Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.204/R/2008
Ședința publică din 25 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice Iuliana Moldovan Președintele secției penale
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petenta SC 2000 SRL împotriva sentinței penale nr. 738/D din data de 13 decembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect plângerea formulată împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 2 mai 2007 dată în dosar nr.1424/P/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă făptuitorul personal asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul petentei SC 2000 SRL și făptuitorii și reprezentantul SC
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 21 martie 2008, prin Serviciul Registratură al Curții de Apel Clujs -au înregistrat motivele de recurs formulate de petenta SC 2000 SRL.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de petentă ca nefondat considerând că instanța de fond în mod corect a apreciat că soluția pronunțată de procuror este temeinică și legală deoarece nu a fost comisă infracțiunea pentru care s-a plâns partea civilă.
Apărătorul făptuitorului, solicită respingerea recursului ca nefondat sub toate aspectele și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli judiciare conform chitanței pe care o depune la dosar.
Făptuitorul, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
După dezbaterea pe fond a recursului, în instanță s-a prezentat apărătorul ales al petentei-recurente, av., care a depus în scris motivele de recurs și copia brevetului de invenție.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.738 din 13 decembrie 2007 în baza art.2781alin.8 lit.a proc.pen. a respins plângerea formulată de petenta SC 2000 SRL, împotriva rezoluției emise în data de 2.05.2007 de procuror în dosar nr.1424/P/2006.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță în data de 13 iulie 2007, 2000, a solicitat desființarea rezoluției emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în dosar nr.1424/P/2006 prin care, în temeiul art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.58 alin.1 din Legea 64/1991, modificată, art.299 și 300 Cod penal, pe motiv că lipsește latura obiectivă a infracțiunii analizate, în forma sa specială reglementată de dispozițiile art.58 alin.1 din Legea 64/1991, sau în formele reglementate de dispozițiile art.299 și 300 Cod penal.
În motivarea cererii s-a aratat că, asupra acestei plângeri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Clujs -a pronunțat în sensul să brevetul de invenție proprietatea 2000 se referă la un procedeu și nu la un utilaj, așa cum rezultă din hotărârea OSIM și, de asemenea, că societatea și administratorul societății au comercializat utilaje care aparțin societății Germania care puteau fi utilizate și pentru prepararea adică a betonului celular ușor.
S-a reținut că această soluție este contrară dispozițiilor speciale ale Legii 64/1991 privind brevetele de invenție pentru următoarele aspecte:
- conform dispozițiilor art.33 din Legea 64/1991, întinderea protecției asupra unui brevet este determinată de conținutul revendicărilor, iar în cazul în care brevetul este acordat pentru un procedeu, protecția conferită de brevet se extinde și asupra produsului obținut în mod direct prin procedeul brevetat; numai o lecturare sumară a brevetului și a revendicărilor ar fi condus fără putință de tăgadă la o altă soluție și anume aceea de începere a urmăririi penale.
- din chiar motivarea rezoluției rezultă cu certitudine că societatea pârâtă comercializează generatoare sau echipamente pentru fabricarea betonului celular ușor.
- societatea împotriva căreia s-a formulat plângere penală avea cunoștință despre faptul că, pe teritoriul României, procedeul de fabricare a betonului celular ușor este protejat prin brevetul de invenție al 2000
Analizând plângerea formulată de 2000 prin prisma dispozițiilor legale în materie și raportat la probele administrate în cauză, tribunalul a retinut următoarele:
În data de 20 noiembrie 2006, Bad epus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Clujo plângere penală prin care solicita cercetarea și a numitului, în calitate de asociat și administrator al, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.299, 300 Cod penal și art.58 alin.1 din Legea 61/1991, constând în aceea că în cursul lunii octombrie 2006 aceștia au folosit fără drept obiectul brevetului de invenție a cărui proprietar este
Societatea petentă a solicitat obligarea făptuitorilor la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.000.000 RON.
Din cercetările efectuate în cauză au rezultat următoarele:
2000 B este titularul brevetului de invenție nr.- cu titlu "procedeu de obținere a betoanelor celulare ușoare", brevet acordat prin Hotărârea OSIM nr.3/257/18.03.2003, fapt ce-i conferă protecția specială instituită de Legea 64/1991 privind brevetele de invenții.
În plângerea formulată, petenta susține că prin vânzarea sau oferirea spre vânzare de către a unor utilaje de generat beton celular ușor, fără autorizarea titularului brevetului de invenție i-a fost încălcat dreptul exclusiv de a produce produsul obiect al brevetului.
Verificările efectuate în cauză cu privire la persoana juridică C-N au evidențiat următoarele:
Această societate are ca asociat unic pe cetățeanul austriac și este administrată de numitul. Obiectul de activitate al societății îl reprezintă activitatea de construcții metalice și părți componente. Numitul a avut la această societate calitatea de agent vânzări, pentru produsele fumizate de Austria.
Audiat în legătură cu acuzele ce i se aduc, numitul a arătat că a postat pe Internet anunțul la care se face referire în plângerea penală dar că nu a fost comercializată tehnologia de fabricație a betonului celular ci doar utilaje produse de către.
Sustinerile acestuia au fost confirmate de către administratorul societătii, la dosar neexistând nici o probă din care să rezulte că C-N ar fi desfășurat acțiuni de contrafacere, folosire sau punere în circulație a obiectului brevetului a cărui titular este societatea petentă.
Având în vedere și hotărârea nr.127 din 17 septembrie 2004 pronunțată de Comisia de Invenții din cadrul OSIM, din conținutul căreia rezultă că obiectul brevetat se referă la un procedeu și nu la un utilaj, rezoluția procurorului prin care s-a constatat lipsa laturii obiective a infracțiunii analizate, iar în baza dispozițiilor art.10 lit.d Cod procedură penală, art.228 alin.6 Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei hotărâri, în baza dispozițiilor art. 2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a respins plângerea formulată de 2000
Împotriva hotărârii primei instanțe petenta SC 2000 SRL a declarat recurs, invocând cazul de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.9 proc.pen.
Recurenta nu a fost prezentă la judecarea recursului în ședință publică dar după închiderea dezbaterilor a depus cu titlu de concluzii scrise, motivele de recurs prin care solicită admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii tribunalului și trimiterea dosarului instanței de fond, în vederea rejudecării plângerii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima instanță nu a motivat soluția la care a ajuns, iar lipsa motivării echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei și ca atare, se impune rejudecarea speței.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul d e procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781din Codul d e procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă, regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781alin.8 din Codul d e procedură penală.
Conform art.224 proc.pen.în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 proc.pen. preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.
Într-adevăr, se poate întâmpla ca în momentul când organul de urmărire penală este sesizat despre săvârșirea unor fapte penale, datele existente cu privire la infracțiunile reclamate să fie insuficiente pentru începerea urmăririi penale, dar în acest scop este necesar a fi chemat petiționarul pentru a putea completa datele printr-o declarație dată în fața organului de urmărire penală, ba mai mult, procurorul trebuie să-i pună în vedere ca acesta să probeze faptele reclamate.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că procurorul a solicitat petentei, iar aceasta a depus în probațiune copia brevetului de invenție, materialul publicitar al societății făptuitoare, pliantele publicitare ale petentei, acte față de care organul de urmărire penală a concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.
Soluția procurorului de caz din 2 mai 2007 a fost atacată pe linie ierarhică la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj care prin rezoluția din 18 iunie 2007, a respins ca neîntemeiată plângerea petentei.
În prezenta cauză, nu a fost încălcat principiul egalității armelor care se aplică atât în relațiile dintre părțile din cadrul unui proces penal, cât și în relațiile dintre acestea și Ministerul Public, și implică obligația de a oferi fiecărei părți sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său.
Deși nu este consacrat ca un principiu distinct al procesului penal, din ansamblul reglementării modului de desfășurare a procesului penal rezultă că respectarea principiului egalității armelor între acuzare și apărare este intrinsec sistemului de drept român.
În doctrină s-a arătat în mod întemeiat că "principiul egalității între acuzare și apărare, este o cerință și garanție pentru echilibrul între interesele individului și ale societății, pentru armonizarea și salvgardarea acestor interese, ceea ce constituie un interes public, o necesitate pentru realizarea justiției penale".
În materie penală, dreptul la un proces contradictoriu presupune ca atât procurorul, cât și părțile să aibă posibilitatea de a lua cunoștință și de a dezbate toate probele, cererile sau excepțiile invocate de cealaltă parte. (a se vedea CEDO Hotărârea din 19 decembrie 1989 în cauza Kamasinski contra Austriei; Hotărârea CEDO din 28 august 1991 în cauza Brandstetter contra Austriei; CEDO Hotărârea din 23 iunie 1993 în cauza Ruiz-Mateos contra Spaniei; Hotărârea CEDO din 27 martie 1998 în cauza contra Olandei; Hotărârea CEDO din 25 septembrie 2001 în cauza și contra Marii Britanii).
Respectarea dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția Europeană impune ca procurorul să aducă la cunoștința apărării toate mijloacele de probă administrate în favoarea sau în defavoarea petiționarului. Ca excepție, restrângerea acestui drept al apărării poate fi justificată, în caz de strictă necesitate, în considerarea securității naționale, a necesității de a proteja martorii, sau de a păstra secretul metodelor prin care poliția investighează anumite infracțiuni. În aceste cazuri însă, este necesară luarea unor măsuri eficiente pentru a contrabalansa aceste restricții, în măsura în care ele nu pot fi evitate. (Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 în cauza Rowe și David contra Marii Britanii; Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 în cauza Jasper contra Marii Britanii; Hotărârea CEDO din 26 martie 1996 în cauza Doorson contra Olandei și Hotărârea CEDO din 24 iunie 2003 în cauza Dowsett contra Marii Britanii).
Articolul 6 din Convenția Europeană încălcat în speță, garantează în integralitatea sa dreptul persoanei de a fi prezentă efectiv în cadrul procesului penal, ce include nu numai dreptul de a fi prezent, ci și dreptul de a fi ascultat și a urmări desfășurarea procedurii.
Prezentarea în fața procurorului precum și la proces a unei persoane indiferent de calitatea pe care o are, are o importanță deosebită atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile celorlalte părți, cât și cu cele ale martorilor sau cu actele scrise. (Hotărârea CEDO din 23 noiembrie 1993 în cauza Poitrimol contra Franței).
Recursul promovat de petiționară nu este fondat, hotărârea tribunalului fiind motivată arătându-se pe larg în considerente că hotărârea nr.127 din 17 septembrie 2004 pronunțată de Comisa de Invenții din cadrul OSIM reliefează că obiectul brevetat se referă la un procedeu și nu la un utilaj, la dosarul cauzei neexistând nici o probă din care să rezulte că făptuitoarea SC SRL C-N prin reprezentanții săi - și ar fi desfășurat activități de contrafacere, folosire sau punere în circulație a obiectului brevetului a cărui titular este societatea petentă.
Tribunalul în mod just a apreciat că SC SRL C-N are ca asociat unic pe cetățeanul austriac și este administrată de. Probele administrate în cauza de urmărire penală au demonstrat că obiectul de activitate al societății îl reprezintă activitatea de construcții metalice și părți componente. Numitul a avut la această societate calitatea de agent vânzări, pentru produsele furnizate de Austria.
Audiat nemijlocit, făptuitorul - a arătat că a postat pe internet anunțuri la care se face referire în plângerea penală a petentei dar, susține că nu a fost comercializată tehnologia de fabricație a betonului celular, ci, doar utilaje produse de către. Susținerile făptuitorului s-au coroborat perfect cu cele ale administratorului societății SC SRL C,.
Pentru motivele ce preced, curtea constatând că sentința Tribunalului Cluj este motivată, apreciază că în speță nu este incident cazul de casare invocat, condiții în care recursul se privește a fi nefondat și se va respinge ca atare, în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Întrucât intimatul și-a angajat apărător ales pentru a combate motivele de recurs ale petentei și anume pe avocat, în baza art.193 proc.pen.petenta-recurentă va fi obligată ca efect al respingerii recursului să-i achite intimatului suma de 500 lei cheltuieli judiciare în recurs reprezentând onorar avocațial conform chitanței depuse la dosar.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.petenta va plăti statului 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC 2000 SRL cu sediul în B Cabinet Avocat - B, str.- nr.55,.2 împotriva sentinței penale nr.738/D din 13.12.2007 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe petenta SC 2000 SRL să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
03.04.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice Iuliana Moldovan
