic, fr a depune înscris la dosar motivele pentru care a înțeles s formuleze aceast cale de atac, solicitând amânarea pronunțri pentru a depune concluzii scrise, care îns nu au mai fost depuse la dosar.
Curtea, examinând hotrârea recurat în raport de criticile formulate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conf. art.386 /6 alin. final. constat C.P.P. c recursul este nefondat, dup cum se va arta în continuare.
Așa cum a constatat și prima instanț, între intimatul și petentul, au existat relații de amiciție și pe baza acestora primul a obținut de la cel de-al doilea, un împrumut în sum de 50.000 euro pentru garantarea cruia a fost încheiat un înscris, prin care i se cedau cetțeanului italian prți sociale în procent de 20% din societatea comercial al crei asociat și administrator este intimatul.
S-a mai reținut de asemenea de ctre prima instanț, c urmare a unor neînțelegeri dintre prți, intimatul a încheiat o minut prin care a recunoscut datoria de 50.000 euro, cât și pretenția petentului de a primi dobânda de 10% pe an.
Ulterior, a fost încheiat un act notarial prin care s-a menționat împrumutarea sumei de 60.000 euro, dup care printr-un act adițional, petentul cetțean italian a declarat c cesioneaz prțile sociale deținute la societatea intimatului primind c/val. acestora.
În plus, mai rezult din examinarea actelor și lucrrilor dosarului de urmrire penal, c cetțeanul italian nu a putut dobândi inițial dreptul de proprietate asupra unor terenuri, deoarece la acel moment, dispozițiile legale interziceau acest lucru astfel c, la solicitarea acestuia, intimatul a acceptat s încheie acte notariale, devenind în mod formal, proprietar al terenurilor de pe raza comunei, iar petentul a dobândit dreptul de proprietate al construcțiilor, ridicate pe aceste terenuri și dreptul de superficie cu privire la terenuri.
De asemenea, cu ocazia încheierii actelor adiționale, între cele dou prți s-au reglementat și relațiile dintre petent și intimat, în sensul c, tot prin act notarial terenurile de sub construcțiile aflate în comuna, au trecut din proprietatea intimatului, în proprietatea unei societți înființat de cetțeanul italian.
În aceste condiții, curtea observ c, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-au formulat plângerile penale împotriva celor doi intimați, nu sunt întrunite, deoarece din succesiunea de raporturi intervenite între cele dou prți, rezult c acestea nu pot dobândi caracterele juridice ale unor raporturi de drept penal.
Intimatul cetțean italian, prin împuternicitul su, recurentul avocat în cadrul Baroului B, au susținut c intimații se fac vinovați de svârșirea infracțiunilor nominalizate și descrise în conținutul plângerii penale, îns din examinarea situației de fapt așa cum aceasta a fost descris, rezult c raporturile dintre prți reprezint aspecte de natur civil sau comercial, nefiind întrunite elementele constitutive ale nici uneia dintre infracțiunile pentru care s-a formulat plângere.
C este așa, rezult din analiza actelor încheiate între prți, din conținutul crora rezult cu claritate c intimatul a acceptat s devin proprietarul unor terenuri, deoarece cetțeanul italian nu putea face acest lucru, fiind interzis în mod expres de dispozițiile legale și constituționale, în vigoare la acel moment.
Tot în cadrul raporturilor derulate între prți, intimatul a împrumutat de la petentul cetțean italian o sum de bani, fr a se încheia înscris constatator al împrumutului, îns ulterior i-a cedat acestuia un procent din prțile sociale ale societții pe care o administra și al crui asociat era, tocmai pentru a garanta restituirea acestui împrumut.
Încheierea actelor ulterioare de ctre intimat, nu reprezint în nici un fel intenția acestuia de a-l induce în eroare pe petent, cât vreme, pe de o parte intimatul a acceptat s îi cedeze ulterior petentului dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de petent în comuna, dup ce dispozițiile constituției au fost modificate și s-a permis cetțenilor strini s devin proprietari asupra terenurilor din România, în alt modalitate decât prin moștenire.
Pe de alt parte, nu poate fi calificat ca intenție de inducere în eroare atitudinea intimatului, prin care a fost de acord cu restituirea împrumutului și aplicarea unei dobânzi la acest împrumut, sens în care, este evident c a fost necesar s fie înlturate dispozițiile actului de cesiune al prților sociale, ținând cont, tocmai de caracterul acestui act și de voința intern a prților, exprimat cu prilejul întocmirii acestuia.
în cuprinsul acestui ultim act, a unei dispoziții privitoare la încasarea c/val. prților sociale, ce fuseser înstrinate ca o garanție a restituirii împrumutului, nu reprezint decât reglementarea situației împrumutului, în condițiile în care contractul de cesiune al prților sociale fusese încheiat, doar pentru a se garanta restituirea acestui împrumut, fr a constitui în vreun fel intenția intimatului de inducere în eroare ori șantajare a petentului, așa cum acesta a susținut.
Ca atare, soluția de neîncepere a urmririi penale este legal și temeinic deoarece, rspunderea penal a intimaților pentru infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penal, nu poate fi antrenat, raporturile juridice derulate între aceștia neputând avea caracteristicile unor raporturi de drept penal, constituind în realitate relații civile ori comerciale dup caz, asupra crora urmeaz a se pronunța, la solicitarea prților interesate, instanțele competente.
Pentru aceste considerente, curtea constat c soluția primei instanțe este legal și temeinic, urmând ca recursul s fie respins ca nefondat, conform, Art. 385/15 pct. 1 lit. b
C.P.P.Vzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul, domiciliat în B, str. -, nr.4 bloc 1.B.9 jud. B, împotriva sentinței penale 569 din 24.10.2007 pronunțat de Tribunalului Prahova, în dosar nr-.
Oblig recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare ctre stat.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public azi, 11 februarie 2008.
Președinte Judectori
- - - - - -
Grefier
- -
red. CG
tehnored. DC
2.ex.18.februarie 2008
f-
operator de date cu caracter personal
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Anghel Ștefana, Diaconu Gabriela
