Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(2029/2008)

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 11 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru

GREFIER - - -

* * * * * *

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .

Pe rol, soluționarea plângerii formulate de petenții,împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, plângere reglementată de art.2781Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: intimații șiClemența -ambii personal și asistați de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind petenții, -decedați,pentru ambii prezentându-se apărător ales, avocat, și- pentru ambii prezentându-se apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, și intimații - pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual, escu, -pentru acesta din urmă prezentându-se apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual,.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că au sosit relațiile solicitate Institutului Național pentru Evidența Persoanelor, în sensul că decesul numitului a fost înregistrat la data de 4 septembrie 2007 în registrele de stare civilă ale Primăriei sectorului 5

Apărătorul ales al petenților șisusține că din considerentele deciziei de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că toți notarii publici împotriva cărora s-a formulat plângere urmează a avea calitatea de intimat în cauză, printre aceștia fiind și notarul public. Arată că, în încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2009 (fila 179), s-a consemnat că reprezentantul parchetului a invocat necitarea intimatei, fără ca instanța să se pronunțe în vreun fel.

Curteaconstată că, încă de la primul termen de judecată acordat în cauză, respectiv 13 octombrie 2008, constatat că numita este decedată, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, împrejurare care, deși nu a fost consemnată în încheierea din data de 12.10.2009, a fost reamintită părților la acel termen, context în care apreciază că orice chestiune vizând citarea intimatei este inutil a fi discutată.

Apărătorul ales al petenților și-decedațisolicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: adresa Secției 17 Poliție din 10 noiembrie 2009, în care se arată că o cerere a fost înaintată la Evidența Populației; declarația numitei ta, autentificată la BNP " " la 15 ianuarie 2004, în care aceasta a declarat notarului că ar fi primit suma de 100 milioane lei reprezentând prețul drepturilor cesionate, însă în realitate suma nu a fost plătită nici la Biroul Notarial și nici în altă parte; un contract de uzufruct autentificat sub nr. 1055/19.12.1997 la BNP " " între - în calitate de nud proprietar și și - în calitate de uzufructuari; adresă către; dispoziția nr. 9551/13.02.2008 a Primăriei Municipiului B și decizia civilă nr. 1685/A din 10.12.2007 a Tribunalului București - Secția a III -a Civilă.

Reprezentantul parchetuluieste de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri.

Curteaapreciază înscrisurile concludente și utile în cauză, astfel că le încuviințează, luând act de depunerea acestora la dosar.

Apărătorul ales al petenților și - decedațiarată că petentul a fost citat prin afișare la Consiliul Local al sectorului 3 B, deși imobilul se află în raza teritorială a sectorului 5 În continuare, susține că nici până la acest moment, soluțiile nu i-au mai fost comunicate lui, pentru că acestea se referă la.

Apărătorul ales al petenților șiapreciază că la acest termen este lipsă de procedură cu petentul și nu înțelege de ce a fost citat prin afișare la Consiliul Local sector 3 B și nu în altă parte.

Apărătorii intimaților,având cuvântul pe rând, apreciază procedura de citare îndeplinită cu petentul.

Reprezentantul parchetului,având cuvântul, solicită acordarea unui termen scurt în vederea studierii înscrisurilor ce au fost depuse.

Curteaapreciază procedura de citare legal îndeplinită cu petentul, având în vedere că acesta a fost citat atât la domiciliul cunoscut - singurul indicat în dosar, cât și la domiciliul numitei, în pofida considerațiilor legate de calitatea acesteia de mandatar, astfel cum au fost făcute prin încheierea din data de 3 noiembrie 2008. Totodată, petentul a fost citat și la Consiliul Local al Sectorului 3 B, având în vedere că presupusele fapte ce fac obiectul dosarului de față au fost comise în mai multe locuri, ceea ce atrage citarea acestuia prin afișare la ușa consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală - respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 În ceea ce privește cererea reprezentanttului parchetului, apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru motivul invocat, dându-i acestuia posibilitatea să studieze înscrisurile depuse.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al petenților și - decedațiarată că trei dintre semnăturile existente pe actele ce au dus la decesul clienților săi sunt false, iar testamentul prin care intimatul a primit așa-zisele drepturi litigioase se referă la calitate și nu la un drept. Mandatul pe care acesta l-a primit de la așa-zisa moștenitoare este fals. În momentul în care intimatul a primit un mandat să reprezinte o persoană în fața instanței, nu este posibil să primească și testamentul prin care se transmit drepturi litigioase sau drepturi de moștenire asupra unui imobil, în baza unui certificat de moștenitor din anul 1963. Din înscrisurile emise de Camera Notarilor Publici rezultă că așa-zisa succesiune în baza căreia s-a formulat notificarea falsă în fața Primăriei Municipiului B este semnată de în numele celor trei așa-zise moștenitoare și se solicită în exclusivitate retrocedarea imobilui în 1996 ori în 2001, deși dezbaterea succesorală a avut loc în anul 2002 de către o altă așa-zisă moștenitoare, în baza unui alt plan de moștenire.

În conformitate cu art. 278/1 Cod procedură penală solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru a se reține că sunt îndeplinite condițiile săvârșirii infracțiunilor de fals, uz de fals și să se dispună începerea urmăririi penale în primul rând față de, acesta fiind autorul moral al tuturor celorlalte acte ce au dus - în final - la decesul celor pe care îi reprezintă.

Apărătorul ales al petenților șisolicită admiterea plângerii în condițiile art. 278/1 pct. 8 lit. b Cod procedură penală, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals și uz de fals. Infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale se impune cu necesitate, având în vedere dubiile, inadvertențele și contradicțiile cu privire la modul în care intimații au intrat în posesia actelor de proprietate a imobilului în discuție și cu privire la calitatea de succesori în drepturi a adevăraților proprietari a intimaților. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât este cunoscut faptul că există o mafie a caselor naționalizate, foarte multe dintre acestea au ajuns în proprietatea unor persoane care nu au nicio legătură cu adevărații proprietari și care, având și complicitatea unor funcționari publici, au reușit să falsifice acte și au intrat în mod ilicit în posesia unor asemenea imobile. Cât timp există dubii și contradicții, iar probele administrate până la acest moment în cauză sunt insuficiente, multe dintre ele aducând indicii serioase că s-au săvârșit infracțiuni de fals și uz de fals, consideră că unica soluție pentru aflarea adevărului este aceea de trimitere a cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale.

Curteasolicită apărătorilor petenților să își precizeze cu exactitate poziția, în sensul dacă plângerea vizează doar faptele de fals și uz de fals presupus săvârșite de intimații, Clemența, ori și soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de notarii publici pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

Apărătorul petenților și - decedațisolicită a se aprecia asupra soluției dispusă față de notari și față de intimații, și. Susține că plângerea formulată a privit anumite persoane, iar soluțiile se referă la cu totul alt temei legal și la cu totul alte persoane.

Apărătorul petenților șisolicită trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăriri penale împotriva celor trei intimați -, Clemența, - ce se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de fals și uz de fals. Celelalte persoane ce au fost citate în prezenta cauză nu au fost vizate în plângerea de față, au fost vizate în plângerea inițială. Este de acord cu soluția procurorului, în sensul că nu s-au găsit indicii care să demonstreze participarea și a notarilor la comiterea faptelor.

Apărătorul ales al intimaților, Clemența,având cuvântul, solicită, în temeiul art. 278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală, respingerea ca nefondată a plângerii formulată împotriva rezoluției nr. 1900/P/2004 din 7 decembrie 2006 Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 B, menținută prin Rezoluția nr. 11/I-2/2007 din 9 ianuarie 2007 dată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5

În opinia sa, rezoluția procurorului investit cu soluționarea plângerii este legală și temeinică, bazată pe înscrisuri depuse de către clienții săi și obținute în urma unor demersuri făcute în mod legal la toate autoritățile statului.

Pe de o parte, solicită a fi avute în vedere toate înscrisurile depuse la dosar, iar pe de altă parte solicită a se avea în vedere declarațiile date de clienții săi, dar și de persoanele audiate în calitate de martori. Făcând trimitere la susținerile apărătorilor petenților, în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi reținut în hotărâre că trei dintre semnăturile aflate pe diverse acte ar fi fost false, arată că sentința Curții de Apel Bucureștia fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare fără a se reține aceste aspecte, întrucât instanța supremă nici nu le-a analizat.

S-a mai susținut că testamentul întocmit în favoarea lui ar fi fals deoarece, la momentul semnării acestuia de către, avea calitatea de student la medicină. Aceste susțineri nu au legătură cu prezenta cauză, testamentul fiind un act autentic, semnat în fața notarului public și care nu a fost niciodată anulat sau desființat.

De asemenea, s-a mai arătat că notificarea adresată Primăriei în vederea reconstituirii dreptului de proprietate ar fi falsă, pentru că nu ar fi fost semnată în numele celor trei moștenitoare. Toate înscrisurile la care petenții fac referire au făcut obiectul cercetărilor în faza de urmărire penală și s-a dispus efectuarea unor expertize criminalistice grafologice tocmai pentru a se stabili dacă vreuna semnături este falsă. Atât din raportul de expertiză, cât și din cel de expertiză extrajudiciară rezultă că semnăturile aparțin persoanelor la care s-a făcut referire. La soluția ce se va pronunța, solicită a se avea în vedere concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică, precum și faptul că toate înscrisurile la pretins false au fost analizate pe cale incidentală și de Judecătoria sectorului 5 B în momentul în care a pronunțat hotărârea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de petenți în temeiul Legii nr. 112/1995. Cu acea ocazie, instanța civilă a constatat că cei care au săvârșit o infracțiune de fals erau tocmai petenții și - care dăduseră o declarație în fals.

În ceea ce privește susținerea apărătorului petenților și în sensul că ar exista serioase dubii cu privire la calitatea de succesori în drepturi a intimaților, arată că ea este neîntemeiată în condițiile în care calitatea de succesori a fost stabilită prin acte autentice efectuate de către notari cu respectarea atribuțiilor prevăzute de lege. Susținerea că ar exista o mafie a caselor naționalizate din care ar face parte și intimații este o afirmație fără niciun suport, ce lezează grav demnitatea și onoarea intimaților și care ar putea atrage răspunderea penală a clienților săi, dincolo de faptul că s-a formulat o plângere total neîntemeiată împotriva lor.

Concluzionând, solicită respingerea plângerii ca nefondată și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. De asemenea, solicită obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar în celelalte cicluri procesuale.

Apărătorul ales al intimatului,având cuvântul, solicită respingerea plângerii în baza dispozițiilor art. 278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că notarul public pe care îl reprezintă nu se face vinovat de comiterea infracțiunii ce i se impută și obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Reprezentantul parchetului,având cuvântul, consideră că actele false ce au fost reclamate de către petenți a fi fost folosite de intimați în procesele civile au fost examinate de către parchet în procedura efectuării actelor premergătoare. Așa cum rezultă din considerentele Rezoluției nr. 1900/P/2004 din 7 decembrie 2006, preluate de procurorul ierarhic superior prin Rezoluția din 9 ianuarie 2007, actele pretins incriminate a fi false nu realizează elementele infracțiunilor precizate în plângerile petenților, pentru considerentele expuse în cuprinsul celor două rezoluții.

Apreciază plângerile neîntemeiate, astfel că solicită respingerea acestora și menținerea rezoluțiilor ca fiind legale și temeinice.

Apărătorul ales al intimaților, Clemența,arată că declarația autentificată la 15 ianuarie 2004 și depusă la acest termen, prin care ta afirmă că nu a primit nicio sumă de bani, este un înscris pro causa, întocmit la mult timp după ce aceeași persoană a dat o altă declarație în fața notarului public cu ocazia perfectării actului de cesiune, moment la care a și primit de fapt banii.

Intimații și Clemența,având pe rând ultimul cuvânt, arată că sunt de acord cu susținerile apărătorului ales.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apărătorilor petenților și ai intimaților de a depune concluzii scrise,

DISPUNE

Amână pronunțarea la 18 ianuarie 2010.

Dată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(2029/2008)

SENTINȚA PENALĂ NR. 13

Ședința publică de la 18 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - - -

GREFIER - - -

* * * * * *

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .

Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petenții,împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, plângere prevăzută de art.2781Cod procedură penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apărătorilor petenților și ai intimaților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18 ianuarie 2010 când, în aceeași compunere, a dat următoarea sentință:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

La data de 25.01.2007 a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B plângerea formulată de petenții, și (procură )împotriva rezoluției nr. 1900/P/2004 din data de 07.12.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, în conformitate cu dispozițiile art. 2781.C.P.P.

În motivarea plângerii, petenții au arătat, în esență, că organele de cercetare penală nu au administrat toate probele de vinovăție față de numiții, Clemența și față de rudele sau cunoștințele acestora, ori față de notarii publici care au favorizat actele lor cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 36/1995, fapt ce a permis celor doi intimați nominalizați să devină proprietari asupra a trei apartamente cumpărate de petenți în mod legal, în baza Legii nr. 112/1995.

Petenții au susținut că intimații au profitat de o coincidență de nume între adevărata proprietară, menționată în actul original de vânzare-cumpărare nr. 171/1926, și o anume, fără a avea în realitate calitatea de descendenți ai adevăraților autori - și soțul său.

Invocând dezinteresul organelor de cercetare penală în lămurirea cauzei, petenții au apreciat că procurorul și-a însușit în mod netemeinic propunerea de neîncepere a urmăririi penale, iar soluția dată de primul procuror plângerii inițiale se întemeiază, de asemenea, pe o greșeală fundamentală, respectiv pe premisa că dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, a fost dobândit în indiviziune de și.

Or, petenții au susținut că persoana înscrisă în actul de proprietate este, care nu a avut moștenitori, iar rudele numitei, respectiv, nu au nicio legătură cu moștenirea imobilului.

În consecință, petenții au solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Prinsentința penală nr. 840/12.04.2007,pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 5a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, instanță pe rolul căreia plângerea a fost inițial înregistrată la data de 10.05.2007, sub nr-.

Prinsentința penală nr. 213/11.10.2007, Curtea de Apel București - Secția a II-a Penalăa admis plângerea formulată de către petenți, a desființat rezoluțiile procurorului numai cu privire la intimații, Clemența și și, în baza dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. b C.P.P. a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B în vederea redeschiderii urmăririi penale. Totodată, Curtea a dispus audierea mai multor martori cu privire la defuncții și, efectuarea unei expertize grafologice asupra semnăturilor numitei aplicate pe procurile și testamentele aflate la dosar, precum și verificarea unor împrejurări privind succesiunea numiților și, astfel cum au fost menționate expres în dispozitivul sentinței.

Prindecizia penală nr. 1879/27.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justițiea admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și intimații, Clemența și, a casat în totalitate sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, având în vedere următoarele considerente:

- nerespectarea dispozițiilor art. 2781alin. 4.C.P.P. sub aspectul necitării în cauză a petentului; în acest sens s-a apreciat eronată citarea numitei, a cărei procură are caracter general și vizează împrejurări străine de plângerea penală formulată în cauză;

- nerespectarea dispozițiilor art. 2781alin. 4.C.P.P. sub aspectul necitării în cauză a intimatului - notar public, persoană nominalizată și citată de către instanța care a stabilit cadrul procesual, respectiv Judecătoria Sectorului 5 B;

- nerespectarea dispozițiilor art. 2781alin. 7.C.P.P. prin administrarea unor probe ce nu își găsesc corespondentul în procedura reglementată de art. 2781.C.P.P. (respectiv audierea petentei și a intimaților și Clemența);

- netemeinicia motivelor pentru care instanța a dispus trimiterea cauzei la procuror, în condițiile în care declarațiile persoanelor indicate în sentință se află deja la dosarul de urmărire penală ori ar fi neutile lămuririi cauzei;

- nerespectarea dispozițiilor art. 273 alin. 11.C.P.P. în sensul greșitei trimiteri a cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, cât timp urmărirea penală nu a fost începută niciodată.

În fond, după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.09.2008, sub nr-.

Având în vedere că sesizarea sa s-a realizat printr-o modalitate complimentară, respectiv casarea cu trimitere, rejudecarea cauzei s-a realizat în limitele și în condițiile prevăzute de art. 38518.C.P.P. Curtea conformându-se hotărârii instanței de recurs sub toate aspectele ce au făcut obiectul analizei instanței supreme.

Astfel, calitatea de petent a numitului, inexistența unei calități procesuale în prezenta cauză a mandatarului cu procură generală șistabilirea intimaților - notari publicia căror citare se impune în cursul rejudecării, prin raportare la încheierea din data de 08.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 B, reprezintă aspecte ce au fost în mod neechivoc tranșate prin decizia instanței de recurs. Raportându-se la aceste considerente, prin încheierea din data de 03.11.2008, Curtea a respins cererea de citare în calitate de petent a numitei și în calitate de intimați a Camerei Notarilor Publici ori a altor notari ce au autentificat acte folosite ca înscrisuri în prezenta cauză.

Pe parcursul rejudecării, raportându-se la ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că a survenit decesul următoarelor persoane:

- petentul, deces confirmat de certificatul de deces aflat la fila 53 dosarului de recurs;

- petenta, deces confirmat de certificatul de deces aflat la fila 74 dosarului de recurs;

- intimata, deces survenit încă de la data de 17.09.2002 și confirmat de adresa Camerei Notarilor Publici aflată la fila 91 dosarului nr-;

- intimatul, deces confirmat de adresa nr. - din 16.12.2009 a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, aflată la fila 246 prezentului dosar.

Luând act de decesul petenților și, Curtea a constatat că, din economia dispozițiilor art. 2781.C.P.P. nu rezultă că o atare împrejurare ar echivala cu un impediment în soluționarea plângerii îndreptate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, context în care, în absența altor dispoziții legale relevante, a apreciat că instanța este obligată să soluționeze în fond plângerea dedusă judecății.

Raportându-se la dispozițiile coroborate ale aceluiași text de lege, Curtea a constatat că ele nu reglementează posibilitatea introducerii în cauză a succesorilor în drepturi ai petenților decedați, un atare demers fiind posibil numai în limitele și în condițiile prevăzute de art. 21.C.P.P. Cum însă această normă vizează o cu totul altă situație decât cea analizată (respectiv situația decesului părții după exercitarea acțiunii civile în fața instanței penale sesizată cu o judecată în fond), iar normele penale sunt de strictă interpretare și aplicare, Curtea a apreciat că ea nu este aplicabilă prin analogie în actuala procedură și, prin încheierea din data de 03.11.2008, a respins cererea de introducere în cauză a succesorilor în drepturi ai petenților decedați.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

La data de 16.02.2004, petenții, și au formulat plângere penală împotriva numiților, Clemența și, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals, uz de fals, înșelăciune și instigare la mărturie mincinoasă.

În esență, petenții au arătat că cei trei făptuitori au folosit identitatea numitei, decedată la 21.09.1962, falsificând datele acesteia în sensul că o consideră una și aceeași persoană cu numita care, împreună cu soțul său, au fost proprietarii imobilului din-, sector 5, Acest imobil a fost vândut în mod legal de către Primăria Municipiului B foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995, petenții devenind astfel proprietari legali ai apartamentelor pe care le-au deținut anterior în calitate de chiriași.

În intenția de a câștiga dreptul de proprietate asupra acestui imobil, făptuitorii au chemat în judecată Primăria Sectorului 5 B și, ulterior, pe petenți, solicitând instanței constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare ale celor din urmă. În acest sens, făptuitorii au susținut că sunt veri ai foștilor proprietari și, fără a prezenta însă acte de stare civilă doveditoare ori un act de proprietate asupra imobilului (prezentând doar un act de vânzare cumpărare nelizibil, din care rezultă că proprietarii sunt și ).

Pentru a dovedi că este una și aceeași persoană cu, făptuitorii au prezentat o declarație de notorietate mincinoasă, folosindu-se, totodată, de un proces verbal de carte funciară din data de 18.12.1941 ce prezintă ștersături și îngroșări, de certificatul de moștenitor nr. 172/04.07.1996, care atestă că numitele Clemența și sunt moștenitoarele tatălui (omițând menționarea a 2 frați în viață), de un contract de cesiune de drepturi litigioase în care se atestă nereal că ta ar fi primit suma de 100.000.000 ROL și de un certificat de dezbatere a succesiunii privind pe, în care se atestă nereal că acesta nu a avut moștenitori, deși în realitate a avut trei frați, fiecare cu descendenți în viață.

Totodată, s-a invocat de către petenți și caracterul fals al unora dintre semnăturile ce emană aparent de la, semnături aplicate pe acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 8438/2001, pe notificarea adresată Primăriei Municipiului B, pe procura autentificată sub nr-, pe cererea nr. 318/997 adresată C A, pe notificarea din data de 02.04.2001 sau pe testamentul prin care a fost numit unic moștenitor al acesteia.

Prin rezoluția nr. 1900/P/2004 din data de 07.12.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bad ispus, în baza art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a Cod Penal, următoarele:

- neînceperea urmăririi penale față de, Clemența și pentru săvârșirea infr. prev. de art. 288, 291, 215, 290 și art. 25 rap. la art. 260.Cod Penal deoarece nu există date sau indicii temeinice din care să rezulte săvârșirea faptelor reclamate;

- neînceperea urmăririi penale față de notarii publici care au autentificat actele din prezenta cauză sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 189.Cod Penal;

- neînceperea urmăririi penale față de, și pentru săvârșirea infr. prev. de art. 260.Cod Penal

Împotriva acestei ordonanțe, petenții, și au formulat plângere în condițile prevăzute de art. 275-278.C.P.P. prin rezoluția nr. 11/II-2/2007 din data de 09.01.2007 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B dispunându-se respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Prezenta plângere adresată instanței de judecată a fost formulată în termen legal, conform art. 2781alin. 1.C.P.P. însă din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că ea este nefondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Sub un prim aspect, reține că plângerea petenților vizează, în principal,faptele săvârșite de către intimații, și Clemența,constând în pretinderea în mod nereal a existenței unei identități între numita (fost proprietar al imobilului situat în B,-) și numita (autoarea intimaților) și folosirea unor înscrisuri falsificate în vederea dovedirii acestei pretinse identități, în scopul de a obține în mod injust dreptul de proprietate asupra imobilului menționat. Drept urmare, Curtea apreciază că esențială pentru lămurirea cauzei este stabilirea împrejurării dacă numita este una și aceeași persoană cu numita,în raport de acest element de fapt urmând a se stabili și dacă înscrisurile reclamate de către petenți cuprind sau nu mențiuni nereale.

În acest sens, Curtea constată că problema identității între și a fost examinată detaliat de către instanța de recurs care, în considerentele deciziei de casare, a apreciat că acest aspect a fost tranșat prin decizia civilă nr. 352/R/26.05.2006 a Curții de Apel București, hotărâre ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal și are autoritate de lucru judecat conform art. 44 alin. 3.

C.P.P.

Deși în raport de prevederile art. 38518.C.P.P. această constatare a instanței de casare este obligatorie pentru instanța de rejudecare, totuși Curtea va reevalua întregul material probator pentru a examina, din această perspectivă, toate motivele plângerii formulate de petenți.

Astfel, se constată că, prin acțiunea formulată la data de 20.12.2001, reclamantele, Clemența și au chemat în judecată pe pârâții, și Primăria Municipiului B, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare intervenite între pârâții menționați și Primărie, precum și obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 5.

Prin sentința civilă nr. 1259 /10.03.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 352/R/26.05.2006 a Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă, s-a admis cererea astfel cum a fost precizată și restrânsă, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între și și pârâții, și sub nr. 40722/1996, 40692/1996 și 41663/1997 și s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea cererii de revendicare a imobilului.

În esență, instanța civilă a reținut că numiții și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,- (actual-) prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 171/1926 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat. Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decr. nr. 92/1950, însă a fost preluat fără titlu deoarece, la acel moment, era pensionar, fiind exceptat de la naționalizare. Totodată, instanța a reținut că Statul Român a înstrăinat în mod nelegal imobilul dobândit fără titlu, iar pârâții (foști chiriași) au fost de rea credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

În privința calității procesuale active a reclamanților, s-a reținut că, la data introducerii acțiunii, era moștenitoarea defunctei conform certificatului de moștenitor nr. 50/1963 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului, iar Clemența și erau moștenitoarele defunctului, conform certificatului de moștenitor nr. 172/04.07.1996, acesta fiind unul dintre beneficiarii moștenirii lui.

Examinând înscrisurile aflate la dosar coroborat cu declarațiile tuturor persoanelor audiate, Curtea constată că identitatea dintre numita (menționată în actul de vânzare-cumpărare nr. 171/1926) și (autoarea intimaților-făptuitori) rezultă în mod neechivoc, contestarea de către petenți a acestei identități fiind consecința unei interpretări subiective sau necoroborate integral a actelor de stare civilă ori a altor înscrisuri oficiale aflate la dosar.

Astfel, din examinarea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 171/04.01.1926 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat rezultă că imobilul situat în B,- (actual-) a fost dobândit în indiviziune de către. Dr.și Colonel Dr., identitatea cumpărătorilor fiind stabilită pe baza declarațiilor martorilor și fără ca actul oficial să conțină date de identificare suplimentare (fila 156 dup).

Conform procesului verbal din data de 18.12.1941, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în cartea funciară provizorie a Municipiului B în favoarea numiților șiConst. (născută ),adresa imobilului la acel moment schimbându-se însă în- (fila 193 dup).

Identitatea proprietarilor șiConst. născutăeste menționată și în partea a II-a a aceluiași proces verbal, fără a exista însă mențiuni suplimentare referitoare la datele de identitate ale acestor persoane ori acte de stare civilă atașate dosarului de carte funciară (fila 192, 195 dup).

În baza Decretului nr. 92/1950, imobilul menționat a fost trecut în proprietatea statului, la poziția nr. 1281 menționându-se preluarea acestuia de la și.

Singura mențiune referitoare la data încheierii căsătoriei dintre și este cuprinsă în foaia matricolă a celui dintâi, aflată la dosarul personal de general de brigadă medic, în care s-a consemnat căsătoria sa cuD-șoarala data de 28.10.1905 și faptul că nu a avut copii (fila 298 dup). Din adresa nr. IT 110/19.01.2005 întocmită de aceeași unitate militară rezultă însă că numele soției a fost, născută la data de 27.06.1883 în loc., Raion U, fiica lui și, persoană ce a decedat la data de 21.09.1962, cu ultimul domiciliu în B, Bd. - nr. 69 - actual- (fila 414 dup).

Această diferență dintre prenumele soției numitului (indicată succesiv ca ori ) a fost apreciată de către petenți ca fiind expresia existenței a două persoane distincte, ce au încheiat căsătorii succesive cu numitul.

Curtea apreciază că o atare susținere este pur subiectivă, fiind infirmată neechivoc de analiza literală a actelor de stare civilă, dar și de interpretarea rațională a acestora în contextul mai larg al momentului de timp în care au fost întocmite.

Astfel, din adresa MAI - Arhivele Naționale - Direcția Județeană I rezultă că în registrele de stare civilă ale comunei aferente perioadei 1870 - 1891nu figurează înregistrată numita(fila 293 dup). În schimb, în registrul stării civile pentru nou-născuți este înregistrată nașterea numitei, fiica lui și a, născută la data de 27.06.1883 (fila 304 dup), persoană decedată la data de 21.09.1962.

Din coroborarea acestui înscris cu mențiunile existente la dosarul profesional al numitului rezultă că acesta s-a căsătorit, la data de 28.10.1905,cu numita, fiica lui și a, născută la data de 27.06.1883, fără a rezultă în mod obiectiv date privind desfacerea acestei căsătorii și încheierea unei a doua cu o anume. Faptul că numitul a fost căsătorit doar cu rezultă și din mențiunile existente în Decr. nr. 92/1950, în care s-a menționat preluarea imobilului de la și(iar nu ).

Împrejurarea că, în actul de vânzare-cumpărare nr. 171/1926 s-a menționat numele cumpărătoarei ca fiind (iar nu ) nu este de natură să susțină ipoteza unei a doua căsnicii cu o altă persoană, așa cum au pretins petenții. Aceasta deoarece o atare susținere tinde la a se admite că, în anul 1905, s-a căsătorit cu numita,după care într-un moment neprecizat, anterior anului1926în care a fost dobândit imobilul, a divorțat și s-a recăsătorit cu (menționată în actul de vânzare), pentru ca în anul 1950 - anul preluării imobilului - să se recăsătorească cu, persoană ce i-a rămas alături până la data decesului.

O atare ipoteză constituie în mod evident o speculație, lipsită de orice suport obiectiv în actele aflate la dosar și de natură a reflecta mai degrabă opinia subiectivă a petenților, iar nu datele verificabile în mod obiectiv.

În acest context, Curtea apreciază că folosirea prenumelui de către soția numitului evidențiază o opțiune personală a acesteia, devenită în timp uzanță, fără a fi de natură să schimbe împrejurarea că, în mod oficial, prenumele acesteia era, prenume mai puțin cunoscut însă de apropiați. O atare concluzie este justificată și de declarațiile intimatului, rudă a soților și apropiat al acestora, care a arătat că soția unchiului său se numea, zisă și "tanti ", născută în com., jud.

Deși intimatul a precizat că nu cunoaște ca ea să se fi numit și, a arătat însă că unchiul său nu a fost căsătorit de 2 ori, confirmând astfel concluzia la care a ajuns Curtea în urma examinării tuturor probelor existente în cauză.

În consecință, justificându-se astfel indicarea prenumelui în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare nr. 171/1926, Curtea constată că indicarea inițialelor Const. în cuprinsul procesului vebal de întabulare din data de 18.12.1941 nu este de natură a evidenția o diferență de persoană între și semnatara actului de proprietate în calitate de cumpărător. Aceasta deoarece, așa cum a reținut și instanța civilă ce a pronunțat decizia nr. 352/26.05.2006, indicarea acestor inițiale a fost făcută prin luarea în considerare nu a numelui tatălui, cum se procedează în prezent, ci a inițialelor soțului, el însuși fiind trecut cu numele, fapt explicabil în raport de epoca încheierii actului și statutul femeii căsătorite, supusă să își asculte soțul (art. 195.civ. în vigoare la acea dată), iar nu pe părintele de sub a cărui autoritate ieșise la data căsătoriei.

Totodată, modificările existente pe procesul verbal de întabulare cu privire la numărul imobilului, numărul camerelor și mențiunea "născută " nu susțin în mod temeinic ipoteza modificării frauduloase a acestui înscris, în condițiile în care, pe de o parte, din adresa nr. 255/05.10.2001 a Arhivelor Naționale rezultă că aceste corecturi aparțin creatorului de fond, respectiv Comisia pentru înființarea cărților funciare (fila 159). Pe de altă parte, din raportul de expertiză criminalistică nr. 370/26.09.2006 rezultă că sunt indicii că procesul verbal a fost întocmit la data pe care o poartă, stabilirea absolută a acestui fapt fiind practic imposibil de realizat.

În plus, Curtea constată că mențiunea "născută " existentă pe acest proces verbal și contestată de către petenți se regăsește și în partea a doua a înscrisului, referitoare la datele privind proprietatea, fără a exista suspiciuni de contrafacere a acestei părți a înscrisului.

Pentru aceste considerente, apreciază că în mod justificat procurorul a constatat inexistența unor date temeinice din care să rezulte săvârșirea faptelor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale sau în înscrisuri sub semnătură privată ori uz de fals (cu referire la actul de vânzare-cumpărare nr. 171/1926, procesul verbal de întabulare din 18.12.1941, declarațiile de notorietate ale numiților și ), soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală și temeinică.

Pe cale de consecință, nu se poate reține în sarcina intimaților, și Clemența nici săvârșirea faptei prevăzute de art. 25 rap. la art. 260.Cod Penal cu referire la pretinsa instigare a numiților, și să declare în mod nereal că numita era una și aceeași persoană cu numita. Aceasta deoarece declarațiile de notorietate date de și la data de 18.03.2002 la BNP reflectă împrejurări reale, la fel ca și declarațiile numitului (necontestate de petenți), soluția de neurmărire dispusă față de aceste persoane pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă fiind de asemenea temeinică.

Aceleași considerente evidențiază și temeinicia soluției dispuse față de pentru infracțiunea prev. de art. 260.Cod Penal, declarațiile acestuia vizând însă situația numitei, fără a exista indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către intimat.

În ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 172/04.07.1996, certificatul de dezbatere a succesiunii privind pe defunctul, contractul de cesiune de drepturi litigioase semnat de ta, înscrisuri al căror caracter fals a fost de asemenea invocat de către petenți, Curtea apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale este justificată de datele cauzei.

Astfel, în privința certificatului de moștenitor nr. 172/04.07.1996 emis de BNP cu privire la succesiunea defunctului, se constată că întreaga masă succesorală a revenit intimatelor Clemența și, consemnându-se împrejurarea că nu există renunțători și nici persoane străine de succesiune prin neacceptare. Petenții au susținut că, în realitate, cele două intimate nu erau singurele succesoare ale defunctului, acesta având și alți doi copii, respectiv și, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Sub acest aspect, Curtea constată cu prioritate că, indiferent de numărul descendenților defunctului, vocația celor două intimate - făptuitoare la succesiunea sa este incontestabilă, existența unor alți moștenitori având consecințe exclusiv asupra cotei cuvenite fiecăruia, nu și asupra dreptului la moștenire însuși. Totodată, chiar în situația existenței altor moștenitori, intimatele și Clemența continuau să aibă vocație la succesiunea numitei, acesta constituind aspectul esențial în lămurirea prezentei cauze.

Raporturile celor două intimate cu alți posibili moștenitori și motivele ce au i-au determinat pe aceștia din urmă să renunțe la succesiune (aspecte ce nu au fost verificate în cursul actelor premergătoare), reprezintă chestiuni lipsite de relevanță asupra împrejurărilor în care s-a stabilit calitatea de succesoare a intimatelor față de defuncta. Verificarea amănunțită a acestor elemente de fapt nu era, de altfel, posibilă în prezenta cauză în condițiile în care, față de data întocmirii certificatului de moștenitor, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru eventuala faptă de fals în declarații încă de la data de 03.07.2001, conform art. 122 alin. 1 lit. d

Cod Penal

Drept urmare, chiar dacă procurorul nu a analizat acest aspect, Curtea apreciază că impedimentul legal constatat face inutilă examinarea detaliată a împrejurărilor în care a fost întocmit înscrisul oficial menționat.

În ceea ce privește folosirea acestui înscris, în absența unor date certe privind caracterul nereal al mențiunilor pe care le cuprinde, nu se poate reține nici săvârșirea faptei de uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal De altfel, și sub acest aspect, nefiind cunoscută cu certitudine data prezentării sale în instanță, prin raportare la data pronunțării sentinței civile nr. 1259/10.03.2004, termenul de prescrispție a răspunderii penale s-a împlinit cel mai târziu la data de 09.03.2009, în acest interval de timp nefiind efectuate acte care să întrerupă cursul prescripției conform art. 123.

Cod Penal

În ceea ce privește certificatul de calitate de moștenitor nr. 86/25.04.2002 eliberat de escu, în care s-a consemnat că unica moștenitoare a defunctului a fost soția sa (zisă și ), Curtea reține argumente de fapt și de drept similare celor expuse anterior.

Astfel, existența unor altor persoane cu vocație la succesiunea defunctului a fost invocată de către petenți prin raportare la declarația numitului, acest aspect nefăcând obiectul unor cercetări amănunțite pe parcursul actelor premergătoare.

Curtea constată însă, pe de o parte, că independent de existența și a altor persoane îndreptățite la succesiunea defunctului, vocația succesorală a soției și, implicit, a celor trei intimați făptuitori, este de necontestat, ea fiind stabilită în detaliu de către instanța civilă.

Pe de altă parte, atât sub aspectul unei eventuale răspunderi penale a intimaților pentru infracțiunea de fals în declarații, cât și pentru cea de uz de fals, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la datele de 24.04.2007 și, respectiv de 09.03.2009, împrejurare ce constituie un impediment în dispunerea începerii urmăririi penale.

În ceea ce privește contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 1457/13.05.2002 de către P, Curtea reține că petenții au susținut caracterul fals al acestuia sub aspectul mențiunii referitoare la primirea de către cedenta ta a sumei de 100.000.000 ROL cu titlu de preț al cesiunii în favoarea cesionarilor și.

Sub acest aspect, se constată că imputarea caracterului fals al acestui înscris intimaților - făptuitori este lipsită de suport, în condițiile în care, în măsura în care declarațiile cedentei ta ar fi fost nereale, ele ar fi putut fi imputate cel mult acesteia, iar nu altor persoane. Indiferent însă de condițiile în care s-a realizat cesiunea de drepturi litigioase, Curtea subliniază din nou că ele sunt lipsite de relevanță asupra vocației intimaților, Clemența și la succesiunea numitei, petenții tinzând la a evidenția un comportament mai degrabă imoral al numitului, iar nu ilegal.

Aceleași considerente sunt avute în vedere și sub aspectul condițiilor în care a figurat în calitate de girant în contractul de vânzare-cumpărare nr. 40692/1996 întocmit de soții în calitate de cumpărători și Primăria Municipiului B în calitate de vânzător. Deoarece realitatea acestui contract este de necontestat, motivațiile ce au stat la baza conduitei intimatei exced limitelor în care instanța penală este ținută a analiza temenicia soluției de neurmărire dispuse de procuror.

de susținerile referitoare la falsificarea înscrisurilor menționate, petenții au imputat intimatului și falsificarea semnăturii numitei de pe un alt set de înscrisuri, respectiv: acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 8438/2001, notificarea adresată Primăriei Municipiului B, procura autentificată sub nr. 1137/8.05.2002, testamentul întocmnit în favoarea intimatului de către, cererea nr. 318/997 adresată și notificarea din data de 02.04.2001.

Raportul de expertiză criminalistică nr. 193/09.06.2005 a concluzionat că semnăturile aplicate pe testamentul autentificat sub nr. 677/20.03.1997 de către BNP, pe procura autentificată sub nr. 1136/08.05.2002 de către BNP și pe procura autentificată sub nr. 112/30.01.1997 de către BNP au fost executate de, iar semnăturile de pe cererea de recurs în dosarul nr. 2255/2001 și pe notificarea înregistrată la Primăria Municipiului B sub nr. 3564/04.04.2001 nu au fost executate de fără a se putea stabili dacă ele îi apațin lui.

Intimatul - făptuitor a recunoscut însă că a semnat pentru pe notificarea adresată Primăriei Municipiului B la data de 02.04.2001, pe cererea înregistrată la A cu nr. 318/1997 și pe cererea de recurs înregistrată la Tribunalul București la data de 24.08.2001, motivând aceasta prin existența unei procuri valabile dată de și prin consilierea necorespunzătoare din partea apărătorului, care nu l-a atenționat asupra necesității de a semna cu propriul nume.

Curtea constată că înscrisurile semnate de către în sau cu numele vizau restituirea imobilului situat în B,-, intimatul fiind beneficiarul procurii autentificate sub nr. 112/30.01.1997 de către BNP, prin care a fost împuternicit să o reprezinte pe în vederea revendicării imobilului menționat. Drept urmare, nu se poate reține că intimatul a acționat în scopul contrafacerii înscrisurilor menționate și în vederea vătămării relațiilor sociale ce ocrotesc încrederea publică în aceste înscrisuri, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals sau uz de fals.

În ceea ce îi privește pe notarii publici care au întocmit și autentificat actele oficiale reclamate ca fiind false, astfel cum au fost analizate în considerentele prezentei sentințe, Curtea constată că, deși în cursul rejudecării după casare, petenții nu au mai susținut plângerea sub acest aspect, totuși, în plângerea inițială ei au reclamat netemeinicia soluției de neurmărire dispusă de procuror inclusiv față de intimații-notari publici.

Fiind învestită cu rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere, față de prevederile art. 38518.C.P.P. și de dispozițiile instanței de recurs, care a casat în totalitate hotărârea anterior pronunțată, Curtea reține obligația sa de a rejudeca prezenta cauză sub toate aspectele, implicit și în privința faptelor imputate notarilor publici ce au fost individualizați în calitate de intimați.

Exigențele rejudecării după casarea cu trimitere impun însă luarea în considerare și a dispoziților art. 3858.C.P.P. referitoare la neagravarea situației în propriul recurs. În acest sens, constată că prin sentința penală nr. 213/2007 pronunțată anterior în cauză s-a dispus desființarea parțială a rezoluției procurorului, respectiv numai cu privire la intimații, și Clemența, fiind menținute implicit dispozițiile referitoare la notarii publici.

În condițiile în care petenții nu au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, casarea sentinței dispunându-se exclusiv în recursul procurorului și al celor trei intimați nominalizați în hotărâre (recursul Ministerului Public fiind în mod evident declarat în favoarea intimaților), Curtea constată că o eventuală admitere a plângerii față de notari ar echivala cu o agravare a situației acestora în rejudecare ca urmare a admiterii recursului declarat în favoarea lor, situație vădit contrară prevederilor legale invocate.

Pe cale de consecință, nu se impune o examinare detaliată a criticilor inițiale ale petenților referitoare la presupusele fapte penale săvârșite de către notari. Totouși, Curtea subliniază că toate considerentele pentru care a apreciat temeinică soluția dispusă față de intimații, și Clemența își păstrează pe deplin relevanța și în privința faptelor iumputate notarilor care au autentificat înscrisurile contestate de către petenți. În consecință, absența unor indicii temeinice de săvâșire a unor fapte de fals ori de înșelăciune, precum și prescripția răspunderii penale intervenită în unele cazuri (astfel cum au fost detaliate anterior) evidențiază caracterul nefondat al plângerii și temeinicia soluției de neurmărire dispusă sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, n baza art. 2781alin. 8 lit. a C.P.P. va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții, (în prezent decedați), și împotriva rezoluției nr. 1900/P/2004 din data de 07.12.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B și a rezoluției nr. 11/II-2/2007 din data de 09.01.2007 a Prim-Procurorului aceluiași parchet.

Va menține rezoluțiile atacate.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petenții, și la plata a câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 193 alin. 6.C.P.P. va obliga petenții, și la plata a câte 1333,3 lei fiecare către intimatul și la plata a câte 166,6 lei fiecare către intimatul, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute în cursul procesului, reprezentând onorariu avocat.

La stabilirea cuantumului acestor cheltuieli, Curtea are în vedere chitanțele depuse atât în dosarul nr- (respectiv nr. -/05.02.2007 - fila 198), cât și în cauza de față (respectiv nr. 15/17.11.2008 - fila 269), chitanțe care atestă cheltuielile judiciare efectuate de cei doi intimați cu ocazia soluționării cauzei în fond atât inițial, cât și în rejudecare, și la plata cărora ei sunt îndreptățiți.

Curtea nu poate reține solicitarea petenților și de a se respinge cererea intimatului, întrucât plângerea adresată instanței nu a vizat și faptele notarilor publici. Aceasta deoarece este evident că plângerea inițial formulată la data de 25.01.2007 și semnată de toți cei cinci petenți a vizat inclusiv faptele presupus săvârșite de către notari, culpa procesuală a petenților justificând astfel obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare făcute în proces de părțile adverse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată, plângerea formulată de petenții, (în prezent decedați), și, cei din urmă domiciliați în B,-, sector 5, împotriva rezoluției nr. 1900/P/2004 din data de 07.12.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B și a rezoluției nr. 11/II-2/2007 din data de 09.01.2007 a Prim-Procurorului aceluiași parchet.

Menține rezoluțiile atacate.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petenții, și la plata a câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 193 alin. 6.C.P.P. obligă petenții, și la plata a câte 1333,3 lei fiecare către intimatul și la plata a câte 166,6 lei fiecare către intimatul, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute în cursul procesului, reprezentând onorariu avocat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru părțile care au lipsit.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.

Președinte Grefier

Proces-verbal

pentru grefier - mutată la o altă secție,

semnează, GREFIER,

Red.

Dact. 4 ex./3.02.2010

Președinte:Simona Cîrnaru
Judecători:Simona Cîrnaru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti