Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 2/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.2/
Ședința Pă din data de 13 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare plângerea penală formulată de petent - domiciliat în municipiul T, Strada -.- nr.103, - Sc.D, Ap.14, județul C, împotriva rezoluției din 20.08.2008 pronunțată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul nr.420/P/2008 și a rezoluției din data de 29 septembrie 2008, pronunțată de Procurorul General la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul penal nr.405/II/2008.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință Pă, se prezintă:
- petentul personal și asistat de avocat ales;
Se constată lipsa:
- intimaților, G,.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei de către intimata G, concluzii scrise.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.339 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.340 Cod procedură penală.
Curtea, învederează părților, faptul că la termenul anterior s-a solicitat o disjungere asupra căreia nu s-a pronunțat întrucât procurorul de ședință voia să verifice ce cauză urmează a fi disjunsă.
Avocat,având cuvântul pentru petentul,
precizează că un alt motiv a fost acela ca procurorul să ia la cunoștință de actele depuse la termenul anterior.
Așa cum a învederat instanței la termenul anterior, dosarul nr.448/P/2008, care din Ordonanța din 09 iulie, a fost conexat la prezenta cauză, reprezintă o adresă a Camerei Notarilor, prin care elogiază activitatea notarului .
Nefiind parte așa cum a susținut și la termenul anterior, apreciază că poate fi asimilată unei imixtiuni în cadrul cercetării.
O adresă a unui terț care nu este parte în cauză, este un motiv pentru care nu înțelege pentru ce să fie format un nou dosar pentru o adresă de elogiere a notarului.
Pentru a fi conexat, solicită a se observa că, nu îndeplinește niciuna din prevederile art.33, 36,37 și următoarele Cod procedură penală, motiv pentru care apreciază că se impune disjungerea.
Curtea, pune în vedere apărătorului ales al petentului să mai verifice odată ordonanța contestată pentru a vedea motivele pentru care nu s-a început urmărirea penală.
Avocat,având cuvântul pentru petentul, precizează că acesta este și motivul pentru care au formulat plângere întrucât una este să nu poată răspundă penal și alta să constate procurorul că nu au fost săvârșite faptele.
Curtea, pune în vedere apărătorului ales al petentului, faptul că prescripția odată intervenită nu se mai poate face nimic inculpatului.
Avocat,având cuvântul pentru petentul, invocă disp. art.1 alin.4.
Precizează că a depus la termenul anterior dovada că nu există consimțământ la încheierea actului, deci actul este lovit de nulitate.
Curtea, pune în vedere apărătorului ales al petentului, faptul că potrivit art.13 Cod procedură penală, continuarea procesului penal se poate face la cererea inculpatului și nu a părții vătămate.
Avocat,având cuvântul pentru petentul, precizează că este dreptul părții vătămate să facă ce vrea.
Solicită admiterea disjungerii dosarului nr.448/P/2008 și să nu fie avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
Față de rezoluții și pe fond, solicită admiterea plângerii, întrucât a făcut dovada falsurilor și dovada faptului că învinuita notar a împroprietărit cu un teren în proprietatea statului - 140 mp, pe cumpărător, invocând un text de lege - art.36 din Legea nr.18/1990, care solicită a se observa că la ultimul alineat spune că, "terenul aflat în folosință", niciodată, învinuita, nu a avut terenul în folosință, mai mult, doar prefectul putea să dea în folosință.
Curtea, pune în vedere apărătorului ales al petentului, că raportat la data săvârșirii faptelor și data când au formulat plângere, să pună concluzii.
Avocat,având cuvântul pentru petentul, precizează că au fost formulate plângeri și este adevărat că nu mai operează legea penală pentru a putea sancționa infracțiunile săvârșite de cei trei intimați, dar este la fel de adevărat că, așa cum a învederat, invocă disp.art.1 al.2 ultima teză Cod procedură penală.
Plângerea a fost formulată de petent întrucât a fost nemulțumit de soluția parchetului.
Solicită admiterea plângerii conform art.2781Cod procedură penală și să se constate că infracțiunile au fost săvârșite dar datorită prescripției, nu mai poate opera aplicarea sancțiunii.
Temeiul legal al unei astfel de cereri fiind disp.art.2781alin.8 lit."c" Cod procedură penală.
Procurorul,având cuvântul cu privire la disjungere, solicită a se constata că conexarea celor două dosare s-a făcut în temeiul disp.art.34 lit."d" Cod procedură penală și că a fost corect efectuată, existând cauză de conexare, motiv pentru care solicită respingerea cererii de disjungere formulată.
Cu privire la plângerea formulată de petent, solicită a se constata că ambele rezoluții de neîncepere a urmăririi penale s-au dat pe temeiul intervenției prescripției răspunderii penale, astfel încât, procurorul fiind în prezența unui caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, nu avea altă cale legală decât aceea a pronunțării neînceperii urmăririi penale și, nu poate fi admisă în faza de urmărire penală, o cerere de continuarea urmăririi penale numai pentru a se constata dacă fapta a existat sau nu, în condițiile în care în mod evident, aceasta era prescrisă și singura soluție ce se putea pronunța era aceasta.
Pe cale de consecință, solicită respingerea plângerii, ca nefondată.
Avocat,având cuvântul pentru petentul, în replică, dorește să știe care este temeiul de drept care împiedică organul de cercetare și judecătorul, să constate săvârșirea infracțiunii și să nu aplice legea pentru că s-a prescris întrucât nu are cunoștință de un astfel de text de lege.
Curtea, pune în vedere apărătorului ales al petentului, că a fost indicat ca temei de drept art.13 Cod procedură penală.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată:
Petentul, s-a adresat instanței cu o plângere formulată împotriva rezoluției din 20.08.2008 pronunțată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul nr.420/P/2008 și a rezoluției din 29 septembrie 2008 pronunțată de Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul nr.405/II/2/2008.
În motivarea plângerii se susține că rezoluțiile sunt netemeinice și nelegale, deoarece la dosar există dovezi clare cu care se face dovada săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea.
Se solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor contestate și să se constate că cele trei făptuitoare - notar P, avocat G și numita au săvârșit infracțiunile pentru care s-a formulat plângerea, dar nu pot răspunde penal din cauză că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prin apărătorul ales, petentul a solicitat și disjungerea dosarului nr.448/P/2008, conexat la dosarul nr.420/P/2008, prin ordonanța Procurorului din 9 iulie 2008, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.33, art.36-38 Cod procedură penală. În plus, se apreciază că adresa Camerei Notarilor Publici, din dosarul nr.448/P/2008, constituie o imixtiune în dosarul de cercetare.
Verificând plângerea formulată, actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
Petentul s-a adresat la data de 06.06.2008, cu plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA solicitând tragerea la răspundere penală a numitelor - notar P, G - avocat și care se fac vinovate de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.289 Cod penal, art.290 Cod penal, art.291 Cod penal, art.292 Cod penal, art.2481Cod penal.
În susținerea plângerii, petentul arată că prin contract autentificat sub nr.7760/07.10.1993, numita a vândut făptuitoarei un imobil situat în-, județul T, compus din suprafața de 140 mp, teren, curte și casă de locuit. În contract se mai stipulează că terenul a fost "dobândit în condițiile art.35 alin.III din Legea nr.18/1991". Această mențiune este un fals, deoarece terenul era proprietatea statului din 1989 și pentru a fi trecut în proprietatea numitei, trebuia emis un Ordin al Prefectului de T, fapt ce nu s-a realizat nici în anul 2008.
Se afirmă că prin contractul de vânzare-cumpărare menționat, notarul P și avocatul G, au făcut un fals, "împroprietărind-o" ilicit pe numita cu un teren în suprafață de 140 mp.
Procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, examinând actele de cercetare existente în dosarul 420/P/2008, a constatat că faptele de comiterea cărora sunt acuzate făptuitoarele, au fost săvârșite în perioada anilor 1993 - 2001, împrejurare în care răspunderea penală s-a prescris.
Astfel, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a mai constatat că, același petent a mai formulat împotriva acelorași persoane o altă plângere în anul 2006 iar procurorul prin rezoluția nr.218/ din 08 februarie 2006, dispus neînceperea urmăririi penale întrucât faptele reclamate au fost prescrise.
Curtea constată că această rezoluție este întemeiată.
Potrivit art.121 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală.
De altfel, petentul recunoaște că pentru faptele reclamate, a intervenit prescripția răspunderii penale, dar apreciază că cercetările trebuiau efectuate pentru a se stabili dacă au comis aceste fapte.
Solicitarea petentului este lipsită de suport legal.
Potrivit art.228 Cod procedură penală, organul de urmărire penală, dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art.10 Cod procedură penală, cu excepția celui prevăzut de lit."1".
De asemenea, potrivit art.13 Cod procedură penală, în caz de prescripție numai învinuitul sau inculpatul pot cere continuarea procesului penal.
Dispozițiile textelor procedurale menționate, sunt imperative.
În considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că și rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, este întemeiată.
Cererea petentul de disjungerea dosarului nr.448/P/2008 de dosarul 420/P/2008 este total nefondată.
În dosarul nr.448/P/2008, se află adresa nr.1446/06.08.2008 emisă de Camera Notarilor Publici
Întrucât, aceasta a fost greșit înregistrată ca un dosar separat, în mod corect s-a dispus conexarea la dosarul nr.420/P/2008.
Cele inserate în această adresă nu echivalează cu o imixtiune în soluționarea acestei cauze, ci este un punct de vedere al unei autorități cu privire la modul și împrejurările în care notarul P - (la data autentificării - notar de stat) a autentificat contractul de vânzare-cumpărare la data de 07 octombrie 1993.
Conform art.62 Cod procedură penală, organul de urmărire penală și instanța sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, iar conform art.63 Cod procedură penală, reprezintă o probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
În consecință, cererea de disjungere și plângerea petentului, vor fi respinse ca nefondate.
Se va face aplicarea art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de disjungere formulată de petent.
În baza art.2781al.8 lit."a" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondată plângerea penală formulată de petent - domiciliat în municipiul T, Strada -.- nr.103, - Sc.D, Ap.14, județul C, împotriva rezoluției din 20.08.2008 pronunțată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul nr.420/P/2008 și rezoluției din data de 29 septembrie 2008, pronunțată de Procurorul General la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul penal nr.405/II/2008.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință Pă, astăzi, 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.hot.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data:21.01.2009
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir
