Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 17/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.17
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate potrivit disp. art. 2781Cod proc. penală de petentul-persoană vătămată, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.9,. A,. 3,. 95, județul D, împotriva rezoluției nr. 417/P/2009 din 01 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, confirmată prin rezoluția nr. 1271/II/2/2009 din 10 noiembrie 2009 Procurorului - din cadrul aceluiași parchet, ambele adoptate în dosarul de urmărire penală nr. 417/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul-persoană vătămată personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova conform delegației nr.313/2010, aflată la fila 173 dosar, lipsă fiind intimații-făptuitori, G, (), și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care se învederează instanței că la dosar s-a depus de către petentul, în patru rânduri, note de ședință și set înscrisuri, respectiv: sentințele civile nr.137/19.01.2009, nr.1836/22.10.2009, nr.1292/10.06.2009, nr.1991/5.11.2009, nr.1635/1.10.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița; deciziile nr.1997/28.10.2009, nr.1783/8.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI -Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale; împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.18/03.08.2009 pe numele avocatului; adresele nr.916/02.02.2009, nr.759/20.01.2010, nr.62/20.01.2010 (tabel), nr.8475/09.10.2006, nr.8584/12.10.2006, NR.10004/6.12.2006 emise de -Sucursala; sentința civilă nr.173/12.01.2007, sentința civilă nr.130/18.03.2008, sentința penală nr.97/02.03.2009, încheierea de ședință din 24.11.2006-dosar nr- ale Judecătoriei Târgoviște; adresa emisă în dosarul nr.5491/315/18.09.2006 de Jud. Târgoviște către -Sucursala; adresa nr./26047/16.10.2007 emisă de instituția Președintelui României-Probleme; adresele nr.89136/2007, nr.62163/2007 emise de Ministerul Justiției-Direcția pentru relația cu Ministerul Public și de prevenire a criminalității și a corupției; rezoluțiile nr.455/II/2/2008 din 25.04.2008 și nr.1795/P/2007 din 22.10.2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște; contract de asistență juridică din 11.04.2007 încheiat între cabinetul individual de avocatură și clientul, împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.7/11.04.2007 pe numele avocatului - client; comunicările emise la 7.10.2008 în dosarul nr.536/P/2008, la 01.10.209 în dosarul nr.417/P/2009, nr.1271/II/2/2009 din 10.11.2009 și respectiv nr.625/P/2008 din 14.01.2009, toate emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI privind ordonanța și respectiv rezoluțiile (ultimele trei) cu același număr și dată precum și câte un exemplar al acestora; încheierea de ședință din 17.12.2009-dosar nr-, sentința penală nr.9/14.01.2009-dosar nr-, decizia penală nr.717/19.10.2009-dosar nr- pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru petent și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru petentul-persoană vătămată, arată că potrivit disp. arr.2781cod proc. penală s-a formulat calea de atac a plângerii penale împotriva rezoluției adoptată la data de 1.10.2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.417/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, soluție pe care petentul o apreciază ca fiind nelegală.
Se susține că toate nemulțumirile acestuia se datorează calcului greșit făcut asupra cuantumului pensiei de întreținere pe care el o datorează celor doi copii minori, greșeli care aparțin atât ului de la societatea la care a lucrat cât și magistraților care au instrumentat cauza și care i-au creat o serie de prejudicii, stabilindu-se o valoare a pensiei alimentare prea mare în raport cu veniturile realizate.
Astfel, arată că ul societății a comunicat la cererea instanței, la intervale diferite, venituri diferite, cu includerea în mod greșit și a celorlalte premii, sporuri, care nu fac obiectul cererii de stabilire/majorare a cuantumului pensiei de întreținere, ajungându-se în acest mod la stabilirea acestuia într-o valoare prea mare și deși a contestat toate acestea pe căi legale, cererile sale au fost respinse.
Se mai susține că magistrații împotriva cărora s-a formulat plângerea dedusă judecății nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod legal, deoarece au procedat la emiterea de adrese către societatea angajatoare fără a le semna, au apărut mai multe adrese cu aceeași dată, fără a fi înregistrate sau scrise cu numele corect.
Prin urmare, solicită a se constata că toate aceste acte de procedură aflate la dosarul în care s-a majorat pensia de întreținere datorită copiilor nu respectă condițiile de formă și fond, sunt nule absolut și nu-și produc efectele legale.
Referitor la intimatul-avocat, devenit apoi judecător, arată că acesta i-a acordat asistență juridică cu nerespectare formelor legale, fără a depune contractul de asistență juridică încheiat decât foarte târziu, fapt ce a determinat prejudicierea interesului său și soluția dată.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și casarea rezoluției atacate, în principal, restituirea cauzei la procurorul competent să efectueze cercetările iar în subsidiar, reținerea spre judecare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că plângerea cu care este învestită prezenta instanță în cauza de față este cea formulată în temeiul disp. art.2781cod proc. penală de petentul împotriva rezoluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI nr.417/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de un număr de șapte persoane, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.2531cod penal.
Se susține că aspectele învederate oral în ședința publică de astăzi au făcut obiectul a unui număr de șase dosare identificate pe rolul aceluiași parchet, cercetări efectuate cu privire abuz în serviciu, art.168, art.9 din Legea nr.241, precum și a două dosare pe rolul -Serviciul Teritorial Ploiești soluționate de asemenea prin rezoluții de neîncepere a urmăririi penale față de mai multe persoane, cercetate sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare, fals, uz de fals, abuz în serviciu
Raportat la rezoluția supusă controlului în prezenta cauză, solicită a se constata că aceasta este legală sub toate aspectele, deoarece din nici un act aflat la dosar nu rezultă vreun indiciu că intimații s-ar face vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art.2531Cod penal.
Față de aceste considerente, se solicită respingerea plângerii formulată de petentul ca neîntemeiată și menținerea rezoluțiilor atacate.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr- petentul persoană vătămată domiciliat în municipiul Târgoviște str. - -, bloc 9,. A,. 95, județul D, a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 417/P/2009 din 01 octombrie 2009 și nr. 1271/II/2/2009 din 10.11.2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 417/P/2009, prin care conform art. 10 lit. a cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, G, și, toți cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2531Cod penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
La data de 02 octombrie 2009 același petent a investit Curtea de APEL PLOIEȘTI separat printr-o plângerea penală întemeiată tot pe dispozițiilor art. 2781Cod proc. penală, formulată împotriva acelorași acte procedurale, formându-se dosarul penal nr-.
Constatându-se că între cele două plângeri există identitate de obiect, părți și cauză în sensul art. 32 rap. la art. 2781alin. 11 Cod proc. penală și la cererea procurorului, în ședința publică din 17 decembrie 2009 instanța a dispus reunirea cauzelor, conexându-se dosarul nr- la dosarul nr-.
Prin motivele de reformare depuse în scris și precizate oral, petentul persoană vătămată a susținut că rezoluțiile atacate sunt nelegale și netemeinice, deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză ar rezulta suficiente date pentru continuarea cercetărilor împotriva făptuitorilor intimați sub aspectul infracțiunilor reclamate, confirmându-se susținerile sale că la judecata cauzelor civile în care a fost parte, magistrații nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, în mod legal.
Astfel, aceștia au adoptat hotărâri judecătorești pe baza unor acte nule, care nu îndeplineau condițiile de formă și fond, în final cuantumul pensiei de întreținere datorată copiilor săi minori, stabilindu-se pe baza unor adeverințe de venituri nereale, calculate intenționat greșit de ul societății.
Referitor la intimatul avocat, devenit apoi judecător, s-a susținut că prejudicierea intereselor s-a realizat prin acordarea asistenței juridice cu nerespectarea formelor legale, depunându-se contractul încheiat cu multă întârziere.
În consecință, existând date că prin modalitatea exercitării funcției persoanele reclamate i-au produs prejudicii materiale și morale s-ar impune admiterea plângerii promovate și restituirea cauzei la procurorul competent pentru începerea urmăririi penale iar în subsidiar reținerea acesteia spre rejudecare, în completul legal constituit și pronunțarea unei soluții conform art. 2781al. 8 lit. c Cod procedură penală.
În susținerea motivelor invocate, la fiecare termen de judecată, petentul-persoană vătămată a depus în xerocopie atât actele procedurale criticate în prezenta cauză, cât și alte dosare în care procurorul sau judecătorii s-au pronunțat asupra faptelor reclamate în legătură cu hotărârile judecătorești prin care a fost obligat la plata pensiei de întreținere ori s-a dispus majorarea acesteia.
Din oficiu, în aplicarea dispozițiilor art. 2781al. 7 Cod procedură penală instanța a dispus atașarea dosarului nr. 417/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în care s-au adoptat rezoluția cu același număr din 01 octombrie 2009, confirmată prin rezoluția nr. 1271/II/2/2009 din 10 noiembrie 2009.
Verificând rezoluțiile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, a înscrisurilor depuse ca acte noi în fața primei instanțe, în raport de motivele de reformare invocate precum și din oficiu în limitele art. 2781alin. 7 Cod proc. penală, rezultă că situația de fapt reținută corespunde actelor premergătoare efectuate de procurorii investiți cu instrumentarea cauzei.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații, G, și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese incriminată în art. 253/1 cod penal, este legală pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin sentința civilă nr. 729 din 04 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (judecător ) s-a admis acțiunea civilă introdusă de intimata (fostă ), dispunându-se desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul petent, încredințarea minorilor spre creștere și educare mamei, iar corelativ obligația secundului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 300 RON (câte 150 RON pentru fiecare dintre minori).
Ulterior la cererea aceleași făptuitoare, instanța a majorat cuantumul pensiei de întreținere, adoptându-se mai multe hotărâri judecătorești (nr. 4255/06 decembrie 2004 și nr. 1556/14 aprilie 2006).
În final, luându-se în calcul adresa nr. 3556 din 07 aprilie 2006 eliberată de angajatorul SC SA, prin care se comunicau veniturile nete realizate pentru perioada octombrie 2005-martie 2006, inclusiv primele, premiile și sporurile, în sarcina de plată a petentului s-a stabilit suma de 470 lei lunar, cu acest titlu.
Deși nu a fost de acord că venitul său mediu ar fi în sumă de 1432 lei lunar, astfel cum rezulta din înscrisul înaintat de societatea comercială, el nu a declarat recurs împotriva sentinței civile, ci a reinvestit prima instanță cu o acțiune civilă separată prin care critica legalitatea și temeinicia soluției.
Ca urmare, prin sentința civilă nr. 1069/13 martie 2007, Judecătoria Târgoviștea respins acțiunea promovată ca inadmisibilă, constatându-se totodată că sentința civilă nr. 1556/14 aprilie 2006 intrat sub puterea lucrului judecat, prin nerecurare.
În aceste condiții petentul a formulat plângere penală împotriva persoanelor ce au semnat înscrisurile ce au stat la baza hotărârilor civile prin care a fost obligat sau s-a majorat pensia de întreținere, precum și a magistraților ce au soluționat procesele respective, solicitând tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. 2, art. 2151, art. 246, art. 248, art. 2531, art. 257, art. 264, art. 271, art. 293 și art. 254 Cod penal.
Ca și situație de fapt, în esență, persoana vătămată a susținut că magistrații de la nivelul instanțelor arondate Curții de APEL PLOIEȘTI au pronunțat hotărâri prin care "sunt ascunse infracțiunile săvârșire de inginerul și complicii săi, oameni din subordinea sa și a instanței de judecată, cum ar fi Tribunalul Dâmbovița și Curtea de APEL PLOIEȘTI ".
Plângerea penală a făcut obiectul dosarului nr. 23/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița iar prin rezoluția cu același număr din 30 iunie 2008 procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii intimați, G și (), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, art. 291, art. 254 și art. 257 Cod penal, întrucât faptele nu există.
Prin aceeași rezoluție conform art. 38, art. 42 și art. 45 s-a disjuns cauza sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215, art. 246, art. 247, art. 2531, art. 256 și art. 264 Cod penal, declinându-se competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, unde s-a format dosarul nr. 2504/P/2007.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale a avut la bază faptul că deși a refuzat să semneze declarația, petentul a precizat că "nu are date" că s-ar fi oferit avantaje materiale funcționarilor de la iar răspunsul conținut de adresele transmise de serviciul itate este corect, dar judecătorul investit cu soluționarea cauzei "a greșit prin ce s-a cerut unității".
Pe de altă parte, la examinarea dosarului nr- nu s-au identificat elemente de natură a duce la concluzia comiterii vreunui fals de către angajații serviciului de itate ori instanța de judecată, toate actele procedurale încadrându-se în limitele dispozițiilor art. 86 și 94 Codul Familiei combinat cu art. 112 și urm. Cod procedură civilă.
După preluarea cercetărilor, pe baza propriilor acte premergătoare efectuate în dosarul nr. 2504/P/2007( nou format), la rândul său prin rezoluția din 11 mai 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviștea confirmat propunerea organelor de cercetare penală privind neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 2151, art. 246, art. 248, art. 254, art. 257, art. 264, art. 271, art. 289, art. 291, art. 293 și art. 53 din Legea nr. 54/2003, față de persoanele reclamate, G, (), și, constatându-se cazul înscris în art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus și declinarea competenței privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2531Cod penal, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Sub acest aspect persoana vătămată susține că Judecătoria Târgoviștel -ar fi obligat la plata unor sume prea mari cu titlu de pensie de întreținere, pentru cei doi copii minori, sume determinate funcție de veniturile comunicate de angajatorul SC SA - Sucursala și în care contrar legii s-ar fi inclus sume încasate ocazional.
Mai mult, la adoptarea acestor soluții ar fi existat o înțelegere frauduloasă între fosta soție, făptuitoarea, ul societății comerciale, persoanele din conducere care au semnat adeverințele emise (, G, (), ), iar hotărârile judecătorești ar fi rezultatul comiterii unor fapte de corupție precum și exercitării abuzive a atribuțiilor de serviciu de către judecători și procurori ce au participat la instrumentarea dosarelor civile.
Sub un prim aspect este de observat că în contextul multiplelor sesizări făcute de persoana vătămată, inclusiv a cererilor depuse în dosarele penale nr. 23/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și nr. 2504/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, pretinsele fapte de corupție comise de magistrații judecători, conexe cu faptele ce ar fi fost săvârșite de angajați ai SE, au fost verificate separat în dosarele nr. 373/P/2007, nr. 21/P/2008, nr. 25/P/2008, nr. 314/P/2008, nr. 625/P/2008, nr. 536/P/2008, instrumentate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Separat de aceasta s-au format și dosarele penale nr. 88/P/2008 și nr. 50/P/2009 ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, iar prin ordonanțele din 16 februarie 2009 și 05 mai 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii, G, precum și angajații SE, intimații, G, și, constatând că faptele de corupție reclamate nu există în sensul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Totodată, unitatea de parchet a disjuns cauza cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. 2 cod penal art. 2151Cod penal, art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 264 Cod penal, art. 247 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 3021Cod penal, art. 221 Cod penal, art. 263 și art. 43 din Legea nr. 82/1991, imputate acelorași persoane cercetate, declinând competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Verificările efectuate de procurorul de caz au stabilit că disjungerile formează obiectul dosarului penal nr. 102/P/2009, aflat în lucru la procuror.
Prin urmare, obiectul rezoluțiilor nr. 417/P/2009 și nr. 1271/II/2/2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și criticate în prezenta cauză îl constituie soluția de netrimitere în judecată adoptată față de cei șapte făptuitori intimați, reclamați pentru comiterea infracțiunii incriminate de art. 2531Cod penal.
Sub un alt aspect, curtea observă că potrivit acestui text de lege existența infracțiunii de conflict de interese este condiționată de probarea faptului că, aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, funcționarul public a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul doi inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii cinci ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.
Analizând plângerile formulate de petentul, precum și rezoluțiile adoptate în dosarele sus menționate, prin prisma dispozițiilor penale citate, procurorul de caz nu a identificat elemente de fapt care să se circumscrie laturii obiective ce intră-n compunerea conținutului legal al infracțiunii de conflict de interese sancționată în art.253/1 cod penal.
Conduita procesuală s-a concretizat și prin concluziile orale susținute în ședința publică din data de 11 februarie 2010, cu toate că acesta a fost asistat de avocat desemnat din oficiu, la cerere, măsură dispusă de curtea de apel tocmai pentru garantarea exercitării depline și calificate a drepturilor procesuale.
Or în atare situație, având în vedere disjungerile menționate după investirea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, întemeiat prin rezoluția nr. 417/P/2009 din 01 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de cei șapte făptuitori, limitând actele premergătoare la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2531Cod penal.
Astfel cum s-a expus în prezentul dosar procurorul nu a fost sesizat pentru cercetarea pretinselor fapte de corupție, fals și uz de fals, abuz în serviciu, favorizarea infractorului, înșelăciune sau delapidare, reclamate de petentul, atâta timp cât sub acest aspect, potrivit dispoziției DNA- Serviciului Teritorial Ploiești s-a format dosarul nr. 102/P/2009, aflat pe rolul aceleiași unități de parchet, în curs de instrumentare.
Adoptarea sentințelor civile prin care începând cu anul 2003 instanțele judecătorești au stabilit și respectiv majorat pensia de întreținere în sarcina de plată a petentului persoană vătămată, solicitându-se relații prin adrese emise fără indicarea numelui judecătorului sau grefierului, ori alte date incomplete, sau acceptându-se asistarea petentului-pârât de avocat ales mai înaintea prezentării contractului de asistență juridică, nu constituie acțiuni ori inacțiuni specifice realizării laturii obiective din conținutul infracțiunii de conflict de interese reclamate.
Din considerentele actelor procedurale criticate rezultă cu certitudine că soluțiile s-au adoptat pe baza înscrisurilor oficiale emise de angajatorul SA iar petentul a confirmat verosimilitatea relațiilor transmise, contestându-se numai modalitatea de calcul a veniturilor medii lunare, respectiv includerea sumelor încasate ocazional (premii, sporuri, etc.), ca având caracter permanent.
Atari nemulțumiri nu cad sub incidența legii penale iar corecta aplicare a legii civile și concordanța hotărârilor adoptate cu jurisprudența aplicabilă în speță, puteau fi verificate exclusiv prin promovarea căilor ordinare de atac, posibilitate procedurală de care acesta nu a uzitat în termenele și condițiile prevăzute de lege.
Față de cele ce preced, afirmațiile petentului reprezintă simple susțineri, pe drept considerate neverosimile în lipsa unor date certe care să confirme existența vreunui interes direct sau indirect a persoanelor reclamate pentru prejudicierea intereselor sale personale sau patrimoniale și în folosul copiilor săi minori ori al făptuitoarei.
Neexercitarea căilor de atac ordinare împotriva hotărârilor civile contestate și deci intrarea sub puterea lucrului judecat a unor soluții pretins ca defavorabile intereselor sale, nu constituie un motiv suficient de puternic pentru reinvestirea procurorului și continuarea cercetărilor penale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât asupra faptelor de corupție organele de urmărire penală s-au pronunțat în dosarele penale nr. 88/P/2008 și nr. 50/P/2009, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale este supusă procedurii plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, în măsura în care nu a expirat termenul de atac.
Separat se impune și observarea faptului că potrivit art. 86 și 94 din Codul Familiei ce reglementează regimul întinderii obligației de întreținere între părinți și copii lor minori, cuantumurilor stabilite chiar prin hotărâri definitive poate fi reapreciat periodic, funcție de schimbările intervenite în veniturile realizate de întreținător și cheltuielile de creștere și îngrijire necesare întreținuților.
Concluzionând, rezoluțiile adoptate în dosarul penal nr. 417/P/2009 la datele de 01 octombrie 2009 și respectiv 10 noiembrie 2009 sunt legale și temeinice, iar plângerea promovată de petentul persoană vătămată se va respinge conform art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală, ca nefondată, menținându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei șapte intimați-făptuitori, cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de conflict de interese incriminat în art.2531Cod penal.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781alin.8 lit.a) cod proc. penală, respinge plângerea formulată de petentul, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.9,. A,. 3,. 95, județul D, ca nefondată.
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile nr.417/P/2009 din 01.10.2009 și nr.1271/II/2/2009 din 10.11.2009 adoptate în dosarul nr.19/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, privind neînceperea urmăririi penale conf. art.10 lit.a) cod proc. penală față de intimații, G, și, cercetați pentru infracțiunea prev. de art.2531cod penal.
Obligă petentul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2010.
Președinte, Grefier,
PROCES VERBAL
Încheiat astăzi 03 martie 2010
Conform art. 195 Cod proc. penală, din oficiu se îndreaptă eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 17 din 11 februarie 2010 în sensul că se înlocuiește mențiunea "nr.19/P/2008" cu "nr. 417/P/2009"
Președinte, Grefier,
Red./Tehnored. GM
2 ex./03.03.2010
Operator de date cu caracter personal/Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu
