Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI -
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 212/R/2009
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent - domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței penale nr. 9/2009 din 17 februarie 2009, pronunțată Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform dispozițiilor art.2781Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimatul, lipsă, apărătorul său ales avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 154/2009 din 30.04.2009, pentru petentul recurent, lipsă, s-a prezentat avocat, lipsă fiind petentul recurent și intimatul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul petentului recurent, avocat, depune la dosarul cauzei motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune desființarea ordonanței procurorului, modificând temeiul scoaterii de sub urmărire penală din acela prevăzut de art. 10 lit. b/1 în cel prevăzut de art. 10 lit. a Cod procedură penală, arătând că prin ordonanța din data de 22.04.2008, s-a dispus scoaterea petentului de sub urmărire penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în condițiile prevederilor art. 10 lit. b/1 din Cod procedură penală, constatându-se că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Din chiar considerentele hotărârii atacate, respectiv din enumerarea probelor din care ar reieși săvârșirea faptei de către petentul recurent, nu rezultă că acesta ar fi realizat niciodată vreuna din acțiunile cerute de conținutul laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, în sensul primirii, pretinderii unor sume de bani ori a acceptării unor promisiuni sau nerespingerii unei asemenea oferte. În speță, nu au fost administrate probe din care să reiasă în mod indubitabil săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.
Mai arată că, ar fi de observat faptul că, singura probă referitoare la remiterea unei sume de bani către petentul recurent, constă în declarația denunțătorului, afirmațiile acestuia ne fiind susținute în mod concret de către nici un alt mijloc de probă administrat în cauză. Susținerea denunțătorului ar trebui apreciată ca fiind subiectivă, în contextul împrejurărilor nefericite care au condus la decesul soției acestuia și în cele din urmă, la formularea unei plângeri penale tot de către acesta, împotriva petentului recurent, pentru ucidere din culpă. Astfel, arată că, martorii audiați, nu confirmă decât susținerile ulterioare ale denunțătorului cu privire la restituirea unor plicuri conținând sume de bani pe care i-ar fi avansat personalului medical anterior operației de cezariană a soției denunțătorului, care a decedat la naștere. Ori acestea nu pot conduce la concluzia certă cu privire la realitatea susținerilor denunțătorului. Trebuie remarcat faptul că, în ceea ce îl privește pe petentul recurent, nu reiese în mod cert că acesta i-ar fi restituit vreun plic denunțătorului. Mai mult, din nici una dintre aceste declarații nu reiese că denunțătorul ar fi nominalizat persoana petentului recurent atunci când a afirmat că plicurile de bani provin de la medicii victimei, ci doar că a făcut o referire generică în acest sens, fără a indica de la care doctori anume.
În Codul d e procedură penală român, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal în art. 5/2, statuându-se că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă unor cerințe care sunt argumentate pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
În ceea ce privește aptitudinea instanței de a modifica temeiul soluției procurorului, arată că această chestiune nu mai comportă discuții, problema fiind lămurită de către Înalta Curte de Casație și Justiție, drept pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul intimatului, avocat, formulează concluzii de respingerii a plângerii formulate în cauză de petent, ca fiind nefondată și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Susține că este de notorietate în România faptul că medicii iau bani pentru înfăptuirea actului medical, ori în cauză, este vorba despre o femeie operată, operație pentru care medicii au luat bani, iar ca urmare a unor complicații și lipsa adrenalinei și a echipamentului necesar, aceasta a decedat,cu toate că i s-au aplicat proceduri de resuscitare până i s-a fracturat sternul. Soțul femeii a formulat plângeri pentru luare de mită și pentru ucidere din culpă împotriva medicilor care au participat la operație. Consideră că este dovedită fapta de luare de mită, iar faptul că banii au fost restituiți, nu are nici o relevanță în cauză, pentru că infracțiunea subzistă în continuare.
În subsidiar, solicită respingerea recursului formulat de petentul recurent,cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, care reprezintă onorariu de avocat.
Reprezentantul parchetului, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului formulat de petentul recurent împotriva hotărârii pronunțate și menținerea acesteia ca legală și temeinică. Consideră că în mod corect s-a reținut faptul că fapta petentului recurent, deși este dovedită, a beneficiat de clemență prin aceea că s-a dispus aplicarea doar a unei amenzi administrative.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 9 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a hotărât în baza art. 278/1 al. 8 lit. a Cod procedură penală respingerea plângerii formulată de petentul fiul lui și, născut la 9 aprilie 1961 in Republica M, CNP -, domiciliat in B,-, județul B, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 22 aprilie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr. 71/P/2008, menținută prin ordonanța din 9 iulie 2008 dată în dosar nr. 257/II.2/2008 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, menținând ordonanța atacată.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală a fost obligat petentul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
A constatat că prin plângerea înregistrată la instanța de fond la data de 2.10.2008 petentul a solicitat desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă la 22.04.2008. în dosarul nr.71/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor păstrată prin ordonanța prim procurorului de pe lângă Tribunalul Bihor din 9.07.2008. emisă în dosarul nr.257/II.2/2008 în sensul schimbării temeiului soluției procurorului în cel prevăzut de art. 10 lit. a cod procedură penală, întrucât se consideră nevinovat și consideră că prezumția de nevinovăție în cazul său nu a fost înlăturată cu probe certe.
Analizând plângerea petentului prin prisma actelor de la dosar și al celor aflate în dosarele Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor cu nr.71/P/2008 și 257/II.2/2008 atașate cauzei, instanța a constatat că ordonanța atacată este temeinică și legală, cu precizarea că obiectul plângerii în speța de față este ordonanța pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și nu cea emisă de prin procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor care prin respingerea plângerii petentului a păstrat ordonanța din 22.04.2008.
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 22.04.2008. emisă în dosarul nr.71/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus în baza ar. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. b/1 cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 254 al.1 cod penal a învinuiților, și și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ de 1000 lei amendă față de primii doi și de 300 lei față de.
Această soluție s-a menținut prin ordonanța din 9.07.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în dosarul nr. 257/II.2/2008 prin care s-a respins plângerea petentului.
Astfel, s-a reținut că la data de 7.02.2007. intimatul a depus un autodenunț prin care arată că la data de 17.11.2006. cu ocazia unei intervenții chirurgicale la care a fost supusă soția sa, decedată în urma intervenției la Spitalul Municipal B - Secția Obstetrică și Ginecologie le-a oferit medicilor și asistentelor diferite sume de bani cu titlu de atenții, respectiv medicului ginecolog suma de 350 lei, medicului anestezist suma de 250 lei, asistentei suma de 100 lei și asistentei suma de 20 lei.
Prin ordonanța emisă în dosarul nr.91/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de și neînceperea urmării penale față de medicul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită întrucât din cercetările efectuate nu a reieșit comiterea faptei.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar pentru continuarea cercetărilor în ce-i privește pe cei trei învinuiți, și, iar prin rezoluțiile din 16.04.2008. ale aceluiași parchet s-a dispus începerea urmăririi penale față de ei, existând indicii temeinice că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
Declarația intimatului ( fila 8, 45-46 dos.71/P/2008) s-a coroborat cu a martorului, fratele acestuia, care a declarat că la o săptămână după operație l-a însoțit pe intimat la Spitalul din B pentru a vedea copilul nou născut, ocazie cu care medicul l-a chemat pe intimat în biroul său pentru a-i restitui plicul cu bani pe care îl primise înaintea operației. ( fila 10 și 47 dos.71/P/2008).
Cu acea ocazie intimatul i-a relatat fratelui său că celelalte plicuri cu bani i-au fost returnate după decesul soției sale de către o asistentă care i le-a introdus în buzunar fiind văzută de martorul.
Audiat fiind martorul a declarat că a surprins momentul în care o asistentă a introdus în buzunarul intimatului un plic sau mai multe, în timp ce acesta se afla culcat pe pat, suferind un șoc la primirea veștii decesului soției. ( fila 11 dos.71/P/2008).
Martora a declarat că l-a însoțit pe intimat la magazinul de pompe funebre ocazie cu care acesta a scos din buzunar mai multe plicuri cu bani spunându-i că i-au fost restituite de către medici după operație ( fila 12 dos.71/P/2008).
Sunt de reținut și declarațiile martorei care s-a aflat în salon când o asistentă i-a spus intimatului că a fost trimisă de domnul doctor să îi aducă un plic și că regretă mult cele întâmplate și că din discuțiile cu intimatul a aflat că înainte de operație de cezariană a dat atât medicilor și asistentelor diferite sume de bani pe care i-a pus în plicuri și tot el a spus că acele plicuri cu bani i-au fost înapoiate pe rând de la cei cărora le-a dat ( fila 7 și 44 dos.71/P/2008).
La pronunțarea ordonanței atacate Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora avut în vedere persoanele învinuite care sunt cetățeni ce se bucură de respect în rândul comunității din care fac parte, având o conduită exemplară atât la locul de muncă cât și în societate, aceștia necondiționând actul medical de primirea unor sume de bani, nepretinzând de la denunțător bani, care el însuși a afirmat că a vrut să se asigure că soția sa va fi tratată cu mai multă atenție nefiindu-i ceruți bani.
Fiind dovedit în cauză că petentul a primit o sumă de bani, chiar dacă nu a condiționat actul medical de primirea acesteia, împrejurarea că ulterior i-a restituit nu justifică schimbarea încadrării juridice din art. 10 lit b/1 cod procedură penală în art. 10 lit. a cod procedură penală considerent pentru care, instanța apreciază că soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosarul nr.71/P/2008 astfel cum a fost menținută prin ordonanța din 9.07.2008. în dosarul nr. 257/II.2/2008 este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs învinuitul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune desființarea ordonanței procurorului și schimbarea temeiului în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b combinat cu art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală în art. 11 pct. 1 lit. b combinat cu art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Recurentul a susținut, în esență, că în speță nu au fost administrate probe din care să reiasă în mod indubitabil săvârșirea de către el a infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal, singura probă în acuzare fiind declarația denunțătorului.
Verificând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 cu referire la art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de învinuit este neîntemeiat și în consecință, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că, prin declarația din 7.02.2007 denunțătorul a solicitat antrenarea răspunderii penale față de medicii, și asistentele medicale care au participat la intervenția chirurgicală la care a fost supusă soția sa, decedată în urma acestei intervenții.
În urma administrării probațiunii, după începerea urmăririi penale (16.04.2008 - 13) a rezultat că denunțătorul a înmânat medicului ginecolog suma de 350 lei, medicului anestezist suma de 250 lei și asistentei suma de 100 lei. Declarația denunțătorului ( 8-9) se coroborează cu declarația martorului (10), care arată că la o săptămână după operație denunțătorul a fost chemat de către medicul pentru a-i restitui banii. Totodată din depoziția martorilor (11) și (12) rezultă că, denunțătorului i-au fost restituite celelalte plicuri prin intermediul unei asistente medicale. Martora a fost prezentă într-unul din saloanele Spitalului Municipal B când o asistentă medicală i-a spus denunțătorului că a fost trimisă de doctor să-i restituie un plic, ocazie cu care a aflat de la denunțător că atât medicii cât și asistentele i-au remis plicurile cu bani, după decesul soției sale (7).
Învinuitul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de luare de mită, susținând că înainte de a intra în sala de nașteri rudele pacientei l-au abordat, însă el nu a stat la discuții cu acestea motivând că este grăbit, iar după efectuarea intervenției chirurgicale nu a mai discutat cu aparținătorii acesteia (21; 24).
Față de ansamblul probatoriului administrat în cauză, din care rezultă că recurentul a primit o sumă de bani de la denunțător, în mod corect procurorul a reținut că acesta a comis infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal, pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative de 1.000 lei.
În consecință, instanța de control judiciar, având în vedere actele și lucrările aflate la dosar nu poate accepta susținerea recurentului în sensul că fapta nu există.
Intimatul a solicitat instanței de recurs obligarea recurentului la plata sumei de 3570 lei reprezentând onorariul pentru avocatul ales angajat, conform contractului de asistență juridică nr. 154/2009 (20) și a facturii seria - nr. 985/29.04.2009 ( 21).
În conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. 6 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 3570 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva sentinței penale nr. 9 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, precum și suma de 3570 lei contravaloarea onorariului apărător ales al intimatului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
red. dec. jud. în concept 06.05.2009
jud.fond.
dact. /2 exemplare/12.05.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Rus Claudia, Munteanu Traian
