Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2060/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru-- -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol urmează soluționarea plângerii formulată de petenta, împotriva rezoluției din data 20.07.2009 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr.1754/P/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta personal asistată de avocat ales împuternicire avocațială din data de 20.10.2009, intimata, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata depune un set de înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită a se verifica dacă există la dosar dovada comunicării rezoluției procurorului general, pentru a se verifica depunerea plângerii în termenul prevăzut de lege.
Intimata, arată că nu i s-a comunicat rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, numai petentei fiindu-i comunicată, deși și intimata a formulat plângere ce a fost înregistrată.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită a se solicita Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru a înainta dovada comunicării rezoluției nr. 1081/II/2/2009, către petenta.
Intimata, arată că respectiva comunicare către petentă, se află la ultimul dosar ce a fost atașat dosarului de instanță, plângerea formulată personal fiind înregistrată cu nr.905/3.07.2009 ne fiindu-i comunicată ordonanța procurorului general.
Apărătorul petentei, având cuvântul, arată că dat fiind că studia actele depuse în instanță de intimată astfel că nu a reținut ceea ce a invocat reprezentantul parchetului.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că pentru a se verifica termenul în care s-a introdus plângerea solicită a se efectua o adresă pentru a se trimite dovada de comunicare a rezoluție dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Apărătorul petentei, prezintă plicul poștal în original, pe verso-ul căruia apar ștampilele poștei, privitor la data ridicării înscrisului, prin corespondență.
Menționează că plângerea formulată a fost depusă în termenul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, după studierea plicului prezentat de apărătorul petentei, menționează că plângerea a fost introdusă în termen și nu mai insistă în efectuarea adresei solicitată anterior.
Apărătorul petentei, pentru a face dovada depunerii plângerii în termen, depune plicul în original în care i-a fost comunicată rezoluția primului procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul petentei, critică rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, sub mai multe aspecte, respectiv rezoluția nu este motivată corespunzător respingerii plângerii formulată de petentă fiindu-i acordate 12 rânduri.
Arată că a criticat pe larg dezincriminarea faptei, or în momentul soluționării plângerii să nu se observe acest aspect ci doar că s-ar fi criticat cuantumul amenzii de 10 lei aplicată făptuitoarei.
Consideră că rezoluția nu este motivată și mai mult este lovită de nulitate, având în vedere principiul consacrat în textele de lege care reglementează recursul.
Menționează că se află într-o cale de atac care trebuie să răspundă acelorași comandamente ca și recursul, precizează că în codul d e procedură penală nu se arată, în cuprinsul art.275-278 Cod procedură penală, ce trebuie să cuprindă plângerea, ce condiții trebuie să îndeplinească.
Apreciază că orientarea procurorului general care a soluționat plângerea este total greșită, plângerea fiind nemotivată și deci lovită de nulitate.
S-a mai reținut și confirmat de procurorul general, că fapta ar fi fost comisă fără intenție, însă apărarea susține că intenția există, măcar o intenție indirectă, fiind aplicabile disp. art.18 din Ordonanța nr.55, mai mult elementele constitutive ale faptei reglementate de acest text de lege nu au fost examinate.
Fiind preluate groso-modo numai concluziile procurorului care a soluționat plângerea.
Solicită a se interpreta materialului probator de la dosar și a se constata existența de contradicții vădite între declarațiile martorilor și cele ale făptuitoarei, în legătură cu împrejurările în care petenta a fost mușcată de un câine lăsat liber de intimată, în mod intenționat.
Arată că între petentă și intimată a existat un diferend generat de recepționarea unor lucrări de construcție efectuate în curtea, intimatei care enervându-se a vrut să scoată din C în acest mod, pe reprezentanții firmei de construcții, inclusiv pe d-na.
Dacă nu se va putea ajunge la o concluzie cu privire la latura subiectivă a infracțiunii în sensul, dacă s-a comis cu intenție specială, indirectă sau din culpă, solicită a se trimite cauzei la procurorul pentru refacerea probatoriului, dat fiind că există contradicții pe care nimeni nu a dorit a le lămurii, prin administrarea sau readministrarea de probe, eventual prin confruntare.
Menționează că apărarea nu a criticat numai cuantumul derizoriu al amenzii administrative aplicate intimatei ci și dezincriminarea faptelor, respectiv faptul că intimata a dat drumul câinelui care a mușcat-o pe petentă, aceasta fiind ținută timp de 5 minute cu mâna în gura câinelui, fără ca făptuitoarea să intervină pentru aoe libera.
Consideră că în momentul în care este vorba de sănătatea și integritatea corporală a unei persoane nu se poate pune problema dezincriminării pe criterii subiective, or procurorul a apreciat că în speță nu este vorba de o faptă gravă.
Concluzionând solicită restituirea cauzei la procuror pentru a se face lumină în această problemă, dat fiind faptul că fapta este deosebit de gravă.
Intimata, având cuvântul, arată că la Înalta Curte de casație și Justiție s-a considerat că plângerea a fost formulată de SC, astfel că a fost trimisă cauza la parchet în vederea începerii urmării penale, pentru infracțiunea prevăzută de Ordonanța de urgență, art.10 și art.180 al.1 rap. la art.184 Cod penal, și se dă o rezoluție.
În ordonanța emisă de parchetul general se arată că nu ar fi existat intenția dar că intimata nu a putut să asigure un țarc pentru câini.
Precizează că regretă nespus de mult cele întâmplate, dat fiind că între ea și petentă a existat o relație de amiciție, a acordat asistență juridică petentei, astfel cum a reieșit din înscrisurile depuse la dosar, la acest termen.
Mai arată că timp de 2 luni de la producerea incidentului a acordat asistență juridică petentei, iar aceasta a asigurat reparațiile imobilului în care intimata locuiește.
Arată că în ziua incidentului după orele 13, după plecarea muncitorilor, petenta a revenit în jurul orelor 14 cu un inginer, fără a anunța în prealabil pe intimată prin telefon, sau interfon, a intrat în C și s-a produs respectivul incident.
Menționează că a ieșit în C fiind alertată de țipetele petentei și lătratul câinelui, i-a acordat primul ajutor și a însoțit-o pe aceasta la spital. Arată că a doua zi petenta a susținut că a plătit 3.000.000 lei la medic, sumă ce i-a fost restituită de intimată imediat.
Precizează că lucrările la casă au continuat încă 2 luni de zile, perioadă de timp în care a acordat asistență juridică petentei în instanță și nu a existat nici un moment intenția de aoa gresa prin intermediul câinelui.
Referitor la amenda administrativă de 10 lei pe care petenta o contestă ca fiind nelegală, o consideră că fiind legală, dat fiind că pericolul social al faptei nu a existat.
Concluzionând solicită respingerea plângerii și a se lua act că ordonanța dată de procurorul general este legală și temeinică.
Apărătorul petentei, având cuvântul în replică, arată că starea de fapt prezentată de intimată este diametral opusă de cele ce s-au întâmplat în realitate. Arată că în realitate, petenta a fost primită la poartă a stat de vorbă, cu intimata, pe problemele de recepția lucrărilor, după care intimata s-a enervat a plecat în casă și a dat drumul la câini
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca nefondate, consideră că ordonanța din data de 4.06.2009 dată în dosarul nr.1754 /P/2007 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică.
Arată că din actele de cercetare efectuate în cauză rezultă că fapta inculpatei constând în neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin, prevăzută de art.l1 alin.1 din OUG nr.55/2009, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel cum a fost comisă și cum rezultă din probele administrate în cauză și actele de cercetare efectuate.
Totodată consideră că inculpata a acționat cu intenție în scopul de a-i provoca o vătămare părții vătămate, nu rezultă că ar fi asmuțit câinii drept urmare și soluția dată este legală și temeinică.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 27 octombrie 2009.
Dată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2060/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea, constituită în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 03 noiembrie 2009.
Dată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2060/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.301
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE-- -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol urmează pronunțarea asupra plângerii formulată de petenta, împotriva rezoluției din data 20.07.2009 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr.1754/P/2007.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 octombrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27 octombrie 2009 și 3 noiembrie 2009, când a decis;
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 8198/2/25.08.2009 petenta, domiciliată în orașul, Șoseaua Pipera-Tunari nr. 142, județul I, a solicitat desființarea rezoluției din 20 iulie 2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în principal, reținerea cauzei spre judecare conform art. 278/1 alin.8 lit.c pr. pen și, în subsidiar, trimiterea cauzei la procuror cu îndrumarea de a se începe urmărirea penală.
În motivarea plângerii, după ce se fac precizări prealabile privind istoricul cauzei și premisele sub auspiciile cărora s-a derulat procesul penal în opinia sa (tergiversarea cercetărilor penale, lipsa de imparțialitate a organelor de urmărire penală, nerespectarea îndrumărilor date prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin Ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 26 martie 2009), se aduc în esență următoarele critici:
- soluția de respingere a plângerii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu este motivată;
- prin rezoluția atacată se ajunge în mod greșit la concluzia că intimata nu a acționat cu intenție. Dimpotrivă, arată petenta, din probele administrate rezultă că aceasta a recurs la slobozirea câinilor aflați în bucătăria imobilului, tocmai pentru aoa lunga din curtea sa - în semn de răzbunare;
- s-a apreciat în mod greșit că fapta intimatei nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
În drept, petenta își întemeiază plângerea pe dispozițiile art.278/1 pr. pen.
Curtea face precizarea că potrivit art. 278/1 alin.1 pr. pen. obiectul plângerii adresate instanței îl constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sa de încetare a urmăririi penale dată de procuror.
Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art. 278/1 pr. pen. obligativitatea pentru petiționar de se adresa procurorului ierarhic superior înainte de a formula plângere la instanță nu schimbă obiectul plângerii în fața instanței care rămâne, așa cum prevede art. 278/1 alin.1 pr. pen. rezoluția /ordonanța procurorului de netrimitere în judecată.
Prin urmare, în speță, deși petenta a precizat că plângerea adresată instanței vizează numai rezoluția din 20.07.2009 prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia respins plângerea împotriva ordonanței nr. 1754/P/2007 din 04.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, Curtea se consideră sesizată cu verificarea legalității si temeiniciei acestei ordonanțe a procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. l din nr.OUG55/2002 și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 10 lei precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.2 și art. 184 alin. l Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
La data de 15.11.2005 s-a înregistrat la parchet plângerea penală formulată de, în calitate de reprezentant al, împotriva avocatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.213 Cp. constând în faptul că făptuitoarea a refuzat să restituie angajaților persoanei vătămate mijloacele fixe și obiectele de inventar pe care societatea le-a folosit pentru executarea unor lucrări la imobilul situat în,-, județul
În cuprinsul aceleiași plângeri penale, s-a adus la cunoștința organelor de urmărire penală că la data de 27.09.2005 făptuitoarea a eliberat în curtea imobilului său doi câini care au mușcat-o pe, administratorul cu privire la acest incident s-a făcut precizarea că persoana vătămată "va face plângere separată".
La data de 25.11.2005, aceeași societate, reprezentată de administratorul, completează plângerea, solicitând recuperarea mijloacelor fixe, a obiectelor de inventar și a materialelor reținute abuziv de făptuitoarea. De asemenea, s-a cerut efectuarea de cercetări cu privire la cele arătate în certificatul medico-legal anexat.
Plângerile prealabile au fost depuse la Poliția Orașului.
Prin ordonanța nr.639/P/2006 din data de 15.10.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bufteas -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București avându-se în vedere calitatea de avocat a făptuitoarei.
Prin rezoluția nr.1754/P/2007 din data de 01.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art.249, art. 11 pct. l lit. c și art. 10 lit. f C.P.P. art. 131 alin. l, art.228 alin.6 rap. la art. 10 lit. b și f C.P.P. s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuita sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. l din nr.OUG55/2002, neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin.2, art. 184 alin. l și 3 și art.213 Cp.
Prin rezoluția nr.- s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva acestei soluții în temeiul art.275 - 278.
C.P.P.Prin sentința penală nr.86/21.03.2008 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr- plângerile formulate de petentele și au fost respinse ca nefondate.
Prin decizia nr.3240/14.10.2008 a înaltei Curții de Casație și Justiție, recursul declarat de petenta a fost admis, a fost casată în parte sentința penală nr.86/21.03.2008 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, a fost admisă plângerea formulată de, a fost desființată rezoluția nr.l754/P/2007 din data de 01.11.2007, cauza fiind trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. l din nr.OUG55/2002, art. 180 alin.2 și art. 184 alin. l și 3 Cp. de către intimata făptuitoare.
Prin rezoluția nr.l754/P/2007 din data de 06.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art.249 raportat la art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. d C.P.P. art. 10 lit. b și d C.P.P. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. l din nr.OUG55/2002 și neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.2 și art. 184 alin. 1 și 3 din Cp.
Prin ordonanța nr.329/II/2/2007 din data de 26.03.2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost admisă plângerea formulată de petenta, a fost infirmată rezoluția din data de 06.02.2009 dată în dosarul nr.l754/P/2007 și s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale, constatându-se că procurorul nu s-a conformat deciziei nr.3240 din 14.10.2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, în sensul începerii urmăririi penale față de învinuita ESCU sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.2 rap. la art. 184 alin. l și 3 Cp. și că, față de contradicțiile esențiale existente în declarațiile părților și martori, se impunea a se reține și a se descrie explicit o anumită situație de fapt.
După completarea urmăririi penale, prin ordonanța nr. 1754/P/2007, din 04.06.2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. l din nr.OUG55/2002 și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 10 lei.
De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.2 și art. 184 alin. l Cp. întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, fiind absorbite în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. l din nr.OUG55/2002.
Pentru a adopta această soluție, procurorul a reținut că în perioada august - septembrie 2005 SC " " SRL a efectuat lucrări de reparație la imobilul aparținând învinuitei situat în -, județul I iar la data de 27.09.2005 administratorul acestei societăți comerciale, partea vătămată, s-a deplasat la locul unde se efectua lucrarea pentru a discuta cu beneficiarul probleme referitoare la costuri.
În timp ce partea vătămată se afla în C, unul din câinii deținuți de învinuita a atacat-o, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Procurorul a reținut, pe baza declarațiilor martorilor, - și că susținerile părții vătămate în sensul că învinuita a acționat intenționat în momentul în care câinii au fost eliberați nu se confirmă.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 11 alin.1 din OUG nr.55/2002 procurorul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin.1 pct.2 lit.b cod penal potrivit cărora fapta se săvârșește din culpă dacă făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă.
Astfel, se reține că învinuita cunoștea comportamentul agresiv al câinilor, motiv pentru care a și construit un țarc în care animalele erau închise dacă persoane străine veneau în vizită. Prin urmare învinuita trebuia și putea să prevadă atacul canin asupra persoanelor care au pătruns în C la data de 27.09.2005.
A apreciat procurorul că nu pot fi incidente dispozițiile art. 17 din OUG nr.55/2002 privind cauza de nepedepsire deoarece din declarația martorului rezultă că partea vătămată a sunat la interfon și i s-a permis accesul în
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective, procurorul a reținut, pe baza declarațiilor martorilor și, că învinuita a omis să ia toate măsurile necesare pentru a evita atacul canin mai exact, înainte de a permite accesul părții vătămate în C, trebuia să se asigure că animalele sunt închise în țarcul special construit în acest scop.
Cu privire la această faptă, procurorul a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.10 lit.b/1 din pr. pen. deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. La această apreciere s-au avut în vedere circumstanțele săvârșirii faptei și persoana învinuitei.
Astfel, așa cum rezultă din declarațiile persoanelor audiate, învinuita a manifestat o grijă permanentă cu privire la prevenirea unui eventual atac al câinilor asupra persoanelor străine - a construit un țarc a cărui poartă era asigurată, a montat un interfon, și-a anunțat cunoscuții cu privire la pericolul reprezentat de câini - iar incidentul din data de 27.09.2005 nu poate fi apreciat decât ca o întâmplare nefericită.
S-a mai reținut de către procuror că după incident învinuita i-a acordat primul ajutor părții vătămate și s-a deplasat împreună cu aceasta la spital.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.2 din codul penal s-a constat că atacul canin nu a fost provocat de învinuita și că, față de prevederile art.11 din OUG nr.55/2002 s-a apreciat că infracțiunea susmenționată este absorbită de infracțiunea prevăzută de legea specială întrucât atacul canin constituie "orice act de violență cauzator de suferințe fizice" în sensul art. 180 alin.1 cod penal. De asemenea, dacă fapta produce consecințe mai grave, și anume cele prevăzute de art. 181, art.182 sau moartea victimei se realizează una din variantele agravate ale infracțiunii.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 184 alin.1 cod penal, procurorul a constatat că nu este îndeplinită cerința unei vătămări care să necesite pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile.
Mai mult, în modalitatea săvârșirii faptei prevăzute de art.11 din OUG nr.55/2002 din culpă, s-a apreciat de către procuror că și infracțiunea prevăzută de art. 184 alin1 este absorbită de infracțiunea din legea specială.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere care a solicitat infirmarea ordonanței și trimiterea în judecată a învinuitei, arătând pe de o parte că situația de fapt menționată în motivare "este ", iar pe de altă parte în mod greșit s-a stabilit că fapta învinuitei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiunii.
Prin rezoluția din 20.07.2009 dată în dosarul nr.1081/II/2/2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia respins plângerea părții vătămate ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Petenta susține că de fapt atacul câinilor s-a produs datorită intenției învinuitei de a proceda în acest mod.
Procurorul a reținut în mod corect că nu se poate reține existența intenției întrucât învinuita crease în C un țarc pentru cei doi câini dar în același timp a omis să ia toate măsurile necesare pentru a evita atacul câinilor în momentul în care a permis accesul în C unor persoane străine.
În legătură cu cel de-al doilea motiv al plângerii în sensul că "aplicarea amenzii de 10 lei este ridicolă" urmează a observa că acesta este un motiv de netemeinicie a soluției și nu de nelegalitate, sancțiunea fiind orientată la minimul special prevăzut de textul de lege.
Analizând ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, Curtea apreciază că motivele de nelegalitate și netemeinicie formulate de către petenta în plângerea adresată instanței în temeiul art. 278/1 pr. pen.sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește prima critică adusă de către petentă, referitoare la nemotivarea de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia soluției de respingere a plângerii sale împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a intimatei, Curtea constată că, într-adevăr, rezoluția din 20.07.2009 nu conține o motivare amplă, autorul acesteia limitându-se la aprecierea că nu se poate reține intenția învinuitei întrucât aceasta amenajase un țarc special pentru câini dar că, în data de 27.09.2005 aceasta nu a luat toate măsurile pentru a preîntâmpina atacul canin.
Pe de o parte, așa cum s-a arătat, la începutul acestei expuneri, obiectul plângerii adresate instanței în procedura reglementată de art. 278/1 pr. pen nu poate fi decât ordonanța sau rezoluția de netrimitere în judecată și nu rezoluția procurorului ierarhic superior. Pe de altă parte, motivarea necorespunzătoare a soluției de respingere a plângerii de către procurorul ierarhic superior nu produce nicio consecință juridică, soluțiile de admitere a plângerii prevăzute de art. 278/1 alin.8 lit.b,c pr. pen. vizând cu totul alte aspecte (cercetare/urmărire penală incompletă, administrarea unor probe suficiente pentru judecarea pe fond a cauzei).
Examinând ordonanța nr.1754/P/04.06.2009 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, Curtea constată că pe baza probelor legal administrate pe parcursul urmăririi penale și judicios analizate - declarațiile părților și ale martorilor, -, - procurorul a reținut în mod corect că în data de 27.09.2005, pe fondul unor relații contractuale ce se derulau între SC SRL al cărei administrator este petenta și intimata, petenta s-a deplasat la domiciliul petentei pentru a purta discuții cu privire la costul lucrărilor executate în favoarea acesteia. În timp ce se afla în curtea imobilului împreună cu martorul, inginerul în construcții care o însoțea, unul dintre câinii deținuți de intimată a mușcat-o pe petentă de brațul drept, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Concluzia procurorului în sensul că intimata nu a acționat cu intenție pentru a declanșa un atac al câinilor împotriva părții vătămate ci din culpă nu a luat toate măsurile necesare pentru a evita atacul animalelor, al căror comportament agresiv îl cunoștea, este în concordanță cu probele administrate în cauză.
Petenta a susținut în mod constant că intimata, în semn de răzbunare pentru faptul că nu a acceptat propunerile legate de volumul lucrărilor executate, a lăsat-o în C împreună cu martorul iar ea a intrat în bucătărie și a dat drumul celor doi câini lupi, dintre care unul s-a repezit la ea și a mușcat-o de brațul drept.
constată că susținerile petentei nu sunt confirmate nici măcar de martorul ale cărui declarații solicită să fie avute în vedere de către instanță. Astfel, acest martor a dat 3 declarații pe parcursul urmăririi penale /filele 63-64, 70-71 nr.1754/P/2007 vol.I și filele 9-10, 1754/P/2007 vol II) și în toate acestea relatează că în data de 27.09.2005 s-a deplasat împreună cu petenta la imobilul situat în, str. -, au sunat la interfon și poarta le-a fost deschisă de către intimata. Arată martorul că în acel moment câinii nu se aflau liberi în C, ci erau în casă. Cu privire la momentul în care a avut loc atacul canin asupra petentei, martorul relatează următoarele:
"La data de 27.09.2005 când lucrările erau spre sfârșit împreună cu admisnitratora societății,d-na și cu beneficiarul (intimata, ) ne-am întâlnit la imobilul în cauză pentru a stabili situația de lucrări și plățile ce urmau a fi executate. În timp ce ne aflam în curtea imobilului și notam lucrările efectuate și cele care erau de executat, din clădire a ieșit soțul sau concubinul numitei care a eliberat cei doi câini lupi foarte periculoși ce se aflau închiși în casă. Menționez faptul că acești câini pe toată durata lucrărilor, proprietarii îi țineau închiși în casă sau într-un țarc special amenajat în Când au ieșit din casă cei doi câini s-au repezit la mine cât și la, eu reușind să mă feresc, dar am văzut că unul din câini a mușcat-o de braț pe. În acel moment tatăl și aceasta au avut un moment de blocaj și și au început să strige la câini pentru a-i alunga" A mai arătat martorul că după ce petentei i-a fost acordat primul ajutor intimata a transportat-o pe aceasta la spital.(filele 63-64 1754/P/2007 vol.I).
În următoarea declarație, dată în 02.03.2007 (filele 70-71 1754/P/2007, vol.I) martorul relatează în același mod incidentul din 27.09.2005:
"ne-am dus la aceasta, am sunat la poartă la interfon și numita a ieșit afară și ne-a invitat în În timp ce purtam discuții cu, din casă a ieșit prietenul acesteia, și odată cu el au ieșit și cei doi câini lupi despre care știam că sunt foarte periculoși din timpul lucrărilor. se aflau în casă și nu știu cine le-a dat drumul sau dacă a fost cu intenție. Unul dintre câini a sărit la și a mușcat-o de braț. A fost transportată la spital de cu mașina ei, eu însoțindu-le"
Și, în fine, în ultima declarație dată 05.02.2005, martorul reia pe scurt relatările anterioare:
"În timp ce discutam în C cu ușa casei a fost deschisă ieșind numitul și odată cu el cei doi câini lupi. Unul dintre câini s-a repezit la și a mușcat-o de brațPrecizez că d-na a fost transportată la spital de cu mașina domniei sale""(filele 9-10 dosar 1754/P/2007, vol II.
declarațiile martorului din care am prezentat mai sus aspectele relevante în cauză (și pe care însăși petenta a solicitat instanței să le aibă în vedere ca fiind făcute de o persoană obiectivă, neutră) Curtea reține că în momentul în care cei doi câini lupi au ieșit din casă intimata se afla în curtea imobilului împreună cu petenta și cu martorul susmenționat, fiind astfel infirmată susținerea petentei în sensul că intimata a intrat în casă și a eliberat câinii cu intenția de aoa lunga pe aceasta din
De asemenea, martorul nu confirmă nici afirmațiile petentei în sensul că intimata a întârziat în mod deliberat să îndepărteze câinii, să-i acorde îngrijiri imediate și să o transporte la spital.
Martorii - și (concubinul, respectiv tatăl intimatei) deși prezintă în mod diferit momentul și modul în care câinii au fost lăsați liberi în C - primul susținând că a ieșit din casă la țipetele părții vătămate, după ce atacul canin s-a produs iar cel de-al doilea arătând că cei doi câini se aflau în țarc în momentul în care petenta a intrat în C fără să anunțe în prealabil și că el îi hrănea, poarta țarcului fiind deschisă - susțin și ei că cei doi câini nu au fost eliberați de către intimată.
Curtea mai reține, din declarațiile martorilor, - și că în momentul în care se aflau persoane străine în C, animalele erau închise într-un țarc amenajat special.
În raport cu probele administrate în cauză și Curtea apreciază, în acord cu procurorul, că în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 11 alin.1 din OUG nr. 55/2002 - care constă în neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin de către proprietarul câinelui sau de deținătorul temporar al acestuia asupra unei persoane - nu se poate reține, sub aspectul laturii subiective, că intimata cu intenție (directă sau indirectă) a omis să ia toate măsurile ce se impuneau pentru a evita atacul câinilor asupra petentei ci sunt incidente dispozițiile art. 19 alin.1 pct.2 lit.b cod penal potrivit cărora fapta se săvârșește din culpă dacă făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă. Așa cum reține și procurorul, intimata cunoștea comportamentul agresiv al celor doi câini lupi, comportament care se circumscrie dispozițiilor art. 2 alin.1 lit.a din OUG nr.55/2002, acesta fiind și motivul pentru care a construit un țarc special în care erau ținuți aceștia dacă persoane străine veneau în vizită. Prin urmare, în condițiile în care petenta și-a anunțat vizita prin interfon (aspect confirmat de martorul ) intimata trebuia să se asigure înainte de a permite accesul acesteia în C că cei doi câini sunt închiși în țarc sau în alt loc fără riscul de a ieși în
De asemenea, C împărtășește aprecierea procurorului în sensul că fapta intimatei nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Astfel, potrivit art.181Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alineatul 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de conduita făptuitorului.
Or, în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei și cu persoana intimatei care nu are antecedente penale, desfășoară o activitate licită, fiind de profesie avocat, i-a acordat petentei primul ajutor și a transportat-o de urgență la spital, plătindu-i contravaloarea tratamentului efectuat (potrivit declarațiilor intimatei, necontrazise de petentă) este justificată aplicarea de către procuror a dispozițiilor art.18/1 alin.3 rap.la art. 91 lit.c cod penal.
În raport cu soluțiile ce pot fi adoptate de instanța de judecată conform art. 278/1 alin.8 lit.a,b,c pr. pen, Curtea nu poate cenzura cuantumul amenzii administrative aplicate de procuror chiar dacă, sub acest aspect, apreciază că amenda de numai 10 lei este nejustificat de blândă.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.2 cod penal în mod corect procurorul a apreciat că este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 11 alin.1 din OUG nr.55/2002 întrucât atacul canin se circumscrie noțiunii de "orice act de violență cauzatoare de suferințe fizice"prev. de art. 180 alin.1 cod penal.
Curtea constată, de asemenea, că soluția de scoatere de sub urmărire penală a intimatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin.1 cod penal este legală, întrucât pentru vindecarea leziunilor suferite de petentă nu au fost necesare mai mult de 10 zile de îngrijiri medicale, astfel cum cere norma de incriminare.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciind că soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatei este legală și temeinică, în baza art. 278/1 alin.8 lit.a pr. pen. Curtea va respinge ca nefondată plângerea petentei împotriva ordonanței din 04.06.2009 și, implicit, împotriva rezoluției din 20.07.2009.
În temeiul art. 192 alin.2 pr. pen. petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTORĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta - domiciliată în orașul, Șoseaua Pipera Tunari nr. 142, județul I - împotriva ordonanței din 04.06.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1754/P/2007 și a rezoluției din 20.07.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București emisă în dosarul nr. 1081/II/2/2009, ca nefondată.
Obligă petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
3 ex/10.XII.2009
16 2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru
