Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.278/1 Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.2
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de petenții ȘI, ambii domiciliați în comuna, județul S, împotriva sentinței penale nr.325 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit petenții recurenți și intimații,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Publica pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței ca legală și temeinică, întrucât în mod corect a apreciat tribunalul că petenții nu au făcut dovada că intimații și-ar fi depășit atribuțiile de serviciu.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate pe sistem audio conform art.304 cod procedură penală,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată:
Prin rezoluția nr.301/P/2006 din 2 octombrie 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Procurorul nu s-a pronunțat și cu privire la infracțiunea prev. de art.247 și 250 Cod penal la care au făcut trimitere petenții și.
Plângerea formulată de petenți împotriva acestei rezoluții în susținerea căreia s-a invocat că soluția pronunțată nu este sprijinită de probe în condițiile în care nu s-a dovedit faptul că lucrătorii serviciului de urgență al spitalului au sesizat telefonic organele de poliție despre faptul că prezenta urmele unei agresiuni fizice iar la dosar nu există vreo notă telefonică în acest sens așa cum s-a susținut, a fost respinsă prin rezoluția nr.1045/II/2/2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Împotriva acestei rezoluții au formulat plângeri aceiași petenți reiterând aceleași motive și arătând că agenții de poliție nu i-au invitat la sediul Poliției conform normelor procedurale, ei neavând atribuții de efectuare a cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.180 alin.2 Cod penal.
Tribunalul Suceava, prin sentința penală nr.39 din 14 februarie 2007 admis plângerile și în baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală a desființat rezoluțiile criticate și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246, 247 și 250 Cod penal.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.301/P/2006 din 30 mai 2007, constatându-se inexistența faptelor, în baza art.10 lit.a Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246, 247 și 250 alin.1 și 2 Cod penal, soluție menținută prin rezoluția prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.717/II/2/2007 din 24 iulie 2007.
Împotriva celor două soluții, în temeiul art.278/1 Cod procedură penală au formulat plângere petenții și. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din 21 august 2007 susținând că infracțiunile reclamate cu privire la intimații și există, fiind întrunite elementele constitutive ale acestora.
Prin sentința penală nr.325 din 29 octombrie 2007 Tribunalului Suceavas -a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții și împotriva actelor procurorului vizând rezoluțiile nr.301/P/2006 din 30 mai 2007 și nr.717/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că procurorul a efectuat actele de urmărire penală care se impuneau pentru justa soluționare a plângerii formulate de petenții și împotriva celor doi agenți de poliție și prin care aceștia reclamau faptul că la 19 octombrie 2005 orele 8,00 au fost ridicați de la domiciliu de către cei dintâi deși erau minori iar la sediul Postului de Poliție sus-numiții i-au înjurat și amenințat obligându-i să recunoască că au exercitat acte de violență asupra părții vătămate.
În urma audierii celor doi agenți de poliție și a verificării evidențelor Serviciului de urgențe al Spitalului GHr espectiv a registrului de note și însemnări al Poliției GHs -a constatat că la data de 18 octombrie 2005 s-a prezentat la Serviciul de Urgențe GHn umitul de 31 de ani din comuna, diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral închis post agresiune, plagă tăiată parietotemporală stânga, stare de șoc hemoragic și că același serviciu a anunțat ofițerul de serviciu de la Poliția H despre acest incident. Ofițerul de serviciu a anunțat imediat organul de cercetare penală de la locul săvârșirii faptei respective agentul de poliție întocmind procesul verbal de sesizare. Cauza a fost preluată la 19 octombrie 2005 de echipa operativă trimisă de Poliția orașului G
S-a reținut că, date fiind informațiile de mai sus, în mod corect organele de cercetare penală din cadrul Poliției orașului G H și Postului de Poliție au fost legal sesizate de către Spitalul orășenesc G
În ce privește prezența petenților în dimineața zilei de 19 octombrie 2005 în fața Postului de Poliție s-a reținut că aceștia s-au deplasat de bună voie cu intenția de a sesiza incidentul din ziua anterioară, fără a fi citați sau conduși de vreun lucrător de poliție, aspect confirmat de conținutul raportului întocmit de agentul.
Așa fiind, susținerile petenților în sensul că au fost luați de la domiciliu și duși împotriva voinței lor la sediul Postului de Poliție de către agentul de poliție sunt infirmate.
Deosebit de aceasta s-a reținut că cei doi au fost audiați în calitate de făptuitori de lucrătorul de cercetare penală atât în prezența tatălui lor cât și a unui martor asistent.
Cum nici unul dintre agenții de poliție și nu i-au audiat pe petenți în calitate de făptuitori s-a apreciat că nu există probe privind săvârșirea de către aceștia a celor trei infracțiuni.
În ce privește încălcarea dreptului la apărare invocat de petenți, Tribunalul a avut în vedere că, potrivit art.224 Cod procedură penală, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, care pot fi întocmite și de către lucrători operativi din Ministerul d e Interne, acte care au menirea fie de a completa informațiile deținute cu privire la săvârșirea unei infracțiuni fie numai să verifice aceste informații pentru a se putea desprinde concluzii corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale, scopul fiind acela de a preîntâmpina urmărirea penală în cazuri nejustificate,
S-a mai reținut că potrivit art.480 Cod procedură penală urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori se fac potrivit procedurii obișnuite cu completările și derogările prevăzute de dispozițiile art.480 - 493 Cod procedură penală și în materia măsurilor de prevenție.
În ce privește persoanele chemate la organul de urmărire penală cu ocazia ascultării infractorilor minori s-a reținut că au fost respectate dispozițiile art.481 alin.1 Cod procedură penală și art.171 alin.2 Cod procedură penală, petenții beneficiind de toate garanțiile procesuale, în condițiile în care, fiind audiați în calitate de făptuitori în prezența unuia dintre părinți precum și a unui martor asistent nu se impunea asigurarea unui apărător, dat fiind că față de aceștia nu se începuse urmărirea penală.
Împotriva deciziei au declarat recurs petenții fără a indica motivele.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că recurenții s-au deplasat la Postul de Poliție în dimineața zilei de 19 octombrie 2005 cu intenția de a sesiza incidentul pe care l-au avut în ziua anterioară fără a fi citați sau conduși de vreun lucrător de poliție. Relevante sunt în acest sens atât susținerile agentului cât și ale tatălui recurenților.
Audierea lor s-a desfășurat fără incidente. De altfel, cercetarea s-a efectuat de către membrii echipei operative din cadrul Poliției orașului G Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu au fost dovedite susținerile recurenților vizând săvârșirea de către intimați a infracțiunilor reclamate.
În ce privește încălcarea dreptului la apărare invocat de petenți în mod corect prima instanță a apreciat că au fost respectate atât dispozițiile art.481 alin.2 Cod procedură penală care enumeră persoanele ce urmează a fi chemate la organul de urmărire penală cu ocazia audierii minorului cât și dispozițiile art.171 alin.2 Cod procedură penală care enumeră cazurile în care asistența juridică este obligatorie.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurilor declarate de petenții ȘI, ambii domiciliați în comuna, județul S, împotriva sentinței penale nr.325 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
Obligă petenții să plătească câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Jud.fond.
2 ex. 25.01.2008
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Rusu Maria, Samoilă Viorica
