Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 22/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 10018/2/2009
2476/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 22/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra plângerilor formulate de către petentele - și -, împotriva ordonanței din data de 01.09.2009, dată în dosarul nr.772/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 26 ianuarie 2010, când în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea formulată la 23.10.2009, petentele și au formulat plângere împotriva ordonanței nr. 1541/II/2/2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI prin care s-a respins plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de numita pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 Cod penal.
Motivându-și plângerea, petentele au arătat că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale se întemeiază pe dispozițiile art. 121 alin. 1 Cod penal, considerându-se că de la data întocmirii testamentului autentic din 31.07.2003 și până la momentul formulării plângerii, au trecut mai mult de 5 ani, astfel că intervenit prescripția răspunderii penale.
S-a mai arătat că testamentul olograf nu a fost autentificat, iar cele două testamente nu au fost scrise de petentelor, fapta fiind comisă după decesul acesteia, astfel că nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Verificând plângerea formulată în conformitate cu prevederile art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
La data de 22.04.2009, petentele și au trimis, prin poștă, la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, o plângere penală prin care solicitau cercetarea numiților, notar public și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și respectiv uz de fals, prevăzute și pedepsite de art.289 Cp. și respectiv art.291 Cp.
Plângerea -amintită a fost înregistrată la grefa Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, sub număr unic 772/P/2009, la data de 27 aprilie 2009.
În plângere, petentele și au arătat că sunt nepoate de soră și frate ale defunctei, care a decedat la data de 23 iulie 2005.
Într-un scurt istoric, -numitele precizează că acestora, nu a dispus, în timpul vieții sale, de bunurile avute în proprietate, mai precis de un apartament cu trei camere în municipiul B situat în-, -D2,.A,.1,.5, sector 6.
Din discuțiile purtate, în-timpul vieții, cu defuncta, petentele au înțeles că respectiva a manifestat permanent teama de a nu rămâne pe drumuri, în situația în care ar lăsa vreunei rude bunurile sale, precum că, această teamă i s-a accentuat, după moartea fiului său, survenită în luna decembrie 2000.
Numita a precizat că decesul mătuși sale i-a fost comunicat de către numita, mama numitei, care s-a exprimat de maniera "a murit sărăcuța fără să lase nimic clar".
După aproximativ 40 zile, de la decesul numitei, numita a aflat de la verișoara sa, că aceasta este beneficiara a două testamente unul confidențial și un altul olograf, lăsate de defunctă, însă nu a vrut să-i prezinte niciunul.
Din aceste motive, numita s-a deplasat la data de 10 ianuarie 2006, la Biroul Notarului Public " " unde, i-a solicitat notarului public să-i ia o declarație de acceptare a succesiunii, însă notarul public i-a precizat că succesiunea fusese dezbătută și că se eliberase certificat de moștenitor.
Cele două petente, și, au introdus acțiune pentru dezbaterea succesiunii inițial, la Judecătoria Buzău, după care au renunțat la judecarea cauzei la B, locul unde a decedat numita și, întrucât a avut ultimul domiciliu în municipiul B, str. S.4, -D2,.A,.1,.5, sector 6 au formulat acțiune în constatarea nulității testamentului autentificat prin încheierea de autentificare nr.3589 din 31 iulie 2003, la Biroul Notarului Public " ".
În petiție, petentele au mai precizat că, în data de 26 februarie 2009, numitul, procuratorul numitelor și, s-a deplasat la același birou notarial pentru primi o copie a chitanței nr.-/2003, reprezentând taxa de timbru achitată la încheierea de autentificare nr.3589 din 31 iulie 2003, însă, notarul public a refuzat eliberarea unei astfel de copii.
-numitele s-au adresat Serviciul pentru Finanțe Publice Locale Sector 6 B care, prin adresa nr. 106-8-11841 din 04 decembrie 2008, le-a precizat că nu există o asemenea chitanță precum și că, nici în cursul anului 2003, nu apare ca fiind plătită o taxă de timbru pe numele, recomandându-li-se să se adreseze Biroului Notarului Public " ".
La Judecătoria Buzău, numita, verișoara petentelor, le-a precizat că există un testament olograf depus la dosar, însă, atunci când au verificat, au constatat că nu ere depus niciun testament, motiv pentru care, la Judecătoria Sector 6 B, petentele au solicitat instanței să o oblige pe -numită să depună testamentul olograf.
petentelor, numita, pârâtă în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sector 6 B, a depus copii de pe două testamente olografe, datate, ambele, în 31 iulie 2003, care au un conținut diferit față de cel autentic, ceea ce le îndrituiește pe petente să considere că, susținerea -numitei, că notarul public a pus-o pe defuncta să scrie ce dorește, nu este reală, precum și că notarul public era obligat să respecte dorința testatoarei și să întocmească testamentul autentic cu același conținut avute de cele două testamente olografe.
Întrucât testamentul a fost autentificat la 31.07.2003, aspect ce rezultă din registrul general notarial ca și din celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, în mod corect a fost reținută incidența prescripției răspunderii penale.
Susținerile petentelor că notarul public a pus-o pe defuncta să scrie ce dorește, dar că nu a respectat voința testatoarei, fiind obligat să întocmească testamentul autentic cu același conținut pe care îl aveau cele două testamente olografe, rămân simple alegații nedovedite, în condițiile în care testamentul autentic este semnat de testatoare și se bucură de forța probantă a oricărui act autentic.
Totodată, susținerile petentelor că acest act ar fi fost antedatat de către notarul public prin încheierea de autentificare nu sunt fundamentate pe nicio probă, din contră Registrul general notarial făcând indubitabilă autentificarea testamentului la 31.07.2003.
Împrejurarea că s-a făcut dovada că nu s-a achitat o taxă de timbru pentru autentificarea actului, Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale - Primăria Sectorului 6 comunicând că nu există chitanța cu nr. 2978 705/2003 despre care se face menținere în încheierea de autentificare, nu afectează valabilitatea încheierii actului în sine, relativ la voința testatoarei și data exprimării acestei voințe în raport de mențiunile Registrului general notarial.
Faptul că această chitanță poate fi falsă nu atrage răspunderea penală a notarului sub aspectul actului de voință al testatorului, chitanța reprezentând un act oficial care are puterea probantă reglementată de lege, chiar și în fața unei autorități publice, până la înscrierea în fals, rămânând în responsabilitatea și răspunderea celui care a prezentat și s-a folosit la un asemenea act în fața unei autorități.
Mai mult, chiar dacă la prima vedere devine suspectă operațiunea de încheiere și autentificare a testamentului în condițiile în care din cercetările efectuate până în prezent rezultă inexistența chitanței de achitare a taxei de timbru, totuși nu există alte probe care să susțină nelegalitatea încheierii actului autentic, chiar petentele nefiind în măsură să precizeze ce probe s-ar mai impune a fi administrare peste conținutul actului autentic și în contra mențiunilor Registrului general notarial.
Astfel, întrucât cercetările nu au dovedit că presupusa operațiune de contrafacere a testamentului ar fi avut loc la altă dată decât cea din 2003, în mod corect s-a constatat împlinirea termenului de prescripție.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petente.
Va menține ordonanța atacată.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentele și împotriva ordonanței din data de 01.09.2009, dată în dosarul nr. 772/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține ordonanța atacată din 01.09.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Obligă pe petente la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red.
Dact./24.02.2010
2 ex.
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu
