Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 2/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 2781.pr.Cod Penal -
(Număr în format vechi 508/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ NR. 2
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
********************
Pe rol, judecarea plângerii penale formulată de petentul - prin reprezentant legal împotriva Rezolutiei de neincepere a urmaririi penale din 25 mai 2007 a Parchetului de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA, dispusa fata de inspector principal de politie în cadrul Poliției municipiului M, în dosarul 135/P/2007, pentru savarsirea infracțiunii de cercetare abuziva prevăzută de art. 266 alin. 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul legal, lipsind petentul pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat și făptuitorul pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței atașarea la prezentul dosar a dosarului de urmărire penală nr. 135/P/2007 solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Se învederează de asemenea atașarea unei copii a rezoluției nr. 1381/II/2007 din 02 iulie 2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Interpelat de instanță cu privire la modalitatea de comunicare a soluției dată ca urmare a formulării plângerii, reprezentant legal arată că aceasta a fost comunicată prin poștă, fiind înmânată de către factorul poștal.
Se aduce la cunoștință faptul că potrivit dispozițiilor art.2781Cod procedură penală termenul de formulate a plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului este de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare.
Avocat arată că, partea i-a comunicat că plângerea a fost formulată în 20 de zile la Judecătoria Motru.
Se ridică de către apărătorul făptuitorului, avocat, excepția tardivității plangerii de fata, susținând că rezoluția dată de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVAa fost comunicată petentului la data de 05.07.2007 conform datei poștei, iar plângerea formulată a fost înregistrată la Judecătoria Motru pe data de 31.07.2007, peste termenul de 20 de zile prevăzut de codul d e procedură penală. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru petent solicită respingerea excepției, susținând că nu sunt elemente din care să rezulte dovada comunicării rezoluției; pe cale de consecință plângerea este formulată în termen.
Reprezentantul Ministerului Public susține că atâta timp cât nu există un proces - verbal, cât nu există dovada comunicării, plângerea este formulată în termen.
Se învederează că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Întrucât că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, s- a trecut la dezbateri, dându-se cuvântul asupra plângerii formulată.
Avocat pentru petentul solicită admiterea plângerii ca fondata, desființarea solutiei de neîncepere a urmăririi penale și aplicarea dispozițiilor art. 278 ind.1 alin.8 lit. b sau c Cod procedură penală, în sensul retinerii cauzei spre judcare, probele existente la dosar fiind suficiente pentru a demonstra comportamentul abuziv al polițistului, prin folosirea de amenințări așa cum au fost descrise în sesizare, în scopul obținerii de declarații; in subsidiar, solicita trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii urmaririi penale, deoarece fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cercetare abuziva.
Avocat pentru intimatul, solicită în principal în temeiul dispozițiilor art. 2782alin.8 lit.a Cod procedură penală respingerea plângerii ca tardiv formulată, susținând că aceasta a fost formulată peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 2781alin. 1Cod procedură penală; pe fond solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluției pronunțată în cauză, ca legala si temeinica.
Solicită să se aprecieze că în cauză s-au efectuat o serie de lucrări de cercetare, s-au luat declarații la o seria de persoane.
Susține că față de probatoriile administrate s-a constatat că nu se confirmă existența faptelor pentru care s-a formulat plângerea.
Arată că, este adevărat și s-a reținut, că minorul a fost audiat la data de 25.01.2007 în biroul directorului, însă nu există dovezi din care se rezulte că s-ar fi exercitate acte de amenințare față de acesta pentru a-l determina să recunoască săvârșirea unei infracțiuni.
Mai arată că face trimitere la dispozițiile art. 481 alin 1 Cod procedură penală în care se arată că, organul de urmărire penală poate în cazul în care consideră necesar, dispune citarea reprezentantului legal la audierea sau confruntarea minorului care nu a împlinit vârsta de 16 ani, obligativitatea citării acestora intervenind numai în situația prevăzută de art. 481 alin. 2 Cod procedură penală, doar în cazul prezentării materialului de urmărire penală.
Solicită respingerea plângerii; cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea excepției tardivității formulării plângerii. Pe fond solicită respingerea plângerii ca nefondata, susținând că solutia de neîncepere a urmăririi penale est legala si temeinica, probele administrate in cauza neconfirmand sustinerile petentului cu privire la un comportament abuziv al lucrătorului de poliție.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față.
Prin sesizarea înregistrată la 16 februarie 2007, adresată Inspectoratului de Politie al judetului G, - mama minorului, a reclamat comportamentul abuziv al lucratorului de politie si a solicitat efectuarea de cercetări in acest sens.
A sustinut ca fiul sau, minorul elev in clasa a VIII- a la Scoala Generala nr. 2 M, a fost audiat in ziua de 25 ianuarie 2007 de catre, lucrător de poliție la Poliția Mun. M, in biroul directorului - ca loc nepermis, pe parcursul mai multor ore, fara prezenta parintilor, pentru savarsirea unei pretinse infractiuni de furt, ce ar fi avut loc la magazinul vanzatoarei, în timpul audierii folosindu-se amenințari si injurii.
Sesizarea a fost inaintata Parchetului de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA.
Actele premergătoare efectuate în cauză au evidentiat că susținerile făcute de petent în plângere nu sunt intemeiate, considerente pentru care procurorul de caz, prin rezoluția din 25 mai 2007, dată în cauza ce formează obiectul dosarului nr.135/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, a dispus neînceperea urmăririi penale, cu referire la dispozițiile art.10 lit.a Cod pr.penală.
S-a retinut ca nu s-a confirmat exercitarea actelor de amenintare fata de minor de catre lucratorul de politie, ce ar fi fost realizate in scopul de a-l determina pe acesta sa recunoasca fapta de furt reclamată.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, susținând în esență, aceleași aspecte pe care le-a invocat in plângerea inițială.
Prin rezoluția cu nr.1381/II/2/2007 din 2 iulie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, a apreciat ca neintemeiata plangerea petentului, respingând-o ca atare, cu motivarea ca exista serioase dubii cu privire la efectuarea unei cercetari abuzive, avand in vedere ca, potrivit declaratiilor minorului, in momentul in care politistul ar fi intrebuintat amenintari, de fata nu se mai aflau si alte persoane, astfel ca nu se impune infirmarea solutiei data de procuror.
La data de 31 iulie 2007 petentul prin reprezentant legal, a formulat o cerere, denumita de parte plângere penala impotriva faptuitorului, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 266 alin. 2 si art. 267 alin. 1 cod penal, pe care a adresat-o Judecatoriei Motru.
În motivarea acestei plângeri s-a arătat că petentul minor, elev in clasa a VIII-a la Scoala Generala nr. 2 Maf ost audiat de, lucrător de poliție la Poliția Mun. M, in biroul directorului ca loc nepermis, pe parcursul mai multor ore, fara prezenta parintilor, pentru savarsirea unei pretinse infractiuni de furt, în timpul audierii folosindu-se amenințarea și tortura.
La termenul de judecată din 17.09.2007, in fata primei instante sesizate, reprezentantul legal a arătat că pentru aceleași fapte a făcut plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, după care a depus la dosarul cauzei o precizare prin care a arătat că de fapt, înțelege să facă plângere împotriva soluției data de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul 135/P/2007.
Prin sentinta penala nr. 505 din 15 octombrie 2007, pronuntata in Dosar - in baza art. 42.C.P.P. Judecatoria Motrua declinat competența de soluționare a cauzei privind plângerea formulată de petentul. în M,-, -.A,.19, jud. G împotriva soluției data de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul 135/P/2007 și în contradictoriu cu intimatul, în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta sesizata a retinut ca in cauza sunt aplicabile disp. art. 27 alin. 3 lit. b din legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției române, astfel ca sunt incidente disp. prev. de art. 28 alin. 1 lit. rap. la art. 278 ind. 1 alin. 1 cod procedura penala, referitoare la competenta materiala in prima instanta a Curtii de Apel.
S-a inregistrat dosarul nr-, cu prim termen la data de 5 dec. 2007, pentru cand s-a acordat termen la 16 ianuarie 2007, in vederea atasarii spre analiza si pentru o justa solutionare a cauzei, dosarului de urmarire penala nr. 135/P/2007 al Parchetului de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA, in care s-a pronuntat de catre procuror solutia atacata cu plangere.
Curtea constata urmatoarele:
Potrivit art.2781Cod pr.penală, împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plangere, susținând că în cauză intimatul politist se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.de art.266 alin. 2 Cod penal, cum astfel această faptă a fost descrisă în cuprinsul sesizării.
Plangerea nu este tardiva.
Potrivit disp. art. 278 ind. 1 alin. 1 cod procedura penala, plangerea in fata judecatorului impotriva rezolutiilor procurorului de netrimitere in judecata, se formuleaza in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror modului de rezolvare potrivit art. 277 si 278, dat in speta de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA.
In cauza, modul de rezolvare, respectiv Rezolutia nr. 1381/II/2/2007 din 2 iulie 2007, apare comunicata petentului prin posta cu scrisoarea recomandata nr. 19185 din 4 iulie 2007, cu data postei la destinatie 5 iulie 2007(fila 15 dosar Judecatoria Motru ), dar nu exista nici o dovada zilei de predare scrisorii care destinatar personal sau catre alta persoana si, in nici un caz, a vreunei confirmari de primire, respectiv de inmanare a actului comunicat.
Or, potrivit disp. art. 182 cod procedura penala, comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozitiilor prevazute in capitolul II intitulat -Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere-, ce face parte din Titlul V: Acte procesuale si procedurale comune.
Prin urmare, in lipsa unor dovezi de primire personal de catre persoana care a formulat plangerea, sau de predare catre alta persoana, in sensul disp. art 181 cod procedura penala, comunicarea actului nu apare regulat intocmita si in conformitate cu disp. art 178 - 179 cod procedura penala, astfel ca plangerea adresata judecatorului nu poate fi socotita ca tardiva.
Pe fond, analizând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, precum și a celorlalte înscrisuri prezentate de către petent, se constată că solutia procurorului este legală și temeinică, astfel încât, plângerea este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Din actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv declarațiile petentului, intimatului - raport din 27.o2.2007, lucrătorului de poliție - raport din 28.o2.2007, copii ale actelor aflate la dosarul de urmarire penala 461/P/2007 privind furtul reclamat și celelalte acte noi aflate la dosar, se constată următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 18 ianuarie 2007 s- depus o sesizare la Poliția mun. M, formulata de, cu privire la furtul sumei de 900 lei din magazinul SC SRL M, de catre indivizi necunoscuți.
Efectuându-se verificări în cauză, a fost audiat minorul de 14 ani, presupus autor al furtului, care inițial a declarat ca ar fi sustras o sumă de bani din magazin, dar ulterior a revenit asupra declarației și a precizat ca nu a sustras nicio sumă de bani din acel magazin.
Prima declarație este cea dată la 25 ianuarie 2007, fiind cea la care se referă petentul în plângere, în sensul ca ar fi fost luată abuziv de catre intimat, prin întrebuințarea de amenințări și injurii împotriva minorului, dar fără violențe fizice, în scopul obținerii de declarații.
Împrejurarea ca declarația a fost luată minorului în lipsa unui reprezentant legal, nu constituie prin ea însăși o încălcare unor dispoziții legale, întrucât potrivit disp. art. 481 alin. 1 cod procedură penală, numai în cazul ascultării învinuitului sau inculpatului minor care nu a împlinit 16 ani și numai dacă organul de urmărire penală consideră necesar, se citează Serviciul de probațiune de la domiciliul minorului, precum și părinții acestuia.
Or, în cauză la momentul luării declarației, minorul nu a avut nici calitatea de inculpat, nici aceea de învinuit, nefiind dispusă nici măcar începerea urmăririi penale.
Deci, cu atât mai mult, în situația ascultării unui minor sub 16 ani, presupus făptuitor, față de care se efectuează acte premergătoare, deci care nu are calitatea de învinuit sau inculpat în cauză, organul de urmărire penală în nici un caz nu are obligația legală de a cita pe părinții acestuia, de vreme ce și în ipoteza normei, nu este reglementată o astfel de obligație, fiind o prerogativă organului de urmărire penală.
Celelalte împrejurări indirecte invocate de petent și care se referă la locul și durata audierii, nu sunt de natură de asemenea, să conducă la concluzia luării declarației în condiții de nelegalitate, astfel: nu există elemente că audierea a durat mai mult decât a fost necesar, iar în ceea ce privește locul audierii, susținerea este nerelevantă, în condițiile inexistenței unei cerințe legale în acest sens, iar activitatea desfășurată în acel loc, a fost subsumată celei specifice poliției judiciare, de constatare a infracțiunilor și de strângere a datelor în vederea identificării autorilor infracțiunilor, începerii urmăririi penale și de cercetare penală, potrivit Legii nr. 364 din 15 septembrie 2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
În ceea ce privește actele medicale depuse, ce reprezintă tot o împrejurare indirectă, Curtea nu poate reține că acestea ar putea face dovada, bineînțeles prin coroborare cu alte fapte sau împrejurări, întrebuințării unor amenințări împotriva minorului aflat în cercetare, care să fie cauza unor probleme de sănătate ale acestuia.
În orice caz, în ceea ce privește declarațiile petentului, și acestea pot servi aflării adevărului, dar numai în măsura în care sunt coroborate cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, potrivit art. 75 cod procedură penală.
În cauză, așa cum rezultă din susținerile acestuia, nu a fost nici o persoană de față atunci când intimatul ar fi întrebuințat amenințări la adresa sa, astfel că nu există nici declarație a vreunei persoane care să fi asistat direct și nemijlocit la un asemenea comportament.
De altfel, din declarația directorului școlii, existentă la fila 25 dosar 135/P/2007, care a fost la un moment dat prezent în biroul său când s-a luat declarația, rezultă că minorul a avut chiar în prezența sa o atitudine oscilantă cu privire la furt, fără să se susțină o eventuală atitudine necorespunzătoare a polițistului în privința modului de luare a declarației. De asemenea, același martor arată că minorul ar fi spus că a recunoscut furtul banilor "de frică", dar în nici un caz nu se susține că această frică ar fi fost cauzată de întrebuințarea de amenințări din partea polițistului, constatate direct, sau relatate de minor.
Nici împrejurarea că nu există o concordanță între prima declarație luată în ziua de 25 ianuarie 2007 și cea luată minorului în prezența părintelui său din 21.03.2007, nu reprezintă în sine un argument în dovedirea susținerii potrivit căreia prima declarație s-ar fi luat prin întrebuințarea de amenințări de către intimat.
Toate aceste elemente și date existente în cauză, creează într-adevăr dubii și nu pot să justifice în mod rezonabil concluzia că intimatul - polițist învestit cu exercițiul autorității publice -, nu și-ar fi îndeplinit în limitele legii atribuțiile de serviciu, respectiv că ar fi săvârșit fapta de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 266 alin. 2 cod penal.
În raport de considerentele de mai sus, se constată că rezoluția atacată este legală si temeinica, deoarece atitudinea lucratorului de politie nu poate fi apreciată ca abuzivă, neexistând temeiuri de fapt sau de drept care să justifice tragerea la răspundere penală a lucrătorului de poliție sub aspectul săvârșirii infracțiunii sesizate.
Prin urmare, corect a procedat organul de urmărire penală atunci când, prin rezoluție, a stabilit inexistența faptei săvârșite, adoptând în cauză o soluție corespunzătoare de neîncepere a urmăririi penale.
Așa fiind, potrivit art.278 alin.8 lit.a Cod pr.penală, plângerea formulată va fi respinsă, ca nefondată, mentinand astfel rezolutia atacata.
Potrivit art.192 alin. 2 Cod pr.penală, petentul prin reprezentant legal, urmează să plătească statului 40 lei cheltuieli judiciare.
De asemenea, va fi obligat si la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare intimatului, reprezentând onorariu de avocat, potrivit dovezii de la dosar, fiind solicitate și in baza art. 193 alin. 6 cod procedura penala rap. la art. 274 alin.1 cod procedură civilă, petentul aflându-se în in culpa procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea penală formulată de petentul - prin reprezentant legal, împotriva Rezolutiei de neincepere a urmaririi penale din 25 mai 2007 a Parchetului de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA, dispusa fata de, inspector principal de politie în cadrul Poliției municipiului M, în dosarul 135/P/2007, pentru savarsirea infracțiunii de cercetare abuziva prevăzută de art. 266 alin. 2.
Obligă petentul prin reprezentantul legal, la plata sumelor de 40 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului și de 200 lei, cheltuieli judiciare intimatului, reprezentând onorariu de avocat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Președinte,
Grefier,
Red TR
06.02.2008
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu
