Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1237/2009)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 23 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de către petenta în contradictoriu cu intimatul împotriva rezoluției nr.359/II/2/2008 din data de 1 aprilie 2009 adoptată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva soluției dispuse în dosarul penal nr.1174/P/2008 al Parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a procedat la atașarea dosarului de urmărire penală nr.359/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Petenta solicită instanței încuviințarea probei cu acte, sens în care depune la dosar un set de acte ce urmează a fi avute în vedere la soluționarea plângerii, care se referă la procesul civil pe care l-a avut și în referire la care a formulat plângerea împotriva executorului judecătoresc.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are obiecțiuni cu privire la încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează proba, apreciindu-o utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petenta învederează instanței că solicită admiterea plângerii însă a nu fi cercetat executorul pentru infracțiunile pentru care a formulat plângerea penală ci pentru se dispună a nu i se mai opri bani întrucât pensia este destul de mică, fie să se facă evacuarea,fie să evacueze pe chiriași din curte.
Reprezentantul Ministerului Public arată că plângerea este nefondată, soluția adoptată de parchet,de neîncepere a urmăririi penale față de intimat pentru abuz în serviciu si fals intelectual fiind întemeiată în raport de probatoriul administrat în cauză, motive pentru care solicită a se dispune respingerea plângerii.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 24 iunie 2009.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1237/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.186
Ședința publică de la 24 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - -
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de către petenta în contradictoriu cu intimatul împotriva rezoluției nr.359/II/2/2008 din data de 1 aprilie 2009 adoptată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva soluției dispuse în dosarul penal nr.1174/P/2008 al Parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din 23 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, și când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 iunie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința penală nr.102/05.05.2009, Judecătoria Fetești și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind plângerea petentei în favoarea Curții de Apel București, reținând că rezoluțiile contestate privesc pe intimatul, executor judecătoresc, competența materială în primă instanță aparținând Curții de Apel, față de calitatea intimatului.
Dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Petenta a criticat în plângerea depusă rezoluția nr.1174/P/2008 din data de 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și rezoluția nr. 359/II/2/2009 din data de 01.04.2009 a prim -procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 din Codul penal, respectiv s-a respins plângerea împotriva acestei soluții, de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii, petenta a arătat în fapt, că intimatul-în calitate de executor judecătoresc desemnat cu executarea unei sentințe civile pronunțate împotriva sa-a întocmit în fals un proces verbal,prin includerea semnăturii sale și a efectuat executarea în mod fraudulos. Curtea constată că petenta nu critică în plângerea sa motivele pentru care apreciază că soluțiile dispuse de procuror în cauză sunt nelegale sau neîntemeiate, ci reia plângerea inițiala, invocând aceleași nemulțumiri față de modul în care a procedat executorul judecătoresc.
De altfel,Curtea a constatat că nici în susținerea orală asupra fondului cauzei, în fata Curții, petenta nu a invocat astfel de aspecte, ci a arătat că nici nu solicită condamnarea intimatului pentru vreo faptă penală, precizând că doar urmărește înlăturarea obligației sale de plată a contravalorii construcțiilor ridicate de opozantul său din procesul civil care a generat plângerea penală prezentă.
În susținerea plângerii, petenta a depus înscrisuri, respectiv copii ale unor sentințe civile anterioare celor prin care a fost la rândul său obligată la contravaloarea construcțiilor,care se aflau la dosar.
Analizând actele dosarului,Curtea constată:
Prin rezoluția nr. 1174/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 din Codul penal,în baza art. 228 alin. 4 rap. la art. 10 lit. b și a din Codul d e procedură penală.
Procurorul a reținut în motivarea acestei soluții următoarele:
Din verificările efectuate în cauză a rezultat că prin cererea înregistrată sub nr.184/17.01.2005 la Judecătoria, județul I, petenta a chemat in judecată pe pârâtul, solicitând ca acesta să fie obligat să-și ridice construcțiile provizorii și anexele de pe proprietatea sa, terenul situat în F,-, județul lalomița.
Instanța de judecată a reținut că, prin sentința civilă 398/08.04.2004 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia civilă a Curții de Apel nr./01.09.2004 s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtului de pe terenul intravilan în suprafață de 85,28, proprietatea reclamantei, situat în F,- B, județul I și s-a respins cererea pârâtului ca să se constate ca Între el și reclamanta a intervenit ca valabilă vânzarea-cumpărarea suprafeței de teren din speța de față. Din chitanța de mână întocmită la data de 16.07.2001 rezultă că
reclamanta i-a vândut pârâtului suprafața de 99 teren.
Din procesul verbal nr.242/11.01.2004 încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc rezultă că nu s-a putut aduce la îndeplinire hotărârea mai sus menționată Întrucât pe terenul in cauză se află diverse construcții (una bucătărie construită din chirpici, cotețe pentru porci și păsări).
Reclamanta a solicitat ca probe de administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri.
La interogatoriul luat reclamantei-pârâte la solicitarea pârâtului reclamant a recunoscut că acesta a intrat în posesia terenului în litigiu din 16.07.2001 și a precizat că i-a interzis pârâtului să construiască pe acest teren.
Martorii și, audiați la cererea pârâtului au arătat că în anul 2001 părțile s-au înțeles ca reclamanta să-i vândă pârâtului o suprafață de teren de 100 din curtea sa, pârâtul despărțind cele două suprafețe de teren printr-un gard.
Pârâtul a ridicat pe acest teren mai multe construcții: un WC tencuit și acoperit cu placă, un grajd în suprafață de 4 din chirpici, tencuit și acoperit cu plăci de azbociment, o magazie de lemn de 3 p, din scândură, o canalizare, trotuare din curtea acestuia până la, gard atât la stradă cât și la vecinul din spatele curții și la celălalt vecin, un porumbar din plase metalice și acoperit cu plăci de azbociment, a tras apa.
Martorii au mai arătat că pârâtul a început să construiască în anul 2001 și terminat in anul 2004 și la început reclamanta nu s-a opus ca pârâtul să construiască pe acest teren, chiar copii acesteia ajutându-l pe pârât.
Prin raportul de expertiză tehnică imobiliară au fost expertizare construcțiile și trotuarele aflate pe terenul în litigiu in suprafață de 85,28, situat in,-B, județul I, respectiv: de păsări, de porci, 2 magazii, porumbar, containere metalice, canalizare pentru pompa de apă, alee betonată și trotuare garduri de lemn și de sârmă.
Expertul a apreciat că, creșterea valorii fondului este egală cu valoarea construcțiilor edificate, astfel contravaloarea materialelor și a manoperei necesare ridicării construcțiilor și realizării lucrărilor aflate pe terenul în discuție s-a stabilit la suma de 6.13 1,1 Ron.
Conform art.494 cod civil proprietarul terenului devine, prin accesiune, și proprietar al construcțiilor, plantațiilor și lucrărilor realizate, având însă obligația să-I despăgubească pe constructor pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză. Tratamentul juridic al este însă diferit, după cum el a fost de rea-credință sau de bună-credință.
În speța de față, instanța constată că pârâtul a fost constructor de bună-credință deoarece in momentul în care a început să ridice construcțiile a avut convingerea că în curând va dobândi dreptul de proprietate asupra acelui teren, chiar dacă ulterior acesta ar fi devenit de rea-credință.
Având în vedere buna-credință a, adică a pârâtului -reclamant, proprietarul terenului, in conformitate cu dispozițiile art.494 alin.3 partea finală Cod civil devine, plin accesiune, în mod obligatoriu și proprietar al construcției și lucrărilor, fără a putea cere demolarea ori desființarea lor, proprietarul terenului având posibilitatea să-i plătească o sumă egală cu valoarea materialelor și prețul muncii sau să-i plătească o sumă de bani reprezentând sporul de valoare a terenului înregistrat ca urmare a ridicării construcției.
Având în vedere textul de lege invocat și considerentele expuse mai sus, instanța va respinge excepția inadmisibilității cererii formulată de reclamantă, ridicată de pârât, întrucât, în cazul în care constructorul era considerat ca fiind de rea-credință, putea fi obligat la desființarea sau ridicarea construcției.
Față de calificarea pârâtului ca fiind constructor de bună-credință instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă și va admite cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant și o va obliga pe reclamantă la plata către pârât a sumei de 6.131,1 Ron, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei necesare ridicării construcțiilor aflate pe terenul în suprafață de R2,28, situat în - B, județul
Astfel că, având în vedere că in persoana rec1amantei operează accesiunea prevăzută de art.494 civ. precum și obligația reclamantei de a plăti pârâtului contravaloarea construcțiilor asupra cărora operează accesiunea, instanța instituie un drept de retenție asupra acestor construcții in favoarea părătului-reclamant până la achitarea integrală a sumei de 6.131,1 Ron.
Astfel, prin sentința civilă nr.986/14.09.2005 din dosarul nr.184/2005 al Judecătoriei Fetești, județul I, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
"Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârătul-reclamant a sumei de 6.131,1 lei Ron, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei necesare ridicării construcțiilor aflate pe terenul În suprafață de 82,28, situat în F,- Bi județul lalornița și instituie un drept de retenție asupra acestor construcții în favoarea pârâtului reclamant până la achitarea integrală a sumei de 6.131,1 Ron la care reclamanta a fost obligată prin prezenta hotărâre".
Prin decizia civilă nr.4A/12.01.2006 pronunțată în dosarul nr.2261/2005 al Tribunalului lalomița - Secția Civilă s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.-.09.2005 pronunțată de Judecătoria Fetești.
Numitul s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc din localitatea în vederea punerii în executare a sentinței civile nr.986/14.09.2005.
Prin încheierea nrA48/07.07.2006 din dosarul nr.1805/2006 a Judecătoriei, județul I s-a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc și a dispus încuviințarea executării silite pornită de creditorul împotriva debitorului.
Din dosarul de executare nr.132/2006, atașat în fotocopie la dosarul cauzei rezultă că la data de 13.07.2006 s-a emis către debitoarea somația nr.132/2006, proces-verbal încheiat in 21.07.2006, cu ocazia deplasării executorului judecătoresc la fața locului în vederea identificării terenului în suprafață de 85,28 și a construcțiilor aflate pe acesta, adresa întocmită la 02.08.2006 prin care se solicită expertului tehnic G efectuarea unei expertize tehnice, raportul de expertiză tehnică întocmit la data de 05.09.2006, publicația de vânzare imobiliară din 08.09.2006, proces-verbal de licitație bunuri imobile întocmit la 12.10.2006, publicația de vânzare imobiliară din data de 26.10.2006, înștiințările cu privire la vânzarea prin licitație publică adresate creditorului și debitoarei la data de 26.10.2006, proces-verbal de afișare (26.10.2006), proces verbal de licitație bunuri imobile din 21.11.2006, actul de adjudecare din 19.12.2006, adresa de înființare a popririi din 06.03.2007 către Casa Județeană de Pensii lalomița.
Analizând plângerea petentei, precum și actele administrate în cauză nu au rezultat date sau indicii care să ateste realizarea de către executorul judecătoresc a vreunui act material specific în fracțiunii prev. art.246 Cod penal.
Astfel, din analiza dosarului de executare a reieșit că acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în mod legal, nerezultând săvârșirea vreunei fapte văzute de legea penală.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.289 Cod penal, s-a apreciat că din verificările efectuate în cauză a rezultat că fapta, în materialitatea ei, nu există.
Astfel, procesul verbal de licitație bunuri imobiliare din 12.10.2006 a fost semnat doar de executorul judecătoresc și adjudecatar, debitoarea nu l-a semnat întrucât nu era prezentă.
De asemenea, procesul-verbal încheiat la data ele 21.07.2006 prin care executorul judecătoresc a procedat la identificarea bunurilor a fost semnat doar de acesta, la creditor și la debitor existând mențiunea "lipsă".
Plângerea formulată în termen împotriva acestei soluții a fost respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 359/II/2/2009 din data de 01.04.2009, reținându-se că soluția este legală și temeinică,iar aspectele semnalate de petentă nu se confirmă.
Având în vedere că petenta nu a invocat nici un aspect de nelegalitate și netemeinicie a rezoluției,Curtea a analizat soluția dispusă de procuror prin prisma plângerii inițiale și prin raportare la toate actele dosarului și susținerile petentei și a constatat ca această soluție este concordantă cu dispozițiile legale.
Curtea reține în esență că petenta a chemat în judecată pe numitul, căruia îi vânduse printr-o chitanță de mână la data de 16.07.2001, o suprafață de 99. de teren, pentru ca acesta să-și ridice construcțiile amplasate ulterior pe acest teren,după ce prin sentința civilă nr.398/08.04.2004 a Judecătoriei Feteștis -a dispus evacuarea necondiționată a acestuia de pe teren, instanța stabilind că nu a operat transferul dreptului de proprietate către pârâtul.
Prin sentința civilă nr. 986/14.09.2005, Judecătoria Feteștia respins cererea petentei prin care aceasta solicitase obligarea pârâtului să-și ridice construcțiile dispuse pe acest teren și a admis cererea reconvențională a acestuia, obligând-o în schimb să achite acestui pârât suma de 6131 lei reprezentând contravaloarea materialelor necesare ridicării construcțiilor, instituind totodată un drept de retenție în favoarea pârâtului.
Atât la punerea în executare a sentinței prin care s-a dispus evacuarea pârâtului, cât și la cea din urmă, Curtea constată că intimatul, desemnat executor judecătoresc, și-a respectat atribuțiile de serviciu, consemnând în toate procesele verbale încheiate ceea ce a constatat la fața locului, potrivit sentințelor civile definitive și executorii; în cazurile în care petenta nu a fost prezentă sau a refuzat să semneze (așa cum s-a întâmplat la punerea în executare a primei sentințe,când s-a dispus evacuarea pârâtului, care însă nu s-a putut realiza din cauza constatării existenței construcțiilor, ocazie cu care petenta a refuzat și să semneze și să preia în custodie bunurile mobile ale pârâtului), executorul judecătoresc a consemnat aceste împrejurări.
Reținând că nici prin înscrisurile depuse în fața Curții, petenta nu a dovedit o altă situație de fapt,aceasta fiind de fapt nemulțumită din cauza obligării sale la plata sumei de 6131 lei către pârâtul cu care s-a judecat, urmare dreptului de retenție recunoscut în favoarea acestuia asupra construcțiilor ridicate pe terenul petentei, Curtea apreciază că soluțiile dispuse de procuror prin rezoluția criticată sunt legale și temeinice. Ceea ce contestă in realitate petenta este însăși autoritatea de lucru judecat a sentințelor civile pronunțate de instanțele care au soluționat cauzele dintre petentă, în calitatea sa de reclamantă și, în calitate de pârât, aspecte care nu pot face obiectul unor alte acțiuni civile și care nu pot constitui, cu atât mai puțin, în lipsa dovedirii oricăror manopere frauduloase, fundament al unei condamnări penale a celui desemnat cu punerea în executare a hotărârilor.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că soluția dispusă prin rezoluția nr.1174/P/2008 din data de 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și menținută prin rezoluția nr. 359/II/2/2009 din data de 01.04.2009 a prim -procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică, și în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a din Codul d e procedură penală va respinge ca nefondată plângerea și va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
În baza art. 2781alin. 8 lit.a Cod procedură penală respinge plângerea petentei împotriva rezoluției nr. 1174/P/2008 din data de 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și rezoluția 359/II/2/2009 din data de 01.04.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține soluția dispusă prin rezoluție.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./17.07.2009
Ex.5
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana
