Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința /2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. /
Ședința publică din data de 8 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu vicepreședinte instanță
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată de petiționara G -, domiciliată în B,- - sector 5 și - (prin procurator G - ), împotriva ordonanței numărul 124/P/2009 din data de 13 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile de fond asupra cauzei au avut loc la data de 1 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor de la dosar a amânat pronunțarea până la această dată, urmând a da următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești la data de 30.03.2009, părțile vătămate și ( prin procurator G ), au solicitat efectuarea de cercetări penale față de membrii Comisiei locale Rucăr pentru aplicarea Legii nr.18/1991 pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art.246 Cod penal; fals intelectual, faptă prevăzută de art.289 Cod penal și fals în declarații, faptă prevăzută de art. 292 Cod penal, infracțiuni comise cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate asupra unei suprafețe împădurite pe care aceștia au atribuit-o în mod abuziv numitei, deși nu deține documente care să justifice acest drept.
Prin aceeași plângere, părțile vătămate au solicitat efectuarea de cercetări penale față de G, judecător la Judecătoria Câmpulung, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, fapte prevăzute și pedepsite de art.246, respectiv, de art.249 Cod penal și care constau în aceea că, cu ocazia soluționării cauzei civile nr- a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care li se cuvenea petenților în favoarea numitei . Au mai susținut petenții că judecătoarea G nici nu a dispus citarea lor în cauza respectivă, încălcând astfel dispozițiile procedurale în materie.
Prin ordonanța nr.124/P/2009 din data de 13 mai 2002, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteștia dispus în temeiul dispozițiilor art.228 alin.4 combinat cu art.10 litera a) din Codul d e procedură penală și art.38 combinat cu art.42 și art.45 din același cod, neînceperea urmăririi penale față de G, judecător la Judecătoria Câmpulung, Județul A, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.246 și de art.249 din Codul penal, disjungerea cauzei privind pe membrii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.18/1991 din comuna Rucăr, județul A, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.246, art.289, art.291 și art.292 din Codul penal și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung.
În motivarea ordonanței s-a reținut, în esență, că judecătoarea G nu a comis vreo infracțiune cu prilejul soluționării dosarului civil nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2578/2.12.2008 prin care a fost admisă plângerea petentei și s-a dispus modificarea hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar nr.88/2006 cu privire la petentă, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate al acesteia alături de ceilalți moștenitori pentru suprafața de 401 ha. teren cu vegetație forestieră. Din conținutul hotărârii judecătorești susmenționate rezultă că petenta a învederat instanței faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața în litigiu s-a făcut de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.18/1991 doar pentru moștenitorii și, primul dintre aceștia fiind tatăl părții vătămate G.
Cu privire la susținerea părților vătămate în sensul că nu au fost citate în fața instanței civile, procurorul a reținut că nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale de către judecătorul care a soluționat cauza, față de împrejurarea că procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, nu exista obligația citării altor persoane.
În argumentarea soluției, procurorul a mai invocat și decizia nr.1925/24.03.2006 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că " Judecătorii care instrumentează cauzele civile sau penale nu pot fi trași la răspundere penală și nici măcar civilă pentru interpretările date legii, chiar dacă acestea ar fi greșite, pentru acest lucru existând doar căile de atac prevăzute de lege".
Referitor la infracțiunile pretins a fi comise de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr.18/1991 s-a stabilit ca organul competent să efectueze cercetările penale este Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung în favoarea căruia s-a dispus declinarea competenței ca urmare a disjungerii cauzei.
Ordonanța procurorului a fost menținută prin rezoluția nr.483/II/2/2009 din data de 30 iunie 2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara G în conformitate cu prevederile art.278 din Codul d e procedură penală.
Împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art.278/1 alin.1 din Codul d e procedură penală au formulat plângere petiționarii G și, cel din urmă prin procurator G care au solicitat, în principal, desființarea ordonanței și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale conform art.278/1 alin.8 lit.b) din Codul d e procedură penală, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare, potrivit art.278/1 alin.8 lit.c) din Codul d e procedură penală. Petiționarii au susținut, atât personal cât și prin apărătorul ales că în mod greșit procurorul a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în concret, decizia penală nr.1125/20.03.2006, deoarece ei nu au criticat soluția pronunțată în dosarul civil nr-, ci împrejurarea că judecătorul deși era obligat în virtutea atribuțiilor sale de serviciu și a principiului rolului activ care guvernează procesul civil să dispună citarea lor în cauză ca părți, pentru a le fi opozabilă hotărârea, nu a procedat ca atare. Au mai susținut petiționarii că nefiind părți în cauza respectivă, nu au nici o cale legală pentru a ataca hotărârea ( contestația în anulare, prin care au cerut anularea sentinței civile nr.2578/2008 fiind respinsă ca inadmisibilă).
Curtea verificând ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei potrivit dispozițiilor art.278/1 alin.7 din Codul d e procedură penală, constată că plângerea formulată de petiționari este nefondată.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că prin cererea înregistrată sub nr-, petenta a chemat în judecată pe intimatele Comisia locală de fond funciar Rucăr și Comisia Județeană de fond funciar A pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 401 ha teren cu vegetație forestieră.
Prin sentința civilă nr.2578/2.12.2008 pronunțată în cauza susmenționată de către judecătoarea s-a admis plângerea petentei - și s-a dispus modificarea hotărârii Comisiei Județene de fond funciar A nr.88/2006 cu privire la petentă în sensul că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acesteia, alături de ceilalți moștenitori pentru suprafața de 401 ha.
În considerentele sentinței se reține că petenta a învederat instanței de judecată faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața în litigiu s-a făcut de către Comisia locală de fond funciar Rucăr în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991 doar pentru moștenitorii ( tatăl petiționarei G ) și.
Împrejurarea că petiționarii nu au fost introduși ca parte în cauza ce formează obiectul dosarului civil nr- este reală, însă, nu este de natură să ducă la concluzia că judecătorul învestit cu judecarea cauzei a comis infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.246 și de art.249 din Codul penal. Aceasta deoarece, unul din principiile care guvernează procesul civil este principiul disponibilității potrivit căruia părțile ( în speță, petenta - ) pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a se pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supusă judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. În virtutea dreptului petentei de a determina limitele procesului, drept care în principiu este neîngrădit, judecătorul nu putea introduce din oficiu în proces pe G - și - ( petiționarii din prezenta cauză), posibilitatea de lărgi sfera procesului având-o numai partea care a declanșat procedura judiciară sau eventuale terțe persoane, prin intervenție voluntară.
În consecință, întrucât obiectul cererii deduse judecății în dosarul civil nr- nu este dintre cele pentru care legea prevede excepții de la regula că, în principiu, instanța de judecată nu se învestește din oficiu, curtea constată că nu se poate reține încălcarea vreunei dispoziții legale de către judecătorul G, care să atragă răspunderea penală a acesteia pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de neglijență în serviciu, cu atât mai mult cu cât, reconstituirea dreptului de proprietate al petentei s-a făcut alături de ceilalți moștenitori.
Față de cele ce preced, apreciind ca fiind legală și temeinică ordonanța dată de procuror, menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, plângerea formulată de petiționari se privește ca nefondată și se va respinge ca atare potrivit art.278/1 alin.8 lit.a) din Codul d e procedură penală.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, petiționarii G - și vor fi obligați la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ( prin procurator G ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de G - și ( prin procurator G - ) împotriva ordonanței numărul 124/P/2009 din data de 13 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pe care o menține.
Obligă pe petiționarii G - și - ( prin procurator G - ) la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./13.10.2009.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu
