Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 178/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.178/
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru JUDECĂTOR
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate în temeiul disp.art.2781Cod procedură penală, de către petentul STĂNEL, împotriva Rezoluției nr.539/II/2/2009 din 25.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, în contradictoriu cu intimatul - subinspector de poliție.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12 octombrie 2009.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra plângerii de față
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin rezoluția nr.539/II/2/2009 a Prim procurorului Parchetului de pe langă Curtea de APEL GALAȚIs -a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Stănel.
Pentru a pronunța această soluție s-au avut in vedere următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 09.10.2008, persoana vătămată Stănel a sesizat că la data de 01.10.2008, orele 5.55, subinspectorul de poliție, de la Serviciul de Investigații Criminale al Inspectoratului de Poliție al Județului B, a pătruns fără drept în curtea imobilului său din B,-, unde i-a agresat pe minorii și Belgian.
Persoana vătămată a susținut că pătrunderea în imobil s-a făcut în baza unei autorizații de percheziție, dar cu încălcarea orelor expres arătate în acea autorizație (6.30 - 20.00).
După efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr.374/P/2008 din 11.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de subinspectorul de poliție pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, art.250 alin.1,3 Cod penal și art.192 alin.1,2 Cod penal, în temeiul dispozițiilor art.228 alin.6 în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală.
S-a motivat, în esență, după descrierea situației de fapt, că faptele sesizate nu există.
Împotriva rezoluției a formulat plângere, în termen legal, în temeiul dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, petentul Stănel.
Acesta a susținut că faptele sesizate există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate.
A solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției și începerea urmăririi penale față de subinspectorul de poliție sub aspectul infracțiunilor sesizate.
S-a constatat că plângerea este întemeiată, dar pentru alte motive decât cele invocate de petent.
S-a arătat că situația de fapt, care s-a conturat după efectuarea actelor premergătoare este următoarea:
Petentul Stănel era cercetat în dosarul nr.1335/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, aflat în curs de efectuare a urmăririi penale, la Inspectoratul de Poliție al Județului
În cursul efectuării actelor de urmărire penală în dosarul sus menționat, s-a solicitat Tribunalului Brăila emiterea unei autorizații de percheziție la domiciliul lui Stănel, situat în B,-. Tribunalul Brăilaa emis autorizația de percheziție nr.44/30.09.2008, valabilă pentru o perioadă de 3 zile, între orele 6.30 - 20.00.
de poliție, din cadrul Serviciului de Investigații Criminale al Inspectoratului de Poliție al Județului B, a fost desemnat să conducă efectivul de polițiști și jandarmi desemnați să efectueze percheziția astfel autorizată.
În dimineața zilei de 01.10.2008, orele 5.55, întrucât la apelul efectuat prin soneria de la poarta imobilului nu s-a răspuns, în curtea imobilului s-a pătruns prin escaladarea gardului și apoi prin deschiderea porții de interior.
Lucrătorii de poliție au imobilizat pe fiii petentului și Belgian, imobilizarea fiind necesară pentru buna desfășurare a activității autorizate și pentru a se evita atitudini violente ale acestora.
Lucrătorii de poliție au precizat acestor persoane scopul percheziției după care această activitate a fost efectuată fără incidente în prezența unor martori asistenți.
Pe timpul efectuării percheziției a sosit acolo și soția petentului, care a reclamat faptul că percheziția s-a efectuat și în sediul societății aflate în curtea aceluiași imobil, deși autorizația nu prevedea acest lucru.
După încheierea percheziției, orele 11.15, a fost întocmit procesul-verbal care a fost semnat de toate persoanele prezente la efectuarea acestei activități, mai puțin de, care a motivat că nu a asistat de la început.
Reținând această situație de fapt, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor sesizate în baza unui temei juridic greșit: art.10 lit.a Cod procedură penală în loc de art. 10 lit.d Cod procedură penală.
S-a apreciat că susținerile petentului în sensul că percheziția s-a efectuat cu încălcarea intervalului orar autorizat de judecător este reală.
Din procesul-verbal de percheziție domiciliară rezultă că această activitate s-a desfășurat în intervalul orar 06.00 - 11.15, deci a început cu 30 de minute mai devreme decât ora autorizată de judecător - 06.30.
Acest fapt nu este de natură a conduce automat la concluzia că în cauză s-a săvârșit un abuz atât timp cât din actele premergătoare efectuate nu rezultă că s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate.
Intrarea în locuința persoanei vătămate s-a făcut în baza unei autorizații de percheziție, astfel că nu se poate susține că lucrătorii de poliție nu au avut dreptul de a pătrunde în imobil.
S-a stabilit prin actele premergătoare efectuate în cauză că între imobilul pentru care exista autorizație de percheziție și dependința situată la nr.23 și în privința căreia persoana vătămată a susținut că lucrătorii de poliție nu aveau dreptul de a efectua percheziție, nu existau delimitări vizibile, care să atragă atenția că este vorba despre altă adresă.
În ceea ce privește infracțiunea de purtare abuzivă sesizată de persoana vătămată din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că folosirea forței de către lucrătorii de poliție a fost justificată pentru a înlătura comportamentul violent al celor doi minori și pentru o bună desfășurare a percheziții autorizate "nefiind vorba de exercitarea unor acte de violență în sensul stabilit de legiuitor prin incriminarea infracțiunii".
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul Stănel solicitând începerea urmăriri penale față de subinspectorul sub aspectul infracțiunilor prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, art.246 și art.250 alin.1 și 2 cod penal.
In susținerea plângerii petentul, prin apărător, a solicitat depunerea ca probă la instanța de judecată a CD-ului privind imagini video asupra modului in care s-a efectuat percheziția precum și poze din care rezultă faptul că s-a percheziționat și un imobil pentru care nu exista autorizație.
Curtea a respins depunerea acestor probe la dosarul cauzei motivat de faptul că in conformitate cu dispozițiile procedurale prev. de art.2781singura proba care se poate admite in fața instanței de judecată este proba cu înscrisuri.
Analizând cauza in raport de criticile invocate Curtea reține următoarele:
a) nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu deoarece organele de poliție au pătruns in imobil in mod legal, in baza unei autorizații de percheziție emise de judecător. Faptul că s-a percheziția dependința situată la nr.23, unde petentul afirmă că ar fi sediul unei societăți comerciale, nu poate fi considerat un abuz fiind efectiv o eroare a organelor care au efectuat percheziția neexistând delimitări vizibile (exemplu existența unei firme la intrare din care să rezulte că era sediul unei societăți comerciale) in condițiile in care cele două imobile, mai precis imobilul percheziționat și dependința acestuia, fiind situate in aceeași curte și foarte aproape una de cealaltă, organele de poliție fiind astfel induse in eroare.
In plus, urmează a se constata și faptul că deși in imobil la momentul percheziției se aflau și alte persoane, respectiv fiii petentului: și Belgian (minori cu vârste cuprinse intre 16 și 17 ani), precum și numitul, niciunul dintre aceștia nu au adus la cunoștința organelor care efectuau percheziția că dependința situată la nr.23 este un sediu de firmă.
Față de aceste considerente, datorită acestor elemente care au indus in eroare organele care au efectuat percheziția, Curtea apreciază că nu a existat intenția subinspectorului de poliție de a săvârși infracțiunea de abuz in serviciu cu ocazia percheziționării acestei dependințe.
b) la dosarul cauzei sunt foarte multe elemente din care rezultă că persoanele pentru care s-a dispus percheziția erau persoane periculoase, numitul Stănel fiind urmărit penal pentru săvârșirea mai multor infracțiuni cu grad ridicat de pericol, respectiv amenințări, vătămări corporale, distrugeri, furturi, tâlhării, tentative de omor, șantaj, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, precum și trafic de persoane, existând informații că acesta ar face parte dintr-o grupare infracțională organizată " - - - ".
In raport de aceste elemente și de informații ale organelor de urmărire penală din care rezultau indicii cu privire la un presupus comportament violent al persoanelor aflate in imobil in mod judicios subinspectorul de poliție, care a fost desemnat să conducă efectivul de polițiști și jandarmi desemnați să efectueze percheziția și-a luat măsuri de prevedere imobilizând pe fiii petentului și Belgian, care deși minori datorită vârstelor acestora 16 și 17 ani, puteau avea o atitudine violentă față de lucrătorii de poliție.
În acest context se reține faptul că imobilizarea nu a fost permanentă (persoanele nu au fost încătușate), eaf ost temporară durând doar câteva minute cât s-a efectuat percheziția corporală a acestora pentru a se constata dacă au sau nu arme asupra lor.
Deci, folosirea forței de către lucrătorii de poliție in acest context a fost justificată și necesară pentru a se asigura o bună desfășurare a percheziției autorizate, nefiind vorba de exercitarea unor acte de violență in sensul stabilit de legiuitor pentru incriminarea infracțiunii de purtare abuzivă.
Din actele dosarului rezultă că unul dintre minori a suferit o leziune ușoară, conform certificatului medico-legal depus la dosarul cauzei, dar nu există nicio probă din care să rezulte că subinspectorul de poliție i-ar fi provocat in mod direct această leziune. In acest context subinspectorul de poliție conducea efectivul de polițiști și jandarmi desemnați să efectueze percheziția autorizată, dar nu poate răspunde pentru o faptă săvârșită de unul din membrii echipei operative, membru rămas neidentificat.
Deoarece plângerea il vizează in mod direct pe subinspectorul de poliție sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art.250 Cod penal, urmează a se constata că din probele administrate în cauză (declarații de martori, precum și declarațiile martorilor asistenți aflate la filele 61-75 dosar urmărire penală) nu rezultă că acesta ar fi lovit pe minorul.
Urmează ca, eventual, petentul in calitate de părinte al minorului să formuleze plângere pentru identificarea persoanei care a lovit pe minorul cu ocazia efectuării percheziției, urmând ca organele de urmărire penală să procedeze în consecință, instanța neputând fi sesizată în acest cadru procesual prev. de art.2781Cod procedură penală, respectiv plângerea împotriva subinspectorului de poliție cu soluționarea acestei fapte.
c) din procesele verbale de percheziție rezultă că din domiciliul persoanei percheziționate au fost ridicate mai multe bunuri, printre care arme albe (cuțite, topor, cuțit cu buton) precum și bijuterii (fila 46 și 50 dosar urmărire penală) dar acesta nu constituie un abuz în condițiile în care ridicarea acestor bunuri s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, ele putând contribui la o bună soluționare cauzei în condițiile în care petentul Stănel este cercetat atât pentru infracțiuni cu violență cât și pentru infracțiuni de șantaj și trafic de persoane existând, deci, dubii cu privire la proveniența acestor bunuri de valoare.
d) în mod judicios Parchetul a constatat că percheziția a inceput cu 30 minute mai devreme decât ora autorizată de judecător dar nu poate duce la concluzia automată că în cauză s-a săvârșit un abuz atâta timp cât din declarațiile martorilor asistenți și din procesele verbale de percheziție nu rezultă că s-ar fi cauzat vreo vătămare intereselor legale ale persoanelor vătămate.
Față de aceste considerente Curtea apreciază că rezoluția de respingere a plângerii este legală și temeinică și, pe cale de consecință, se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul Stănel.
Văzând și disp.art.189 - 191 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul STĂNEL (fiul lui și, născut la data de 17.06.1968 în B, județul B, CNP:-, domiciliat în B,-, județul B) împotriva rezoluției nr.539/II/2/2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la 100 lei, cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru intimatul șide la comunicarepentru petentul Stănel, în B,-, județul B, Cod poștal -.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
- -
Red. / 13.10.2009
Tehnored. -/ 2 ex./13.11.2009
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru
