Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 17/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.2781pr.pen.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA NR.17
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul, domiciliat în S, nr.5, -.A,.9, jud. S, împotriva rezoluțiilor nr.77/P/2006 din 13 octombrie 2008 și nr.423/II/2/2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 06 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 10.02.2009,
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 02.12.2008 petentul a formulat plângere în baza art.2781pr.pen. împotriva rezoluțiilor cu nr.77/P/2006 din 13.10.2008 și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 25.03.2003 PNA - Serviciul Teritorial Bihorl -a acuzat și ulterior a dispus arestarea sa preventivă și prelungirea acestei măsuri sub acuzația favorizării infractorului de a se sustrage de la urmărirea penală și părăsirii țării.
A arătat că începând cu data de 28.07.2004 a efectuat mai multe memorii la organele de anchetă pentru a da o soluție legală acestei acuzații ulterior dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru această faptă.
Împotriva sa s-a dispus arestarea preventivă și a fost privat de libertate o perioadă de peste 509 zile pentru acuzația favorizării lui S, motiv pentru care a solicitat organelor de urmărire penală să stabilească împrejurările de fapt ale plecării acestui infractor din țară.
A arătat că în mod mincinos și fără dovezi concludente organele de urmărire penală au reținut în cele două rezoluții că urmărirea penală nu a fost începută nici in rem și nici in personam, atâta timp cât prin Rezoluția nr.253/II/2/2006 din 21.12.2006 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavaa dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de învinuiți.
S-a arătat că și prin rezoluția nr.319/II/2/2007 din 30.11.2007 s-a dispus imperativ de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de, și.
Aceste două rezoluții ale unui procuror ierarhic superior au obligat organele de urmărire penală să dispună începerea urmăririi penale ceea ce implicit a condus la întreruperea termenului de prescripție.
Conform art.133 Cod penal care arată că termenul de prescripție prev. de art.122 Cod penal se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
2 al textului prezentat arată că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție, iar potrivit alin.3 întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune chiar dacă actele de întrerupere privesc pe unii dintre ei.
S-a mai arătat că cele reținute în rezoluțiile atacate nu aveau suport real, iar faptul că procurorul de caz nu a dat curs dispozițiilor imperative ale procurorului general de a se începe sau relua urmărirea penală nu-i pot fi imputate.
A arătat că după redeschiderea și reluarea urmăririi penale dispuse de procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr.319/II/2 din 30.11.2007 dosarul a fost instrumentat superficial de către organul de urmărire penală care a luat declarații persoanelor cercetate fără a elucida împrejurările în care și aflați în misiune de luptă cu dotarea necesară nu au putut imobiliza și conduce la parchet pe S conform mandatului de aducere emis de parchet.
A solicitat reținerea cauzei spre competentă judecată conform art.2781pct.8 lit.c pr.pen.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La 31.05.2006 a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceavao plângere prin care solicita efectuarea de cercetări față de, și pentru infracțiunile prev. de art.246, 249, 292, 259 și 264 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2001 - 28.02.2003 nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și dând dovadă de neglijență în activitățile de supraveghere și urmărire a inculpatului S, cercetat în mai multe dosare penale pentru infracțiuni economice, situație care a dus, în final, la fuga acestuia din țară la data de 28.02.2003, ( fiind cercetat de DNA - Serviciul Teritorial Bihor pentru mai multe fapte printre care și aceea că i-ar fi înlesnit lui S plecarea din țară, faptă pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin Rezoluția nr.166/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava ).
Prin Rezoluția nr.77/P/2006 din 6.10.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei cinci făptuitori menționați mai sus pentru toate faptele. a formulat o plângere împotriva soluției, iar prin Rezoluția nr.253/II/2/2006 din 21.12.2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, plângerea a fost admisă în parte, s-a dispus infirmarea parțială a rezoluției cotestate, neînceperea urmăririi penale față de toți făptuitorii pentru faptele prev. de art.246, 292, 259, 264 Cod penal și art.249 Cod penal pentru făptuitorul, dar s-a dispus și redeschiderea cercetărilor față de, și pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 Cod penal.
Și împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, însă ea a devenit definitivă prin respingerea plângerii prin sentința penală nr.12 din data de 13.03.2007 a Curții de Apel Suceava și respingerea recursului prin decizia nr.2419 din 4.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Rezoluția nr.77/P/2006 din 15.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și pentru art.249 alin.1 Cod penal, în baza art.10 lit.a pr.pen. motivându-se că, prin neîndeplinirea unui mandat de aducere și prin plecarea din țară a lui S nu s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau a unei instituții de stat din cele prev. de art.145 Cod penal sau o pagubă patrimoniului acesteia, ori o vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate, iar între faptele reclamate și cele pentru care a fost cercetat nu există legătură de cauzalitate.
Împotriva acestei soluții a formulat din nou plângere și plângerea i-a fost admisă, dispunându-se prin rezoluția nr.319/II/2/2007 din data de 30.11.2007 reluarea cercetărilor pe motiv că acestea nu ar fi fost complete, căci nu s-ar fi efectuat toate actele de cercetare dispuse prin rezoluția nr.253/II/2/2002 din 21.12.2006.
După efectuarea actelor premergătoare prin rezoluția nr.77/P/2006 din 13.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus în baza art.228 alin.6 și 10 lit.g pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de numiții, și pentru fapta prev. dea rt.249 alin.1 Cod penal.
Pentru emiterea acestei rezoluții s-a reținut că din cercetările efectuate în cauză a rezultat că începând cu luna ianuarie 2001 la IPJ S au fost efectuate cercetări față de S și alte persoane pentru comiterea mai multor infracțiuni de natură economico-financiară legate de activitatea unor societăți comerciale pe care acesta le administra.
După ce S fusese o perioadă de timp arestat preventiv, apoi i se interzisese părăsirea localității, aceste măsuri au încetat și cum s-a constatat că nu mai putea fi găsit, IPJ Sad ispus darea lui în urmărire generală, măsură aprobată de prin adresa S/- din 21.02.2002.
Saf ost depistat la un spital din Nord, a fost adus în S, unde a fost audiat atât de polițiști cât și de procurori.
, ce era atunci locțiitor al șefului IPJ Sas olicitat revocarea punerii în urmărire generală.
În ziua de 25.11.2002, cu ocazia executării unui mandat de aducere emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava într-o altă cauză penală, Saf ost identificat la Hotelul, loc unde se află sediul societăților pe care le administra. Pentru executarea mandatului de aducere au fost desemnați și ce aveau atunci gradul de inspector principal și respectiv inspector. S s-a încuiat într-o cameră de hotel, s-a solicitat sprijinul lucrătorilor S, dar acțiunea a eșuat pentru că între timp, S părăsise hotelul.
Ulterior, Saf ost internat la spitale din B, iar pe 28.02.2003 a părăsit România, iar după plecarea sa, în cursul aceleiași zile, el a fost dat tardiv în consemn la frontieră.
În plângere și declarațiile sale, pretinde că la 24.11.2002 nu s-a putut aduce la îndeplinire mandatul de aducere pentru S și ulterior la 28.02.2003 acesta a părăsit România datorită neglijenței celor pentru făptuitori.
S-a reținut că întrucât art.249 alin.1 Cod penal prevede pentru infracțiunea de neglijență în serviciu incriminată, o pedeapsă de la o lună la 2 ani sau amendă în conformitate cu art.122 lit.d pr.pen. care prevede că pentru faptele pedepsibile cu închisoare între 1-5 ani termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, termenul a fost depășit, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.10 lit.g pr.pen.
Împotriva acestei rezoluții a formulat din nou plângere petentul care a arătat că nu s-a împlinit termenul de prescripție prev. de art.122 pr.pen. întrucât în cauză au fost efectuate o serie de comunicări învinuiților care au întrerupt termenul de prescripție.
Prin rezoluția nr.423/II/2/2008 emisă la data de 12.11.2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus în baza art.278 pr.pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul.
Pentru a emite această rezoluție s-a reținut că intimații, și nu au avut în cauză calitatea de învinuiți întrucât urmărirea penală nu a fost începută nici "in rem" și nici "in personam", iar verificările față de aceștia au fost efectuate în cadrul actelor premergătoare.
S-a reținut că potrivit art.123 Cod penal constituie o cauză de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, îndeplinirea unui act care potrivit legii trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului, ceea ce presupune ca procesul penal să fi fost pornit, iar făptuitorii să aibă calitatea de învinuiți sau inculpați.
S-a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu pot întrerupe cursul prescripției răspunderii penale.
Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere în baza art.2781pr.pen. petentul, plângere ce formează obiectul prezentei cauze.
Examinând plângerea formulată de petent, sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Din actele de cercetare penală rezultă că în cauză au fost efectuate acte premergătoare privind pe făptuitorii intimați, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.224 alin.1 pr.pen. în vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Se poate observa din actele și lucrările dosarului de cercetare penală că, împotriva făptuitorilor intimați, organul de urmărire penală nu a dispus prin rezoluție începerea urmăririi penale în condițiile prezentate de art.228 pr.pen.
Infracțiunea prev. de art.249 alin.1 Cod penal pentru care au fost efectuate actele premergătoare privind pe făptuitorii intimați este încriminată de textul legal cu o pedeapsă cuprinsă între o lună la doi ani închisoare sau amendă.
Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai mare de 1 an dar care nu depășește 5 ani, ca și în cazul de față, este potrivit art.122 alin.1 lit.d Cod penal de 5 ani care se socotește potrivit alin.2 al aceluiași text legal de la data săvârșirii infracțiunii.
Având în vedere data recomandată de petent cât și de organul de urmărire penală ca fiind cea în care s-au săvârșit de către făptuitorii intimați a infracțiunii reclamate, respectiv 25.11.2002 se constată că termenul de prescripție a răspunderii penale anterior prezentat este împlinit.
Susținerile petentului în sensul că, prin infirmarea rezoluțiilor anterioare de către procurorul ierarhic superior și dispunerea de către acesta a redeschiderii și reluării urmăririi penale față de făptuitorii intimați s-a întrerupt cursul prescripției sunt nefondate în raport cu disp. art.123 alin.1 Cod penal potrivit cărora cursul prescripției prev. de art.122 Cod penal se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că organul de urmărire penală ar fi efectuat vreun act care potrivit legii, să fie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal, intimații din prezenta cauză fiind audiați la parchet în calitate de făptuitori în faza actelor premergătoare.
Cum împotriva făptuitorilor din prezenta cauză nu s-a început urmărirea penală, pentru a dobândi astfel calitatea de învinuiți, în mod corect a apreciat organul de urmărire penală că în cauză nu a fost întrerupt cursul prescripției răspunderii penale, acesta fiind împlinit la data emiterii rezoluției atacate.
În ceea ce privește admiterea plângerii și reținerea cauzei spre competentă judecată în baza art.2781alin.8 lit.c pr.pen. așa cum susține petentul în prezenta cauză, acest fapt este inadmisibil și contravine deciziei nr.48 din 4.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.574 din 30.07.2008 care a statuat că dispozițiile art.2781alin.8 lit.c pr.pen. se interpretează în sensul că " în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art.2781alin.8 lit. pr.pen.".
Față de cele ce preced și apreciind că rezoluțiile emise de procuror sunt legale și temeinice, Curtea urmează ca în baza art.2781alin.8 lit.a pr.pen. să respingă plângerea formulată de petent ca nefondată.
Văzând disp. art.192 pr.pen. și art.193 pr.pen. Curtea va obliga pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimatul doar în ceea ce privește onorariul de avocat.
Cu privire la bonul de benzină depus la dosarul cauzei de către intimatul, Curtea constată că acesta este emis pentru o altă dată decât cea în care s-au desfășurat ședințele de judecată, motiv pentru care se apreciază că nu are legătură cu cauza și nu poate fi imputat petentului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘ T E
În baza art.2781 alin.8 lit.a pr.pen. respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluțiilor cu nr.77/P/2006 din 13.10.2008 și nr.423/II/2/2008 din 12.11.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava ca nefondată.
Admite în parte cererea privind cheltuielile judiciare și obligă petentul să plătească intimatului suma de 500 lei cu acest titlu.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și intimații și și de la comunicare pentru ceilalți intimați.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
02.03.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu
