Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 169/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - art. 278¹C.P.P.-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE PENALĂ Nr. 169

Ședința publică de la 27 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: - - - JUDECĂTOR 1: Liana Balaci

- - - - JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran

- - - JUDECĂTOR 3: Mircea

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror.

.

Pe rol, soluționarea recursurile declarate de petenții și, împotriva deciziei penale nr. 550 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică,a răspuns avocat ales, reprezentând pe recurenții - petenți, lipsă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a ridicat excepția privind inadmisibilitatea recursului, acordând cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat, având cuvântul pentru recurenții - petenți, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză, depunând la dosar concluzii scrise formulate de recurenți și împuternicire avocațială.

Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingere a recursului, ca fiind inadmisibil.

CURTEA:

Asupra cauzei penale de față;

Prin sentința penală nr.759/10.10.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.278/1 alin. 8 lit.a C.P.P. s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentul și s-a menținut soluția din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr.3282/P/2006 din 22.09.2006, ca fiind legală și temeinică.

În baza art.192 alin.2 a C.P.P. fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.193 a C.P.P. fost obligat petentul să plătească intimatei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr.3282/P/2006 s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de numita sub aspectul infracțiunii prev. de art.208, 209 alin. 1 lit. g cu Cod Penal aplic. art.41 alin. 2.Cod Penal și a infracțiunii prev. de art.271 alin. 2.Cod Penal apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni; împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina care a dispus respingerea acesteia prin rezoluția nr.991/II/2/1.06.2007 și ulterior împotriva rezoluției de netrimitere în judecată același petent a formulat plângere la instanța de judecată susținând că organele de urmărire penală au dispus o soluție nelegală și netemeinică întrucât probele administrate ar confirma săvârșirea faptelor.

Prima instanță a mai arătat că, din probele administrate de organele de urmărire penală și înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, după decesul tatălui petenților, numitul, în urma acțiunii de partaj succesoral, prin decizia civilă nr.1768/2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a dispus ca făptuitoarea să plătească petenților suma de 885,4969 lei reprezentând sultă, acesteia revenindu-i și o parte din bunurile aflate la masa de partaj, dar că după rămânerea irevocabilă a acestei decizii petenții nu au procedat la punerea în executare a acestei hotărâri, considerent pentru care instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina făptuitoarei săvârșirea infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre modalitățile în care poate fi săvârșită infracțiunea prev. de art.271

Cod Penal

Astfel, probele administrate nu au demonstrat că făptuitoarea ar fi sustras bunuri care în urma acțiunii de partaj ar fi revenit petenților, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.208, 209 alin.1 lit. g cu Cod Penal aplic. art.41 alin. 2.Cod Penal și art.271 S Cod Penal-a mai arătat că infracțiunea de furt calificat prev. de art.208-209.Cod Penal presupune o acțiune de luare a unui un mobil din posesia sau detenția altei persoane fără voia acesteia, iar din punct de vedere al laturii subiective aceasta se săvârșește cu intenție directă sau indirectă în sensul că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte sau prevede rezultatul faptei sale și deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

Instanța de fond a apreciat că, în raport de aceste cerințe ale conținutului constitutiv prevăzut de infracțiunea de furt calificat și probele administrate, în cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât nu ar fi dovedit că făptuitoarea ar fi sustras bunuri aparținând petenților cu intenția de a și le însuși pe nedrept.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271.Cod Penal, prima instanță a reținut că sub aspectul elementului material aceasta se realizează prin mai multe modalități, respectiv împotrivire la executarea unei hotărâri judecătorești printr-o acțiune de amenințare față de organul de executare sau împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori o parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești, iar sub aspectul laturii subiective și aceasta se săvârșește tot cu intenție directă sau indirectă.

S-a apreciat că,dat fiind că decizia civilă nr.1768/2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - având ca obiect partaj succesoral - nu a fost pusă în executare, în cauză nu s-ar putea reține săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești întrucât nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici sub aspectul laturii obiective, nici al celei subiective.

Instanța de fond a reținut că, în raport de dispoz. art.278/1 C.P.P. cercetările efectuate în cauză sunt legale și temeinice, astfel că a respins ca neîntemeiată plângerea petentului și a menținut rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 3282/P/2006 /29.06.2007.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petentul, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Petentul a formulat motive de recurs, în scris, la data de 5.12.2007, susținând că în raport de probele administrate în cauză, numita se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g cu Cod Penal aplic.art. 41 alin. 2.Cod Penal și ale infracțiunii prev. de art.271

Cod Penal

S-a arătat că în mod greșit nu s-a reținut în sarcina acesteia infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art.271 și Cod Penal că ar avea posibilitatea executării hotărârii judecătorești de partaj pe cale silită întrucât nu ar avea posibilitatea acestei modalități de executare silită iar Biroul de executori judecătorești nu ar putea începe această executare silită deoarece nu realizează venituri și nu are nici un bun mobil sau imobil în proprietate, astfel că nu poate fi supusă executării.

Cât privește infracțiunea de furt, recurentul a arătat în motivele invocate în scris că, din probele administrate în cauză s-ar fi demonstrat că numita a sustras din gospodăria autorului mai multe bunuri, din procesul verbal întocmit la data de 30.08.2002 reiese că aceasta împreună cu actualul soț și alte persoane au sustras toate bunurile precum și recolta obținută de pe suprafața cultivată cu vie, 2200 araci și toate bunurile care se găseau în domiciliul autorului la decesul acestuia, că aceasta a comis fapta cu intenție directă întrucât a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea lui fiind astfel realizată și latura subiectivă a infracțiunii de furt.

În raport de aceste considerente recurentul a solicitat casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Slatina și admiterea plângerii formulate întrucât instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate și a pronunțat astfel o sentință nelegală și netemeinică.

Prin decizia penală nr. 550 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Olta respins recursul declarat de recurentul - petent, iar conform dispozițiilor art.192 alin.2 C.P.P. l-a obligat pe recurent la plata sumei 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul recursului.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din data de 22.09.2006 dispusă în dosarul nr.382/P/2006 în baza art.228 alin.6 și C.P.P. art.10 lit.d s C.P.P.-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală împotriva numitei pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.208- 209 alin. 1lit. Cod Penal cu aplic.art. 41 alin. 2.Cod Penal și art.271 alin. 2.Cod Penal, apreciindu-se că din actele premergătoare a rezultat că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

S-a arătat că la data de 17.08.2007 petentul Gap recizat că solicită să i se pună în vedere făptuitoarei - mama sa vitregă, să achite datoria pe care o are precum și faptul că în hotărârile judecătorești pronunțate în cauză pentru partajarea bunurilor comune s-a reținut că " nu sunt precizate concret bunurile care au fost sustrase, astfel că judecătoria a atribuit din aceste bunuri ambelor părți".

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, soluționată potrivit art.278 de C.P.P. prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina prin rezoluția nr.991/II/1.06.2007 prin care a dispus respingerea acesteia apreciind că în mod corect s-a dispus o soluție de neurmărire penală întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat cercetări în sensul că în ceea ce privește infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art.271 nu Cod Penal ar fi realizată nici una din modalitățile sale alternative, iar petentul ar avea posibilitatea executării silite a hotărârii judecătorești și în ceea ce privește infracțiunea de furt, că probele administrate în cauză nu ar fi demonstrat că numita ar fi sustras bunuri din gospodăria autorului.

S-a constatat astfel că au fost respectate dispozițiile art.278,278/1 alin.1 C.P.P. privind plângerea contra actelor procurorului, anterior formulării plângerii la instanța de judecată.

Din examinarea actelor premergătoare efectuate în dosarul de cercetare penală nr.3282/P/2006, instanța a constatat că, la data de 27.07.2006, petenții și au formulat plângere penală împotriva numitei, solicitând ca aceasta să fie obligată să respecte hotărârile judecătorești, respectiv decizia Curții de APEL CRAIOVA nr.1768/29.06.2005 în sensul de a achita suma de 70.000.000 lei și să predea anumite bunuri sustrase, fără a indica însă aceste bunuri și probe care să demonstreze situația juridică a acestora, respectiv posesia sau detenția exercitată de petenți asupra acestora la momentul sustragerii.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că în mod just s-a apreciat ca plângerea petentului este neîntemeiată și în mod corect organele de urmărire penală nu au reținut vinovăția persoanei cercetate pentru infracțiunea de furt prev. de art. art.208- 209 alin. 1lit. Cod Penal cu aplic.art. 41 alin. 2.Cod Penal și nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art.271 alin.2 Cod Penal, constatând că nu sunt realizate cerințele impuse de textele legale care incriminează aceste infracțiuni.

Toate elementele constitutive ale unei infracțiuni reclamate, trebuie dovedite și acestea se impun să fie întrunite în mod cumulativ, pentru a fi antrenată răspunderea penală a persoanei acuzate.

Cerințele prevăzute de textul legal incriminator pentru existența acestor infracțiuni, nu se regăsesc în cauză având în vedere probele administrate, examinate potrivit art. 63 alin.2 C.P.P. respectiv chiar declarațiile părților și înscrisurile depuse la dosar, iar neînțelegerile dintre părți cu privire la bunurile atribuite prin hotărârea instanței civile, pot fi soluționate fie pe cale amiabilă, fie în cazul în care s-ar refuza executarea de bunăvoie a obligației stabilite, prin executarea silită a respectivei hotărâri judecătorești.

Astfel, faptele reclamate de petent se circumscriu dispoz.art.371/1 alin.1 și 2 Cod proc. civ. conform cărora " obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie; în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită".

Pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 66 alin.1 C.P.P."învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția", sarcina probei revenind celui care acuză potrivit principiului "actori incumbit probatio".

Prezumția de nevinovăție prevăzută de dispozițiile legale menționate dar și de art. 23 alin.11 din Constituția României si art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului -ce o reglementează ca pe o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil - nu a fost răsturnată prin probe concludente, de natură a înlătura orice urmă de îndoială care, potrivit principiului "in dubio pro reo", profită persoanei acuzate și operează în favoarea acesteia.

Potrivit înscrisurilor atașate la dosar și declarațiilor părților, s-a constatat de instanța de recurs că, între aceste părți exista litigii de mai multa vreme, cu privire la bunurile succesorale, dar chiar și în plângerea penală adresată organelor de urmărire penală petentul a învederat numai aspecte privind solicitarea ca făptuitoarea să fie obligată să-i predea suma de 70.000.000 lei și anumite bunuri, sustrase din domiciliul autorului, pe care aceasta ar fi recunoscut la interogatoriul din cauza civilă că le-a dus în domiciliul concubinului său, fără însă a individualiza aceste bunuri sau a indica situația juridică a acestora.

Pe de altă parte, elementul material al laturii obiective al infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art.271 Cod Penal, nu se regăsește în situația reclamată de petent în niciuna dintre modalitățile alternative reglementate de textul legal incriminator, astfel că instanța de control judiciar a constatat că prima instanță a apreciat corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici sub aspectul laturii obiective, nici al celei subiective, motivul susținut de către recurentul petent - privind netemeinicia sentinței instanțe de fond, în sensul aprecierii greșite a probelor și a nereținerii vinovăției intimatei - nefiind întemeiat, procurorul dispunând în mod just neînceperea urmăririi penale față de numita sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 208-209 alin.1 lit.g cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal art.271 alin.2 Cod Penal, iar instanța de fond menținând corect această soluție de netrimitere în judecată.

S-a constatat că, în cauză nu au existat motive care să determine nulitatea hotărârii recurate și care să poată fi invocate de instanță din oficiu.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs petenții și, în concluziile scrise depuse la dosar solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul O l t, arătând în esență că motivele scrise formulate la această instanță au fost depuse, din eroare, într-un alt dosar și apărătorul lor nu s-a putut prezenta la ultima ședință de judecată, așa încât, au fost lipsiți de dreptul la apărare. Au mai solicitat ca, pe fond, să fie admisă plângerea astfel cum a fost formulată și să fie obligată la restituirea bunurilor sustrase și a sumei datorate, în cuantum de 7.000 lei, conform hotărârilor definitive pronunțate în cauză.

Recursul este inadmisibil.

Din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, Curtea, constată că, prin decizia penală nr. 550 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Olta respins recursul declarat de petentul, cu obligarea acestuia la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul recursului, reținând în acest sens că motivele susținute de petent în recurs, referitoare la netemeinicia și nelegalitatea soluției instanței de fond, nu sunt întemeiate.

Și împotriva acestei decizii au declarat recurs petenții și.

Ori, împotriva unei hotărâri definitive, nu se mai poate exercita o nouă cale ordinară de atac, motiv pentru care, ținând cont de dispozițiile art. 385¹⁵pct. 1 lit. a C.P.P. recursurile petenților vor fi respinse, ca fiind inadmisibile.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.P.P.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții și, împotriva deciziei penale nr. 550 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.

Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 10 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - --- -- -

Grefier,

Red. Jud. -

Jud. recurs:.

tin

Dact. 2 ex./ 06 Martie 2008

Președinte:Liana Balaci
Judecători:Liana Balaci, Sorina Petria Mitran, Mircea

Vezi şi alte speţe de drept penal: