Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 208/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu - împotriva sentinței penale nr. 540 din 31 octombrie 2007 Tribunalului Satu -M pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al petentei, av. și au lipsit petenta și intimatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de parchet și casarea sentinței în sensul respingerii plângerii formulată de petentă și a menținerii rezoluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală. În motivarea recursului s-a arătat că dispozițiile primei instanțe nu pot fi executate. Astfel, câtă vreme decesul victimei s-a produs în anul 2004, nu mai poate fi stabilită alcoolemia și nici experimentul judiciar nu poate fi efectuat.
Apărătorul petentei a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, arătând că în cauză s-a făcut o anchetă superficială și că probele indicate de instanța de fond se pot administra,câtă vreme între depozițiile martorilor există contradicții și, cu toate acestea, aceștia nu a fost confruntați. A apreciat că toate probele indicate de prima instanță puteau fi administrate încă de la început și că poziția parchetului este inadmisibilă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 540 din 31 octombrie 2007, Tribunalul Satu -M, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, a admis plângerea formulată de petenta împotriva rezoluțiilor din 25 iunie 2007 și 8 mai 2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu -M, pe care le-a desființat și a trimis cauza procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M în vederea redeschiderii urmăririi penale.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că petenta a formulat, în condițiile prevăzute de art. 278/1 Cod de procedură penală, plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M emise la data de 08.05.2007 în dosar nr. 384/P/2004, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, fiul lui și, născut la 29.07.1971 în com., jud. S M, CNP -,. în com. nr. 75, jud. S M, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. și ped. de art.183 Cod penal asupra defunctului, decedat la 26.08.2004 și neînceperea urmăririi penale față de, pentru infracțiunea de lovire, prev. și ped. de art. 180 alin. 1 Cod penal întrucât nu există plângere din partea persoanei lezate, defunctul.
În motivarea plângerii se invocă faptul că rezoluțiile sunt nelegale, nu s-a depus suficientă diligență pentru aflarea adevărului, nu s-au efectuat cercetări la fața locului, declarațiile martorilor sunt contradictorii, nu s-au făcut investigațiile necesare pentru a identifica și alți martori, probele nu sunt concludente în ceea ce privește starea de ebrietate a victimei.
În fond solicită infirmarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat, din dosarul de urmărire penală nr.384/P/2004 al parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M, dosarul nr. 229/VIII/1/2007 de soluționare de către prim procuror adjunct a plângerii formulate de petentă împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, reține în principal următoarele:
În data de 06 iulie.2007 petenta a depus la Judecătoria Satu -M plângere împotriva rezoluțiilor emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu M în dosarele nr. 229/VIII/1/2007 și 384/P/2004. Plângerea a fost înregistrată sub dosar nr-. Soluționând plângerea Judecătoria Satu M prin sentința penală nr.1279/16.07.2007 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Satu M apreciind că potrivit art. 278 indice 1 alin.1 Cod de procedură penală competența revine tribunalului. După declinarea de competență cauza a fost înregistrată la tribunal sub același nr.de dosar, la data de 31.07.2007.
S-a mai constatat că un alt exemplar din plângere a fost înregistrat la Tribunalul Satu M la data de 06.07.2007 sub dosar nr-. ambele cauze au revenit pentru soluționare aceluiași complet de judecată. Față de cele constatate instanța, prin încheierea din 26.09.2007 a dispus conexarea dosarului nr- la dosar nr- acesta din urmă fiind primul înregistrat la tribunal.
S-a mai constatat că, potrivit art. 278 indice 1 alin.1 Cod de procedură penală, tribunalul este competent pentru a soluționa plângerea iar petenta are calitate procesuală activă atât în nume propriu în calitate de soție a defunctului cât și în reprezentarea minorilor rezultați din căsătorie.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 15.08.2004 în jurul orelor 02,00 numitul a suferit leziuni tanatogeneratoare care au determinat ulterior decesul acestuia.
Finalizând urmărirea penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu M prin Rezoluția din 31.01.2005 emisă în dosar nr.384/P/2004 de procuror a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev.și ped.de art.183 Cod penal pe motiv că în cauză lipsesc elemente constitutive ale infracțiunii, respectiv "moartea lui a fost una accidentală și palmele pe care învinuitul i le-a aplicat nu au contribuit cu nimic la moartea victimei". Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la prim procuror care prin Ordonanța din 22.03.2005 emisă în dosar nr.91/VIII/1/2005 a infirmat rezoluția și a dispus redeschiderea urmăriri penale și reluarea acesteia. Totodată a dispus să se verifice toate aspectele învederate în plângere, administrarea probelor solicitate, identificarea cadrelor medicale de la unitățile sanitare unde a fost internată victima, pentru a fi audiate în cauză.
În data de 08.05.2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu M emite rezoluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. și ped.de art. 183 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. și ped. de art.180 alin.1 Cod penal întrucât lipsește plângerea.
În ceea ce privește scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. și ped. de art.183 Cod penal prin rezoluție se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective deoarece din probele administrate în cauză rezultă că după ce învinuitul i-a aplicat defunctului două lovituri cu palma peste față a mai trecut 2-3 minute, timp în care a mai parcurs circa 5. până în fața magazinului alimentar unde s-a împiedicat și căzut. Se concluzionează că nu există raport de cauzalitate între agresiunea săvârșită de învinuit și căderea lui, căderea fiind accidentală și favorizată de starea de ebrietate a acestuia.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, soția defunctului, plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu M la data de 18.06.2007. Plângerea a fost soluționată de prim-procurorul adjunct, care prin rezoluția din 25.06.2007 emisă în dosar nr.229/VIII/1/2007 a respins plângerea ca fiind tardiv introdusă.
Tribunalul a apreciat că, rezoluția de rezolvare a plângerii este neîntemeiată.
Astfel, s-a reținut că, din actul de la fila 5 din dosarul instanței se constată că petenta a primit rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale la data de 25.05.207 (data poștei). Plângerea împotriva acestei rezoluții a fost depusă la poștă la data de 12.06.2007 fapt ce rezultă din actul de la fila 6 din dosarul nr.229/VIII/1/2007. O singură examinare a acestor acte ar fi evidențiat faptul că această plângere este formulată în termen. Este corect ca în situația ivirii unor astfel de excepții să fie chemată autoarea plângerii spre a da relații, aceasta spre a se evita soluționarea unor plângeri doar formal pe excepție și nu pe fond. Față de aspectele mai sus arătate se apreciază de instanță că rezoluția de respingere a plângerii ca tardiv formulată este nelegală. Sub alt aspect se mai reține că prim procurorul adjunct era incompatibil, din punct de vedere al Codului deontologic să soluționeze plângerea întrucât la data de 31.01.2005 în aceeași cauză a emis Rezoluția de scoatere de sub învinuire penală a învinuitului.
În ceea ce privește plângerea obiect al cauzei de față prima instanță a considerat-o, întemeiată, motiv pentru a admis-o, în baza art.278 indice 1 alin. 8 lit. b Cod de procedură penală, a infirmat rezoluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului și a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii și continuării urmăririi penale.
Prima instanță a dispus următoarele:
Cu ocazia continuării urmăririi penale, să se procedeze la reaudierea martorilor prezenți la fața locului spre a se elimina definitiv orice contradicție din declarațiile date de acesta (exemplu martorii G, etc.). Se impune a se stabili cu precizie distanța dintre locul unde a avut altercația și autoturism.
Se va solicita opinia unui expert asupra consecințelor căderii pe un autoturism a unei persoane aflate în mers la pas, dacă înfundarea prezentă pe autoturismului putea fi produsă printr-o simplă cădere sau a fost cauzată printr-o cădere în forță.
Prima instanță a apreciat că organul de urmărire penală trebuie să examineze în ce măsură o cercetare la fața locului, precum și un experiment judiciar ar fi utile pentru aflarea adevărului.
S-a reținut de prima instanță că Institutul de Medicină Legală " Minovici" - Comisia Superioară de Medicină Legală a aprobat Raportul de Nouă Expertiză medico-legală nr.4394/VII/C/6 din 10.01.2006 al IML C N în ceea ce privește cauza medicală a morții, precizând faptul că "cel mai probabil mecanism este de lovire urmată de cădere, fiind mai puțin plauzibil mecanismul mai multor căderi repetate" (fila 43 din dosarul de urmărire penală).
Starea de ebrietate a defunctului este insuficient probată întrucât unii dintre martori spun doar că era în stare de ebrietate fără însă să aducă argumente în sprijinul acestor afirmații aspect care de asemenea se impune a fi pe deplin elucidat, inclusiv prin efectuarea unor investigații privind consumul de alcool de către acesta.
Prin reaudierea martorilor se va examina în raport și de concluziile expertizelor medico-legale dacă căderea defunctului pe autoturism a fost urmare lovirii (cu palma sau pumnul aspect insuficient lămurit) sau căderii involuntare a acestuia. Se susține că după ce a căzut pe autoturism acesta a căzut pe beton lovindu-se cu capul, aspect care nu rezultă din declarațiile unor martori care arată că după căderea pe autoturism a alunecat încet la sol. Nu s-a lămurit poziția în care a rămas după căderea la sol.
Prima instanță a apreciat că toate aceste aspecte nu au fost elucidate motiv pentru care a admis plângerea, a desființat rezoluțiile și a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale, urmând a fi administrate probele mai sus indicate precum și orice alte probe legale pe care le va considera necesare în vederea stabilirii adevărului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpat, solicitând casarea ei în sensul respingerii plângerii formulate de petentă. În motivarea recursului s-a arătat că în cauză s-a administrat un vast probatoriu, care a condus la concluzia lipsei raportului de cauzalitate între lovirile aplicate și decesul victimei și în final la soluția de scoatere de sub urmărire penală și că soluția primei instanțe nu poate fi executată, câtă vreme victima a decedat în anul 2004.
Examinând sentința prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3865/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de parchet este nefondat și urmează a fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, potrivit art. 62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Or, în activitatea de stabilire a adevărului, elementele care duc la realizarea cunoașterii sunt probele. Obiectul probațiunii (thema proabdum) într-o cauză îl reprezintă ansamblul faptelor și împrejurărilor de fapt ce trebuie dovedite, iar potrivit art. 63 Cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. Dispozițiile legale ale acestui text de lege sunt menite să asigure îndeplinirea scopului procesului penal, statuat în art. 1 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Obligația administrării probelor este impusă prin lege organului de urmărire penală și instanței de judecată.
Prin sentința recurată, prima instanță nu a făcut decât o aplicare a principiilor mai sus enumerate, consacrate de textele de lege citate, apreciind în mod corect că, în vederea aflării adevărului, procurorul este obligat să lămurească cauza sunt toate aspectele, sens în care a și indicat mijloacele de probă ce urmează a fi administrate.
Curtea apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală și că, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, este necesară administrarea probelor la care s-a făcut referire în considerentele sentinței, motiv pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M împotriva sentinței penale nr. 540 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
jud. fond Gh.
dact. 2 ex. 29.04.2008, pc
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pantea Nistor
