Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 23/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

SENTINȚA PENALĂ NR.23/

Ședința publică din data de 12 februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lucia Dragomir

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat prin

Procuror -

S-a luat în examinare cererea formulată de petentul - avocat in Baroul C, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.).

În conformitate cu disp. art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentului personal, lipsind intimatul.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod procedură penală.

În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.339 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de disp.art.340 Cod procedură penală.

Petent, având cuvântul, precizează că a formulat plângere împotriva judecătorului, întrucât acesta i-a aplicat o amendă de 2.000.000 lei (ROL) în cadrul unei ședințe de judecare a unui divorț, în care reprezenta pârâta care nu era prezentă.

Arată că, întrucât au existat niște discuții, deoarece la un termen anterior reclamantul lipsise fără nicio motivare, iar instanța acordase termen pe baza unei cereri a apărătorului, care nu avea prioritate față de lipsa reclamantului, instanța nu a luat nicio măsură și nici nu a pus în vedere reclamantului să-și motiveze lipsa de la termenul anterior, pentru că se știa sancțiunea lipsei reclamantului la divorț.

De asemenea, precizează că judecătorul l-a întrebat care este adresa pârâtei, conform dispozițiilor procedurale, în sensul că, reprezentantul pârâtului, în acțiunea civilă, nu este obligat să-i prezinte judecătorului sau reclamantului, adresa pârâtei, toate acestea incumbând reclamantul.

I-a răspuns că nu cunoaște adresa pârâtei, după care a fost întrebat "nu aveți contract cu aceasta"?, la care din nou i-a răspuns că nu ține minte toate adresele clienților săi din contractele de asistență juridică.

Pentru aceste motive, precizează că judecătorul a considerat că a avut o atitudine ireverențioasă față de persona sa și i-a aplicat amendă judiciară.

Ulterior, aplicării amenzii judiciare, a formulat cerere de reexaminare a acesteia, arătând că motivația dată de judecător la aplicarea acestei sancțiuni, nu este legală.

Nu a ținut cont de toate acestea și a respins cererea de reexaminare, iar în încheierea de respingere face un amplu rechizitoriu la adresa sa, deși acest lucru era obligat să-l facă atunci când i-a aplicat sancțiunea.

A considerat aceasta ca pe un abuz în exercitarea funcției de judecător și ca atare, i-a formulat plângere penală, plângându-se Ministerului Public de modul în care un judecător înțelege să aplice legea, vizavi apărătorul unei părți implicate într-un proces.

A arătat reprezentantului Ministerului Public că în mod greșit judecătorul a aplicat sancțiune, pe un temei de drept care nu prevedea așa ceva.

Precizează că judecătorul i-a aplicat amenda în temeiul disp.art.108 alin.2 lit."b" Cod procedură civilă coroborat cu art.1082Cod procedură civilă.

Așa cum se arată la art.1082, nu s-a indicat nici un alineat, cu alte cuvinte se poate interpreta că judecătorul a consemnat așa pentru a putea "jongla" cu oricare dintre alineatele acestui articol, ca de altfel și cu articolul 108 alin.2 Cod procedură civilă.

Deci, articolul pe carel-a indicat judecătorul, art.108 Cod procedură civilă, are 4 alineate, alineate pe care le-a indicat în plângerea sa, fără a le mai relua, cu precizarea că oricum nici unul din aceste alineate nu vorbește de vreo sancțiune a apărătorului vreuneia dintre părțile care sunt în proces.

În atare situație, i-a explicat procurorului anchetator că nu se poate să nu i-a în considerare faptul că sancțiunea aplicată este întemeiată pe un articol care nu are nicio legătură cu ceea ce susține judecătorul și că nici nu mai trebuia să demonstreze existența faptei de abuz în serviciu, atâta timp cât s-a indicat un temei de drept care nu sancționează persoana respectivă, dar i se aplică sancțiune.

A explicat procurorului că, în materie de divorț, instanța, chiar dacă apărătorul ar fi indicat o adresă, nu putea să o ia de bună pentru că aceasta era obligată să facă adresă la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, pentru a se comunica adresa pârâtei.

Deci, de aici și până la a se motiva de procurorul anchetator că datorită faptul că nu i-a spus adresa judecătorului, s-a amânat cauza, este o distanță "ca de la cer la pământ" și demonstrează lipsa de profesionalism a procurorului care a anchetat cauza.

Este strigător la cer ca un așa zis judecător, venit de oriunde, să aplice unui apărător care "calcă de 33 de ani instanțele constănțene", o sancțiune.

Consideră că nu se poate tolera o asemenea situație pentru "a se da apă la moară" acestor persoane.

Pe cale de consecință, solicită instanței a se apleca cu atenție asupra greșelilor făcute de anchetator, asupra greșelilor făcute de judecător la aplicarea acestei sancțiuni și să dispună ca rezoluția dată să fie anulată și continuarea cercetării judecătorești și trimiterea judecătorului în judecată, pentru abuz.

Precizează că atunci când a citit motivația procurorului, efectiv "l-a bufnit râsul", deoarece nu numai la nivelul de jos nu se cunoaște procedura civilă ci și la cel mai înalt nivel al parchetului, atunci când se judecă divorțul, răspunzându-i-se că avea cale de atac, pe calea de atac a soluției pronunțate de instanța de fond.

Când încheierea dată prin soluția de respingere este irevocabilă, procurorul îl trimite să atace cu apel, soluția judecătorului.

Nu este posibil să se pretindă că este procuror general și să nu aibă habar de procedura civilă, să nu știe că o asemenea încheiere este irevocabilă și nu mai poate fi atacată.

Dacă plângerea sa nu este soluționată, urmează a merge mai departe.

Solicită admiterea plângerii, infirmarea rezoluției atât a procurorului de cauză cât și a procurorului ierarhic superior, continuarea cercetării penale și trimiterea în judecată a judecătorului.

Procurorul, având cuvântul, precizează că din actele și lucrările care există la dosar, respectiv actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că prin încheierea din 5 martie 2007, judecătorul, a constatat că pârâta este lipsă de la proces, apărător fiind petentul, care a fost întrebat de adresa pârâtei pentru a se îndeplini în conformitate cu dispozițiile art.6161Cod procedură civilă, procedura de citare cu aceasta.

D-nul avocat i-a răspuns că nu știe adresa acestei pârâte și că nu o poate spune în instanță, având un caracter confidențial.

În aceste condiții, pentru că a fost amânată cauza pentru că nu s-a cunoscut adresa în vederea citării pârâtei, pe care d-nul avocat o asista, judecătorul a dispus amendarea în temeiul art.108 alin.2 lit."b" Cod procedură civilă.

Precizează că, împotriva acestei încheieri, s-a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 4 iunie 2007.

Ulterior, s-a făcut plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, s-a dat rezoluție de neînceperea urmăririi penale.

Apreciază că, având în vedere obiectul, fiind vorba de aplicarea unei amenzi judiciare de către un judecător, care a fost aplicată prin încheiere și respinsă prin cererea de reexaminare, este într-adevăr o hotărâre irevocabilă, ne mai existând o altă cale de atac în ce privește sancționarea cu amendă judiciară, dar soluția pronunțată de parchet, de neînceperea urmăririi penale față de judecător, este corectă, temeinică și legală și ca atare, solicită respingerea plângerii.

Petentul, având cuvântul în replică, precizează că a crezut că reprezentantul Ministerului Public cât și procurorul ierarhic superior îi vor răspunde la faptul că, temeiul pe care s-a bazat aplicarea acestei sancțiuni, va fi prezentat, pentru că a arătat în plângere întrucât judecătorul a aplicat alt temei de drept decât cel care privește sancționarea sa.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra cauzei penale de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată:

Petentul a investit Curtea de APEL CONSTANȚA cu soluționarea unei plângeri formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de procurorul în dosar nr.206/P/2007, rezoluție pe care o consideră nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Prin încheierea din 05.03.2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Constanța, judecătorul, l-a amendat pe petent în calitatea sa de avocat al unei părți, cu amendă de 200 lei, conform art.108 al.2 lit."b", coroborat cu art.1082Cod pr.civilă.

Susține petentul că, temeiul juridic în baza căruia s-a aplicat sancțiunea este greșit și, întrucât există și neconcordanță între motivarea în fapt și în drept a sancțiunii aplicate, făptuitorul a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Mai susține petentul că intră în latura obiectivă a acestei infracțiuni și faptul că, făptuitorul i-a respins cererea de reexaminare, cât și faptul că acesta a dispus consemnarea în preambulul încheierii menționate, împrejurarea că petentul a avut în sala de ședință o "atitudine revențioasă", fapt neadevărat.

De altfel, plângerea adresată instanței este un adevărat rechizitoriu făcut de procurorul de caz.

Se solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției contestate și continuarea cercetărilor, în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului, întrucât "motivarea dată de procuror pentru rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este hilară".

Făptuitorul a formulat "Note scrise", în care solicită respingerea plângerii, întrucât "există autoritate de lucru judecat (art.44 al.3 Cod pr.civilă), iar pe fond, susține că măsura de sancționare a avocatului s-a făcut în condiții de legalitate și temeinicie.

Verificând actele și lucrările dosarului, rezoluția contestată și plângerea petentului, Curtea constată:

La data de 13.07.2007 petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA cu o plângere penală, prin care solicită efectuarea de cercetări față de judecătorul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută și pedepsită de art.246 Cod penal.

În plângere petentul arată că, făptuitorul a comis fapte abuzive în exercitarea sarcinilor de serviciu, când i-a aplicat amenda prin încheierea de ședință din 05.03.2007, dosar civil nr- și când i-a respins cererea de reexaminare prin încheierea din 04.06.2007.

Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 19 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr.206/P/2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚAa dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului, întrucât activitatea acestuia nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal.

Curtea consideră că, această rezoluție este temeinică și legală. Procurorul a efectuat acte premergătoare față de făptuitor și corect a concluzionat că, judecătorul și-a desfășurat în bune condiții atribuțiile de serviciu.

Insistența făptuitorului de a obține adresa pârâtei în cauza civilă mai sus-menționată, ce are ca obiect divorț - se încadrează în prevederile art.85, coroborat cu art.614 și art.6161Cod pr.civilă.

De altfel, nici petentul nu consideră că sub acest aspect făptuitorul nu a procedat corect.

Indicarea unui temei legal greșit, poate constituit eventual o eroare materială, nicidecum un act abuziv.

Nici prin respingerea cererii de reexaminare nu se poate reține comiterea unui act material care să intre în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal. Aprecierea judecătorului cu privire la atitudinea avocatului, nu poate fi calificată ca un fapt arbitrar, ci ca o măsură care se impunea pentru desfășurarea în bune condițiuni a ședinței de judecată și pentru soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Un avocat are la îndemână multe posibilități și metode de a demonstra experiența profesională, fără a fi nevoie să îngrădească sau să perturbe buna desfășurare a ședințelor de judecată.

În considerarea celor mai sus prezentate, Curtea constată că rezoluția contestată este temeinică și legală și, în consecință, urmează să respingă plângerea ca nefondată și să oblige petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.2781al.8 lit."a" Cod pr.penală:

Respinge plângerea formulată de petentul - avocat in Baroul C, ca nefondată și menține rezoluțiile nr.289/II/2/2007 și nr.206/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA ca fondate.

Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs, în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.02.2008.

Președinte, Grefier,

- - - -

Red.hot.jud.-

Dact.gref.-/21.02.2008

- 2 ex -

Președinte:Lucia Dragomir
Judecători:Lucia Dragomir

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 23/2008. Curtea de Apel Constanta