Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 194/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(1033/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.194/
Ședința publică de la 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale de față având ca obiect plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr. -/07.07.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Petentul depune la dosar un set de acte și menționează că a formulat o cerere de revizuire a privind Departamentul Național Anticorupție, Serviciul anticorupție, arată că are un dosar la instituția amintită și deoarece apreciază că au apărut fapte noi, solicită a i se reanaliza respectivul dosar.
Mai arată că domnul Procuror general a intervenit în toate dosarele pe care le are la DNA, aspecte pe care le poate proba, precizează că i se fură toate plicurile și nu se dau curs sesizărilor formulate.
Curtea face cunoscut petentului că dosarul a fost repus pe rol pentru a se discuta dacă instanța de față este competentă a soluționa plângerea, având în vedere calitatea persoanelor indicate ca fiind vinovate, în plângerea formulată de petent.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este vorba de o situație atipică în acest moment actele premergătoare sau urmărirea penală nu sunt finalizate.
Consideră că nu poate fi vorba de identificarea respectivelor persoane sau a infracțiunilor dat fiind că în cauza nu s-a dispus nici soluție, nu se știe până la finalul actelor premergătoare sau a urmăririi penale care va fi soluția dispusă de procuror cu privire la calitatea persoanelor, la numărul și identitatea acestora. Apreciază că la acest moment Curtea de Apel București este competentă.
Arată că plângerea formulată este vădit inadmisibilă dat fiind că nu se încadrează în disp.art.278/1 C.P.P. dat fiind că în momentul de față nu poate fi identificată calitatea persoanelor și nici infracțiunilor datorită complexității sesizărilor formulate de petent.
Apreciază că nefiind incidente disp.art.278/1 alin.1 C.P.P. nu pot fi incidente nici dispozițiile care reglementează competența instanței.
Apărătorul petentului, având cuvântul, arată că deși nu s-a dispus nici o măsură în dosarul nr.95/P/2008, trebuie avută în vedere calitatea persoanelor care sunt cercetate în cale dosar, motiv pentru care apreciază ca fiind competentă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la admisibilitatea plângerii, arată că au fost puse deja concluzii și în acest moment după repunerea pe rol nu se mai pot pune concluzii.
În ceea ce privește plângerea arată că acesta are în vedere rezoluții și ordonanțe, care în fapt nu există, situație în care plângerea formulată apare ca fiind inadmisibilă, însă consideră că în cauză primează problema competenței asupra căreia a pus concluzii anterior.
Petentul, având ultimul cuvânt, apreciază că instanța Curții de Apel București este competentă a soluționa plângere formulată. Totodată consideră că plângerea formulată poate fi analizată pe fondul cauzei.
CURTEA,
Prin plângerea înregistrată la data de 4.05.2009 sub nr- pe rolul Curții de Apel București, petentul a atacat, în temeiul art.278 Cod proc. pen. rezoluției nr.95/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivare petentul arată că formulat mai multe plângeri și petiții scrise Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La termenul din 25 mai 2009 Curtea a solicitat dosarul de la Parchet.
Prin adresa emisă de către procuror, s-a subliniat faptul că în acest dosar de urmărire penală se mai efectuează încă acte premergătoare față de numiții G, și G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev,de art.267 Cod penal și faptul că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art.2781alin.2 Cod procedură penală.
Analizând plângerea petentului, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă:
Astfel, potrivit art.2781alin.1 Cod proc. pen. după respingerea plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
În cauza de față nu există rezoluție sau ordonanță prin care să se fi dispus o soluție de netrimitere în judecată, în dosarul nr.95/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, astfel că se pune problema admisibilității unei astfel de plângeri adresată Curții de Apel București. Din modul în care sunt reglementate condițiile exercitării unei astfel de plângerii, rezultă că plângerea formulată împotriva oricărei alte măsuri dispuse de procuror în faza de urmărire este inadmisibilă, cu excepția situațiilor în care Codul reglementează anumite proceduri speciale (ex. cele referitoare la măsurile preventive).
Este adevărat că în cauză nici măcar nu s-a dispus începerea urmăririi penale, astfel încât se pune întrebarea ce anume rezoluție a atacat petentul. Din actele dosarului, reiese că petentul a mai formulat o plângere similară ce a făcut obiectul dosarului nr- al Curții de Apel București Secția a II-a Penală, cu privire la care, prin încheierea din data de 23 februarie 2009 s-a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel pentru a fi avută în vedere la soluționarea dosarului penal nr.95/P/2009.
Astfel că, Curtea consideră că petentul a atacat refuzul procurorului de a dispune o măsură în cauză, plângere ce este, față de cele de mai sus reținute, inadmisibilă.
Referitor la competența, instanței, problemă ce a dus la repunerea cauzei pe rol, Curtea constată că aceasta este competentă să soluționeze plângerea de față.
Astfel din adresa emisă de către procuror și depusă la dosar la data de 02.06.2009 (fila 15), s-a arătat că în acest dosar de urmărire penală se efectuează acte premergătoare față de numiții G, și G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev,de art.267 Cod pen.
Cum, G avea calitatea de șef serviciu investigații criminale din cadrul IPJ B, iar G și, procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel este competent, după calitate persoanei, să efectueze urmărirea penală. Astfel că, deși plângerea de față este atipică, nefiind îndreptată împotriva unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată, Curtea de Apel este instanța competentă să o soluționeze, aceasta fiind cea care ar fi competentă să soluționeze în fond cauza, dacă ar fi sesizată cu rechizitoriu, privitor la cele trei persoane.
Față de cele de mai sus, Curtea, în temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod proc. pen. va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petent, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul .
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei onorariul apărătorului din oficiu care se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru petent.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact. 3 ex./20.07.2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru
