Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 23/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 23/
Ședința publică din data de 05 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra La ordine fiind plângerii formulată, în conformitate cu disp. art. 2781Cod procedură penală, de petentele SC SA DTS, cu sediul în DTS -, jud. M, și - "CFR MARFĂ". cu sediul în B, sector 1,-, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 27/P/2007 din 11.06.2007 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 879/II/2/2007 din 23.07.2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 04 februarie 2008, apoi la data de 05 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
La data de 15.08.2004 în jurul orelor 04.30, în incinta stației CFR Gugești, jud. V s-a produs o catastrofă de cale ferată, datorită deraierii unor vagoane din compunerea trenului de marfă nr. 91552, care, fiind încărcate cu carburanți (motorină și benzină), au luat foc iar unul chiar a explodat, pagubele totale produse ridicându-se la suma de 25 miliarde lei vechi.
Acest eveniment a fost cercetat inițial de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, făcând obiectul dosarului nr. 600/P/2004, în cauză dispunându-se la data de 18.08.2004 începerea urmăririi penale "in rem" sub aspectul infracțiunii de "neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă" prevăzută de art. 273 al. 2 Cod penal pentru ca apoi, prin rezoluția din 30.12.2005, să se dispună clasarea cauzei întrucât nu există învinuit în cauză.
Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut, în esență, că evenimentul feroviar mai sus menționat s-a datorat ruperii unei osii care avea un viciu de fabricație ce nu a putut fi depistat situație ce reprezintă un caz fortuit care înlătură caracterul penal al faptei.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta D-T S, care efectuase o reparație capitală a vagonului a cărui osie s-a rupt în perioada 2003-2004, cu mențiune că osia fusese livrată acestei societăți de B, plângere care a fost însă respinsă prin rezoluția nr. 97/II/2/2006 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În conformitate cu prevederile art. 2781Cod pr. penală, împotriva rezoluției procurorului de clasare a cauzei au fost formulate plângeri de către petentele D-T S și - CFR Marfă SA B plângeri care au fost însă respinse ca nefondate prin sentința penală nr. 222/02.06.2006 a Tribunalului Vrancea.
Petentele au atacat cu recurs hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea, iar prin decizia penală nr. 599/08.11.2006 a Curții de APEL GALAȚI au fost admise recursurile declarate, sentința pronunțată de instanța de fond fiind casată în întregime, iar în rejudecare s-a dispus desființarea rezoluției date de procuror și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea în vederea începerii urmăririi penale "în rem", în vederea identificării persoanelor vinovate și stabilirea răspunderii penale pentru fiecare dintre acestea aparținând
Instanța de control judiciar a reținut că în cauză sunt indicii privind săvârșirea unei fapte penale de către angajații B, care a produs osia în cauză și că se impune verificarea unor aspecte care să stabilească dacă aceasta provine dintr-o osie veche, recondiționată sau a fost turnată la data de 01.11.2003 astfel cum susține producătorul.
Totodată instanța a indicat în motivarea hotărârii care sunt activitățile pe care organele de urmărire penală ar trebui să le efectueze în cauză ( în număr total de 13) activități ce vizau verificări de documente, identificări și audieri de persoane precum și mai multe expertize.
După restituirea cauzei la procuror aceasta a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI sub nr. 27/P/2007 întrucât prin Legea nr. 356/2006 s-au modificat prevederile art. 281pct. din Codul d e procedură penală fiind introdusă litera1ce a dat în competența curților de apel judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de art. 273-276 Cod penal când s-a produs o catastrofă de cale ferată.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI nr. 27/P/2007 din 11.06.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, G, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 274 al. 1 și 2 Cod penal.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal în referire la art. 2481Cod penal.
Pentru a da această soluție procurorul a reținut următoarele:
Făptuitorii, își desfășoară activitatea ca șefi de secție la Material Făptuitorii și G își desfășoară activitatea ca șefi de secție la SA DTS. Făptuitorii, și, sunt angajați ai Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă - MARFĂ și își desfășoară activitatea la . Făptuitorii, G, și sunt angajați ai Societății Naționale de Transport feroviar de Marfă - MARFĂ SA și își desfășoară activitatea la
Societății Naționale de Transport Feroviar Marfă au ca atribuții verificarea produselor fabricate de cele două societăți, produse care au ca beneficiari și nu sunt subordonați celor două societăți producătoare.
La data de 15 august 2004 organele de urmărire penală au fost sesizate că în Stația CFR Gugești, județul V s-a produs un accident feroviar având ca urmări deraierea unui tren de marfă.
În fapt, la data de 15 august 2004, în Stația CFR Gugești, județul V s-a produs un accident feroviar prin deraierea unor vagoane care compuneau trenul de marfă nr. 91552, cu ocazia trecerii trenului prin această stație.
Trenul a fost compus din 34 de vagoane, cisternă, încărcate cu benzină și motorină și a plecat din Stația CFR - B în data de 14.08.2004, orele 1522, urmând să ajungă în Stația B pe relația Adjud, Focșani, B, P,
După plecarea din Stația CFR, trenul a circulat, fără oprire până în Stația CFR Adjud.
Aici a fost supus unei revizii tehnice și la o verificare a sistemului de frânare, ocazie cu care nu s-au constatat nereguli.
La ora 0235, în ziua de 15 august 2004, trenul a plecat din Stația Adjud, circulând fără oprire până la Stația CFR Focșani. La ora 0348, trenul a plecat din Focșani cu destinația
La trecerea prin Hm, județul V, fără oprire, șeful de stație a observat la unul din vagoane prezența unor în zona unui. S-a dispus oprirea trenului și s-a verificat sistemul de frânare, ocazie cu care s-a constatat că la vagonul nr. 16 de la locomotivă, frânele erau strânse și saboții erau supraîncălziți. S-a procedat la remedierea defecțiunii, după care trenul și-a continuat deplasarea.
În timp ce se deplasa prin Stația CFR Gugești, județul V (unde nu avea oprire) angajatul CFR, care supraveghea prin defilare trenul, a observat la al 7-lea vagon de la urma trenului că dintr-un fus de osie săreau și totodată se auzeau zgomote la ultimul al vagonului. a comunicat imediat problema mecanicului de locomotivă. În momentul acționării frânei de către mecanic s-a auzit un zgomot puternic, trenul a frânat și s-a oprit la KM 182 + 350.
În urma verificărilor s-a constatat că zgomotul și le proveneau de la vagonul cu nr. 28 de la locomotivă, care prezenta un fus de osie rupt la nr. 5 de la al doilea.
Ca urmare a ruperii fusului de osie s-a produs deraierea roții nr. 6 de la același vagon, cu consecința deraierii vagonului și a celor două vagoane care îi urmau. În urma deraierii vagonului s-a produs incendierea a patru vagoane de combustibil din care unul a explodat. De asemenea, în urma accidentului s-au produs avarii la calea de rulare și la clădirile din Baza de Gugești.
În urma cercetării la fața locului s-a constatat că accidentul s-a produs ca urmare a ruperii unei osii de la vagonul nr. --6.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s- stabilit că vagonul menționat era proprietatea "CFR MARFĂ" SA, fusese modificat și reperat la SC SA DTS, iar osia fusese construită la SC SA
În cauză s-au efectuat cercetări asupra împrejurărilor în care s-au construit osiile vagonului, dar și cu privire la modificările și reparațiile aduse la vagon.
Astfel, prin caietul de sarcini nr. 3.3.f/1082/1999 "CFR MARFĂ" SA urmărea efectuarea unei reparații capitale la vagonul cisternă 733provenit din vagonul cisternă de 603.
de sarcini a fost avizat de către Autoritatea feroviară Română cu nr. 3020/208/918/27.01.2000.
Reparațiile la acest tip de vagon urmau să fie efectuate de către SC SA DTS.
În caietul de sarcini există prevederi cu privire la înlocuirea cisternei de 603cu alta de 733, la reparațiile rilor, înlocuirea osiilor. Astfel la capitolul 2.2. intitulat Reparația rilor se prevede că rile de tip se vor repara, adică se va urmări repararea cadrului de, cu toate operațiile specifice. La capitolele 2-3 din caietul de sarcini se prevede repararea aparatului de rulare. În acest capitol se menționează că la reparație se vor monta osii noi, cu roți monobloc, desen A 920 M/2.0. De asemenea, la reparația aparatului de rulare, în caietul de sarcini se precizează că se vor monta rulmenți noi, iar celelalte componente ale osiilor vor fi de asemenea noi.
Tot în caietul de sarcini există prevederi cu privire la repararea șasiului, a suspensiei și a frânei (vol. III filele 286-300).
În baza caietului de sarcini SC SA a întocmit un proiect, care a fost avizat și de beneficiar și s-a trecut la execuție.
Pentru realizarea proiectului SC trebuia să încheie contract cu SC B pentru livrarea osiilor și roților.
Astfel, între SC B și SC SA s-a încheiat contractul nr. -/14.01.2003, conform căruia vânzătorul SC B livra către SC SA aparatul de rulare (osii, roți, rulmenți, elemente de etanșare și fixare, plăcuțe de marcare), toate montate noi (vol. III, filele 71-81).
În contract se prevedea că osia montată era de Ǿ 920 mm, conform desen A 920. Ulterior, între părți s-au încheiat mai multe acte adiționale, din care cel mai important ar fi cel cu nr. 4 din 18.11.2003, conform căruia aparatele de rulare vor putea fi executate atât conform desenului A 920M/0 cu osie 1 cât și în baza desen 1-990.0 cu osie de tip A II.
În urma producerii acestui accident s-a ridicat problema dacă SC B a construit osiile în totalitate sau a folosit osii uzate pe care le-ar fi încărcat la capete prin diferite procedee.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că SC Bac onstruit osiile în totalitate. Aceste aspecte rezultă atât în urma verificărilor documentelor din oțelărie, cât și a celor din celelalte puncte ale procesului tehnologic. De altfel, pe tot parcursul procesului tehnologic calitatea osiilor este supravegheată și verificată de către angajații "CFR MARFĂ" SA, care au un punct de lucru în cadrul SC B și care nu sunt subordonate decât CFR-ului (beneficiarul).
Astfel, verificând documentele de la SC B constatăm că osia care s-a rupt la acel vagon a avut nr. 11 și a făcut parte din șarja nr. -.
Din fișa de șarjă nr. - întocmită la oțelărie rezultă că această șarjă a fost elaborată (topită și turnată) în două schimburi în ziua de 01.XI.2003 între orele 1500-2015, iar tratamentul secundar s-a făcut de la orele 2025la 2215. Turnarea durează 8 ore iar ulterior oțelul rămâne în formă 8-10 ore.
Așa cum se poate observa din fișele de șarjă acestea conțin semnăturile angajaților care au participat la elaborarea ei.
S-a ridicat problema că un angajat ar fi lucrat încontinuu 35-37 ore de la elaborarea unor șarje, lucru care ar fi imposibil și deci fișele de șarjă ar fi fost întocmite în fals.
Problema a fost lămurită din analiza atentă a fișelor de șarjă și din audierea persoanelor care au participat la elaborarea șarjelor.
Astfel, dacă o șarjă începe la un schimb cu unii angajați ea va fi finalizată la schimbul următor, de alți angajați, dar dacă o șarjă se elaborează în 8 ore, în 35 de ore este posibil ca un angajat să prindă două șarje dintr-un ciclu de 5 șarje, dar în zile diferite. De aici nu se poate trage concluzia că acel angajat nu a întrerupt lucru de 35 de ore.
În continuare, de la oțelărie, lingourile merg la forjare, unde se efectuează operația de forjare și debitare a lingourilor care vor deveni viitoare osii. După debitare pe fiecare segment rezultat se pansonează numărul de șarjă și numărul de segment (osie). Din acel moment fiecare viitoare osie va avea acele numere pe tot parcursul proceselor tehnologice până la predarea lor către CFR (beneficiar).
De la, osiile (segmentele) merg la prelucrări mecanice (strunjire, rectificare, etc.) unde își păstrează numerele de identificare.
Odată cu operația de forjare încep operațiunile de verificări și încercări, efectuate atât la biroul al SC B, cât și reprezentanții CFR, din cadrul SC Astfel, din numărul total de osii dintr-o șarjă, se preia la întâmplare o osie (segment în acest moment) și se supune la încercări.
Este vorba de probe fizico-chimice. În urma acestor încercări osia examinată se distruge în totalitate. În urma întocmirii buletinului de calitate din care rezultă că osia se încadrează în parametrii normali, toată șarja de osii pleacă de la la alte procese tehnologice.
În cazul de față, din șarja nr. - după forjare s-a ales spre verificare, osia nr. 52, așa cum rezultă din buletinul de încercări nr. 108/23.12.2003 (vol. III, filele 348-398).
La aceste verificări au participat reprezentanții CFR, învinuitul și.
Fiind audiați, aceștia au declarat că au participat la verificarea osiei nr. 52 iar în urma acestei verificări rezultatele au fost bune. Aceștia au relatat în amănunt operațiunile care s-au efectuat cu ocazia verificării osiei.
În urma acestor verificări, dacă osia este corespunzătoare din punct de vedere calitativ, restul de osii din acea șarjă își continuă calea către următoarele etape ale procesului tehnologic.
Astfel, acestea se debitează, se strunjesc la diferite diametre, se rectifică, se filetează,.
În toate aceste momente ale procesului tehnologic, fiecare osie poartă numărul de șarjă și numărul de ordine din șarjă, astfel că poate fi identificată cu ușurință oricând.
După efectuarea tuturor operațiilor la osii acestea se fixează pe roți. În momentul acesta reprezentanții CFR sunt din nou prezenți pentru verificări după operațiunea de prestare. Aici sunt verificate toate osiile, bucată cu bucată.
În speță, din șarja nr. - osia cu numărul 11 fost verificată, așa cum rezultă din fișa de măsurători tip SC---01D (vol. III, filele 348-398).
Din partea CFR - atelier SC Bap articipat la aceste verificări, care a semnat în fișa de măsurători, dar și în registru.
În cauză, s-a procedat la descrierea procedeului de producere a unei osii pentru a lămuri aspectele care au apărut cu privire la întrebarea dacă osia ruptă în accident a fost nouă sau a fost o osie veche reprelucrată.
Din actele aflate la dosar (fișe de șarjă, buletine de analiză, fișe de măsurători) dar și din declarațiile persoanelor care au participat la producerea și verificarea osiilor rezultă că osia care s-a deteriorat în accident a fost nouă și nu una reprelucrată.
De altfel, nici angajații B și nici angajații -CFR Marfă din cadrul SC B nu au confirmat că ar fi posibil să se încarce o osie veche prin sudură și apoi să fie reprelucrată.
Din adresa nr. 28 din 21.02.2005 ai C FR din cadrul SA B rezultă că angajații CFR au procedat la verificarea întregului flux de fabricație a osiilor și au participat la toate încercările prevăzute de lege.
Este greu de crezut că angajații SC B puteau folosi un astfel de procedeu și să nu fie văzuți de angajații care aveau obligația în interesul (în calitatea de beneficiari) ca osiile livrate să fie noi.
Aceste aspecte sunt reținute și în suplimentul de expertiză de la fila 58 unde sunt descrise cronologic toate etapele de verificare.
De altfel nici expertiza efectuată în cauză nu a stabilit că osiile au fost încărcate prin sudare sau alt procedeu. Expertiza a stabilit doar că în zona de rupere a osiei sunt urme de încălzire a materialului, fără a face precizări concrete.
Problema aceasta și-a găsit rezolvarea odată cu audierea persoanelor care au participat la fabricarea și verificarea osiilor și din coroborarea declarațiilor cu actele șarjei.
Pe parcursul cercetărilor s-a ridicat problema dacă există diferențe calitative (între osia de tip I și osia de tip II), având în vedere că fiecare se fabrică după alt desen. Problema care se ridică în acest caz este cea referitoare la calitatea oțelului la cele două tipuri de osii.
Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, osia de tip I se fabrică după desenul A 920 M/1 iar osia de tip II se fabrică după desenul 1.990.1.
Pe desene se observă că la ambele calitatea oțelului este aceeași, adică.
Mergând la fișa de șarjă nr. - din 01.11.2003, se observă că ea a fost programată pentru un de tip.
Rezultă astfel că, până acum tipul de folosit a fost cel corespunzător.
Dacă se observă cu atenție cele două desene ale osiilor I și II se constată că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenților la capete la una cu filet, iar la cealaltă cu trei șuruburi.
În aceste condiții, până la momentul prelucrării osiei la capete (faza finală) o osie poate fi catalogată de tip A, care poate fi I sau II diferențierea făcându-se la faza finală de stabilitate a felului de prindere a rulmentului. În aceste condiții este posibil și normal ca până la stabilirea felului de prindere o osie să figureze ca osie de tip I, iar ulterior, la final să apară de tip II întrucât s-a hotărât schimbarea felului de prindere al rulmentului. Acest aspect nu schimbă calitatea osiei în sine, deoarece ambele tipuri au același cu aceeași compoziție și aceeași parametri.
Această problemă fiind lămurită nu se mai impune efectuarea unei expertize, deoarece rezultă din acte că osia de tip I are aceeași compoziție cu cea de tip II, având același tip de.
Trebuie menționat că fiecare desen a fost aprobat de iar osiile au fost omologate de aceeași instituție.
Cu ocazia cercetărilor s-a ridicat problema referitoare la împrejurarea că în fișele șarjelor apar semnăturile acelorași angajați și că s-ar trage concluzia că un angajat a lucrat continuu la 5 șarje adică aproximativ 35 ore.
Din analiza mai atentă a acestor fișe de șarjă se observă că șarjele care se succed nu sunt semnate de aceeași angajați.
Așa cum s-a arătat mai sus, dintr-un număr de 5 șarje alese întâmplător în două pot apare aceeași angajați dar nu rezultă că aceștia că aceștia nu au mai plecat acasă. Situația s-a lămurit verificându-se orele de începere și de sfârșit a șarjei, de unde se trage concluzia că o șarjă putea începe într-un schimb și se termina în celălalt schimb, dar timpul de producere al unei șarje este același.
În cauză s-a ridicat problema că există diferențe de timp mai mari între cele două etape ale fluxului tehnologic. Astfel, s-au arătat diferențe mari de timp între elaborarea șarjei și momentul forjării lingourilor.
Acest aspect s-a lămurit odată cu audierea angajaților SC B, și. Din declarațiile persoanelor audiate rezultă că după operațiunea de turnare a osiilor, lingourile rezultate dintr-o șarjă nu trebuiau să intre obligatoriu imediat la prelucrarea prin forjare. Totul depindea de încărcătura de la și de celelalte comenzi ale societății de la alți parteneri.
Astfel, în situația în care se iveau comenzi urgente, acestea intrau la prelucrări, iar celelalte comenzi erau onorate ulterior. În aceste condiții apar diferențe de timp între momentele fluxului tehnologic. Dar acest aspect nu ridică probleme de calitate a osiilor care interesează, deoarece, lingourile și osiile erau marcate și deci o osie dintr-o șarjă putea fi prelucrată oricând fără să se piardă elementele de identificare ale osiei.
În ceea ce privește analizele care se fac la fiecare șarjă, fișa șarjei conține orele când s-au prelucrat probele necesare. Așa cum s-a arătat, fișele de șarjă au fost coroborate cu declarațiile angajatorilor care au lucrat efectiv și care au semnat.
În cauză s-a ridicat problema verificării rulmenților care au fost montați pe osia în cauză pentru a se vedea dacă osia ruptă este una nouă sau este osia veche reprelucrată și în acest sens s-a pus problema unei expertize tehnice.
În urma actelor premergătoare efectuate s-a apreciat că nu se mai impune efectuarea unei astfel de expertize deoarece problemele au fost lămurite în totalitate. Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit cu certitudine că osia care s-a rupt în accident a fost o osie nouă și nu una neprelucrată. În aceste condiții apare inutilă analiza unor rulmenți pentru a da răspuns la întrebarea dacă osia a fost sau nu nouă.
Cu ocazia cercetărilor părțile au solicitat verificarea procesului-verbal de constatare tehnică nr. 1599/ întocmit la 06 august 2004 la Stația pentru a se verifica dacă există modificări între acest exemplar și exemplarele părților. S-a apreciat că, după efectuarea actelor premergătoare și după lămurirea cauzei în întregime, aceste aspecte nu sunt relevante pentru stabilirea adevărului. În fond, problema osiilor a fost lămurită iar cauza accidentului a fost strict legată de calitatea de fabricație a osiilor.
Cu privire la existența cifrei 6 sau 9 pe osia care s-a rupt în accident, din actele premergătoare efectuate nu rezultă că această cifră a fost pansonată la SC. B odată cu fabricarea osiei și deci pansonarea putea să se facă oricând ulterior. Cu toate acestea existența acestei cifre nu influențează cu nimic problemele din cauză. De altfel, osiile care urmau să intre la casare erau în proprietatea SNTFR și deci nu aveau ce căuta la. B pentru a fi reprelucrată, dacă nu cumva ar fi existat o astfel de înțelegere între aceste societăți. Cum în cauză nu s-a dovedit că osiile casate în perioada 2003-2004 au ajuns în vreun mod sau altul la . B, nu se poate trage concluzia că această societate a prelucrat osiile casate către
În cauză s-au efectuat verificări și cu privire la modul cum SA DTS a făcut celelalte reparații la vagonul cisternă.
Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit că la reparațiile la vagonul cisternă de 733au urmat etapele și cerințele de fabricație și calitate care sunt cuprinse în caietul de sarcini.
În urma analizei întregului material probator s-a apreciat că ruperea osiei, care a dus la accidentul feroviar de la Gugești a fost consecința unor împrejurări care nu puteau fi prevăzute. Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit că osia a fost nouă și a fost turnată și apoi prelucrată în toate etapele procesului tehnologic și supusă la toate verificările și încercările specifice.
De asemenea, în urma efectuării actelor premergătoare nu au rezultat încălcări ale standardelor de calitate nici la societatea care a fabricat materialul rulant și nici la societatea care a realizat reparația efectivă a vagonului.
Totodată, nu rezultă din actele premergătoare că vreun angajat de la cele două societăți și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și astfel să existe o legătură de cauzalitate între activitatea angajatului și rezultatul produs.
Cu alte cuvinte, din actele premergătoare rezultă că în cauză răspunderea penală pentru accidentul produs la Gugești nu poate fi stabilită față de nicio persoană. Rezultă deci că în cauză suntem în prezența unui caz fortuit.
Pentru aceste motivează, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, G, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 274 alin. 1 și alin. 2 Cod penal.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, G, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 Cod penal în referire la art. 2481Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții în termen legal au formulat plângere petentele D-T S și - CFR Marfă SA B, însă prin rezoluția nr. 879/II/2/2007 din 23.07.2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI această plângere a fost respinsă ca nefondată.
Pentru pronunțarea acestei soluții s-a reținut, în esență, că verificările prealabile sunt complete și temeinic efectuate de procuror și că acesta a apreciat în mod corect probele stabilind că răspunderea penală pentru evenimentul feroviar produs la data de 15.08.2004 nu poate fi stabilită față de nicio persoană, fiind vorba despre un caz fortuit.
Împotriva rezoluției nr. 27/P/2007 din 11.06.2007, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, petentele D-T S și - CFR Marfă SA B au formulat plângeri, acestea fiind conexate în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI.
În plângerile formulate petentele au expus pe larg motivele de nemulțumire la adresa soluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror acestea referindu-se la următoarele aspecte:
- procurorul nu a început urmărirea penală și nu a efectuat toate activitățile indicate de Curtea de APEL GALAȚI în motivarea deciziei penale nr. 599/08.11.2006 sau le-a efectuat necorespunzător;
- la dosar există probe care dovedesc faptul că angajații B au realizat osia în cauză ( de tip ) prin transformarea acesteia dintr-una de tip AI, că au adăugat pe osie un alt material prin sudură și că au efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic și cel cu pulberi magnetice ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidențiate;
- cele mai sus arătate dovedesc că angajații B se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor lor, chiar dacă nu l-au acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.
Plângerea formulată de petente este nefondată, urmând a fi respinsă.
Analizând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate de petente dar sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale formulată în cauză este temeinică și legală.
Sub un prim aspect se constată că deși rezoluția de neîncepere vizează mai multe persoane plângerile petentelor se referă doar la angajații B (, și ) față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de "abuz în serviciu" prevăzute de art. 248 în referire la art. 2481Cod penal, celelalte persoane cercetate în cauză fiind angajați ai petentelor (, G, și sunt angajați ai petentei - CFR Marfă SA B iar și G sunt angajați ai petentei D-T S) astfel că petentele nu au criticat și soluția de neurmărire penală dată de procuror cu privire la acestea.
În ceea ce privește criticile formulate de petente Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
1. Este adevărat că în considerentele deciziei penale nr. 599/08.11.2006
Curții de APEL GALAȚIs -au indicat mai multe activități care ar trebui efectuate de organele de urmărire penală și că prevederile art. 273 al. 11Cod pr. penală arată că în această situație dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate, însă același text de lege prevede că procurorul dispune în acest caz începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege, adică dacă în cauză nu există vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 Cod pr. penală, cu excepția celui de la lit.1( art. 228 al. 1 Cod pr. penală).
În cauză procurorul nu a început urmărirea penală pentru că aceasta era deja începută "in rem" în dosarul inițial aparținând Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a cărui soluție de clasare a fost infirmată prin decizia Curții de APEL GALAȚI mai sus arătată, iar în urma efectuării unor acte premergătoare a apreciat că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. e Cod pr. penală în referire la art. 47 Cod penal. De altfel prin ordonanța din 04.05.2007 (fila 361 vol. I dosar nr. 27/P/2007) procurorul a dispus, motivat, în baza art. 220 Cod pr. penală, infirmarea procesului-verbal nr. 600/P/2004 din data de 18.08.2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea prin care s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" în cauză.
2. În ceea ce privește faptul că procurorul nu a efectuat toate activitățile indicate în decizia prin care i s-a retrimis cauza, Curtea reține că actele premergătoare efectuate de procuror după reprimirea cauzei, unele dintre acestea fiind printre cele indicate în decizie, au impus concluzia că efectuarea celorlalte acte nu mai este necesară.
În acest sens trebuie avut în vedere că efectuarea unor noi expertize tehnice, ale căror concluzii nu ar fi fost imperios necesare pentru soluționarea cauzei, nu ar fi făcut decât să tergiverseze soluționarea cauzei și să genereze cheltuieli judiciare nejustificate, de o valoare extrem de ridicată, dacă ținem seama că pentru prima expertiză tehnică efectuată în cauză în anul 2005 s-a achitat un onorariu de 250.000.000 ROL (filele 1-3 vol. IV dosar nr. 27/P/2007). Susținerea petentelor referitoare la faptul că procurorul a ignorat indicațiile date în decizia instanței nu sunt reale deoarece în cuprinsul rezoluției s-au arătat care sunt motivele pentru care aceste activități nu se mai impun a fi efectuate.
În concret aceste argumente au la bază concluzia la care s-a ajuns ca urmare a efectuării actelor premergătoare referitoare la faptul că osia care a generat evenimentul feroviar din 15.08.2004 nu a provenit dintr-una veche, recondiționată, așa cum susțin petentele, ci a fost produsă de B la data de 01. 11.2003 prin șarja nr. -.
Astfel în cauză au fost audiate persoanele implicate în turnarea acestei șarje, au fost verificate documentele ce atestă turnarea și s-au lămurit aspectele invocate în hotărârea de recurs referitoare participarea angajaților la turnare.
Faptul că osia a fost produsă la data respectivă și nu anterior rezultă și din împrejurarea că aceasta are poansonate la un capăt numărul șarjei - -, care în mod cert a fost turnată la data de 01.11.2003, precum și numărul de ordine după debitare - 11, din totalul de 68 de osii rezultate în urma debitării, aceleași concluzii fiind formulate și în raportul de expertiză (fila 18 vol. IV dosar nr. 27/P/2007).
Referitor la tipul de osie căreia îi aparține osia în cauză sau dacă dintr-o osie de tip I se poate ajunge la formarea unei osii de tip II, Curtea reține că în cauză nu era necesară efectuarea unei expertize care să lămurească aceste chestiuni câtă vreme din actele de la dosar rezultă cu certitudine că osia în cauză este una de tip II. Este adevărat că în raportul de expertiză (fila 45 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) se arată că existența unei conicități și a unei teșituri pe osie indică prelucrări mecanice la prinderi diferite care pot susține ipoteza că osia provine dintr-o osie tip I supusă operației de recondiționare însă în raport nu se arată că această osie este una veche, care a fost modificată de B pentru a fi refolosită. De altfel în cauză nu s-a făcut dovada că la B exista o practică privind recondiționarea osiilor vechi cu atât mai mult cu cât osiile date în exploatare nu se returnau societății producătoare după folosirea lor de către beneficiari.
Mai mult, din datele furnizate de B dar și din examinarea modelelor de fabricație, rezultă că după turnarea și debitarea osiilor se puteau executa osii după ambele modele ( desen M/1 pentru tipul I și respectiv desen 1.990.1 pentru tipul II) și datorită faptului că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenților la capete (filet respectiv șuruburi) este posibil să se treacă de la modelul inițial I la modelul II. Cu alte cuvinte, în funcție de necesarul de producție, este posibil oricând o intervenție de transformare a unei osii noi de tip I într-o osie de tip II în acest sens existând chiar o tehnologie cu operații bine definite (anexa B fila 82 vol. I dosar nr. 27/P/2007).
În ceea ce privește efectuarea unei expertize grafologice asupra procesului-verbal de constatare tehnică nr. 1599/2004 întocmit la data de 06.08.2004 în stația, prin care se atestă verificarea ultrasonică a osiei care s-a rupt la data de 15.08.2004, pentru a se constata dacă există diferențe între exemplarele aflate în posesia petentelor și cel aflat în posesia BCa preciază că această probă nu mai era utilă în cauză dat fiind că din raportul de expertiză (fila 43 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) precum și din suplimentul la acest raport (fila 64 vol. V dosar nr. 27/P/2007) rezultă că discontinuitățile superficiale care au produs ruperea fusului de osie au fost puse în evidență doar ca urmare a controlului cu lichide penetrante ceea ce însemnă că aceste defecte nu aveau cum să fie depistate la examinarea cu ultrasunete făcută la data de 06.08.2004 în stația.
De altfel este de remarcat că această examinare s-a făcut de o comisie alcătuită atât din angajați ai B cât și din angajați ai petentelor D-T S și - CFR Marfă SA B iar rezultatul verificării a fost corespunzător, fiind acordat calificativul (fără ecou defect). În plus din examinarea exemplarelor procesului-verbal aflate la dosarul cauzei (fila 86 vol. I dosar nr. 27/P/2007 - exemplar; fila 262 vol. II dosar nr. 27/P/2007) rezultă că nu există deosebiri între acestea, în ambele fiind consemnate aceleași date referitoare la numărul și tipul vagonului, seria osiei, șarja osiei și rezultatul verificării ().
Referitor la existența cifrei 6 sau 9 ce este poansonată în trei locuri pe axul osiei această împrejurare este remarcată în raportul de expertiză (fila 33 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) însă nu i se atribuie absolut nicio relevanță în raportul de cauzalitate care a dus la ruperea osiei.
De menționat că această cifră putea fi poansonată oricând după livrarea osiei, chiar de către reprezentanți ai petentelor, pentru că singurul loc în care B ar fi avut interes să poansoneze este capătul osiei unde sunt înscrise șarja și numărul de ordine al osiei. În această situație este de remarcat că o osie veche, poansonată și distribuită către beneficiari, nu putea face obiectul unui proces de recondiționare, cum au susținut petentele, pentru că s-ar fi impus debitarea capetelor poansonate inițial în vederea aplicării unor noi inscripții, ceea ce ar fi dus la modificarea lungimii osiei și implicit la imposibilitatea respectării cotelor stabilite prin desenele tehnice.
Nici efectuarea unei expertize tehnice asupra rulmenților montați pe osia ruptă nu se impunea în cauză câtă vreme din actele aflate la dosar rezultă că aceștia au rămas intacți după ruperea osiei și că nu au influențat în vreun fel ruperea osiei.
În acest sens sunt chiar concluziile consilierilor experți desemnați de petenta D-T S să asiste la efectuarea suplimentului de expertiză la raportul de expertiză care arată că ruperea fusului osiei s-a produs în zona fus-obturator, ca urmare a prezenței unor defecte de fabricație în stratul superficial dar că, după ruperea osiei, cutia de unsoare ( ce conține rulmenții) a rămas pe poziție ceea ce exclude ruperea osiei ca urmare a unui defect al cutiei.
Concluzionând Curtea reține că în cauză au fost efectuate acele activități indicate în considerentele deciziei penale nr. 599/08.11.2006 a Curții de APEL GALAȚI care erau necesare pentru lămurirea acesteia sub toate aspectele și că, motivat, procurorul nu a efectuat și celelalte activități indicate în decizia mai sus menționată, fie pentru că acestea s-au dovedit a nu mai fi necesare, fie pentru că prin efectuarea lor s-ar fi ajuns la dovedirea unor împrejurări stabilite prin probele deja administrate.
3. Referitor la obiecțiunile petentelor cum că la dosar există probe care dovedesc faptul că angajații B au realizat osia în cauză ( de tip ) prin transformarea acesteia dintr-una de tip AI, că au adăugat pe osie un alt material prin sudură și că au efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic și cel cu pulberi magnetice ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidențiate Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel din examinarea modalității de desfășurare a fluxului tehnologic, din declarațiile persoanelor audiate în cauză dar și din desenele aflate la dosar rezultă că după turnarea și debitarea osiilor se puteau executa osii după ambele modele( desen M/1 pentru tipul I și respectiv desen 1.990.1 pentru tipul II) și, datorită faptului că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenților la capete (filet respectiv șuruburi), este posibil să se treacă de la modelul inițial I la modelul II.
Împrejurarea că osia în cauză a fost inițial de tip I pentru ca apoi să fie transformată într-una de tip II nu poate avea semnificație penală pentru că această osie provine din aceeași șarjă, ce s-a realizat din de tip, și respectă desenul tehnic (1.990.1.) al osiei de tip II.
Este adevărat că în suplimentul la raportul de expertiză (fila 44 vol. V dosar nr. 27/P/2007) se arată că analizele efectuate pe probe provenite din zona de racordare fus-obturator indică existența unui material diferit de cel al osiei ceea ce confirmă intervenția tehnologică de natură termică prin sudură însă la fila 64 aceluiași supliment se arată că cele precizate în raportul inițial de expertiză referitor la tipul de rupere al fusului de osie sunt în continuare valabile și că ruperea fusului de osie este de tipul rupere la oboseală.
Cu privire la acest aspect, raportul de expertiză (fila 46 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) arată că acest tip de rupere cu o dezvoltare rapidă în timp, a fost favorizată de existența unor defecte interne și a structurii (implicit proprietăți fizico-mecanice) necorespunzătoare, pentru ca în continuare să se arate că defectul care a produs ruperea fusului de osie îl reprezintă discontinuitățile (fisuri, pori) superficiale, prezente pe zona influențată termic - cordon circular - puse în evidență la controlul cu lichide penetrante.
Cu toate acestea atunci când explică motivul pentru care defectul nu fost depistat expertul nu exclude posibilitatea ca acesta să fi fost generat în timpul exploatării și să fie urmat de ruperea fusului.
Așa fiind câtă vreme din probele aflate la dosar nu rezultă fără dubiu că osia în speță s-a rupt datorită faptului că a fost încărcată cu sudură, în condițiile în care actele depuse de fabricantul B și depozițiile persoanelor audiate în cauză susțin faptul că asupra osiei nu s-a executat o astfel de operație, Curtea constată că în mod corect nu s-a angajat în cauză răspunderea penală a persoanelor cercetate neexistând probe certe care să dovedească exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către acestea.
În ceea ce privește faptul că angajații B ar fi efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic și cel cu pulberi magnetice ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidențiate, Curtea reține că atât actele depuse la dosar de B, cât și declarațiile persoanelor implicate, dar și raportul de expertiză (filele 18,19 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) dovedesc faptul că în cauză au fost respectate dispozițiile privind controalele la care se supun osiile elaborate într-o șarjă.
Astfel, din șarja -, la care osia în speță a avut nr. 11, fosta aleasă din lot pentru verificarea proprietăților mecanice și efectuarea analizelor metalografice osia cu nr. 52. Buletinul de încercări mecanice nr. 108/23.12.2003 atestă faptul că această osie corespunde din punct de vedere al proprietăților mecanice și că examenul macroscopic, macrografic și cel microscopic nu au evidențiat defecte ale osiei. Deosebit de aceste controale osia nr. 11 fost controlată și individual, cu pulberi magnetice și ultrasonic, rezultatele fiind corespunzătoare, astfel cum rezultă din buletinele și certificatele de calitate nr. 20/09.01.2004, 21/09.01.2004, 23/15.01.2004.
În plus, așa cum s-a arătat mai sus, osia în cauză a fost verificată printr-un control ultrasonic la data de 06.08.2008, în timp ce se afla montată pe vagonul care a deraiat, de o comisie alcătuită atât din angajați ai B cât și din angajați ai petentelor D-T S și - CFR Marfă SA B iar rezultatul verificării a fost (fără ecou defect).
Cele mai sus arătate dovedesc fără putință de tăgadă că au fost efectuate verificările și controalele prevăzute de normele tehnice pentru osii de tipul celei în cauză, unele dintre acestea chiar în prezența reprezentanților petentelor astfel că, ținând seama de faptul că discontinuitățile superficiale care au produs ruperea fusului de osie au fost puse în evidență doar ca urmare a controlului cu lichide penetrante efectuat în cursul expertizei, iar aceasta a indicat și alt motiv pentru care defectele osiei nu au putut fi depistate la timp, Curtea va reține că obiecțiunile formulate de petente cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate.
4. În fine, referitor la faptul că în cauză ar exista probe din care ar rezulta
vinovăția persoanelor cercetate Curtea reține următoarele:
În cauză au fost administrate mai multe probe dintre care unele, respectiv declarațiile persoanelor implicate în procesul de fabricare a osiei și actele depuse de B, susțin în unanimitate faptul că osia nu provine dintr-una veche recondiționată, că este rezultată din șarja - care a fost turnată la data de 01.11.2003, precum și faptul că această osie a fost supusă controalelor și testelor prevăzute de fișa tehnică.
În ceea ce privește probele științifice administrate în cauză Curtea reține că a fost efectuată o singură expertiză tehnică judiciară realizată de prof. dr. ing. de la " Plastice și Tratamente " a Facultății de și Știința Materialelor, Universitatea "Dunărea de " G, specialist de înaltă calificare în domeniul, conform adresei nr. 490/1998 a Ministerului Justiției ( vol. IV dosar nr. 27/P/2007) și un supliment la această expertiză ( vol. IV dosar nr. 27/P/2007) realizat de același expert pentru a răspunde obiecțiunilor la raport formulate de B și - CFR Marfă SA
De precizat că la efectuarea suplimentului de expertiză au participat în calitate de consilieri experți din partea D-T S conf. dr. ing., catedră Știința Materialelor și Tratamente a Facultății de Macanică, Universitatea T și ing., expert tehnic judiciar, specialitatea care au prezentat completări la suplimentul de expertiză( vol. VII dosar nr. 27/P/2007) dar și o expertiză extrajudiciară privind natura și cauzele ruperii unor osii de vagoane întocmită la solicitarea D-T S ( filele 209 și urm. vol. IV dosar nr. 27/P/2007).
Din examinarea acestor acte Curtea reține că raportul de expertiză nu se pronunță cu certitudine asupra faptului că ruperea osiei s-a datorat încărcării cu sudură a osiei, arătând că există posibilitatea ca defectul ce a provocat ruperea să fi fost generat în timpul exploatării și să fie urmat de ruperea fusului, pe când rapoartele întocmite de consilierii desemnați de D-T S (filele 72,73,255 vol. V II dosar nr. 27/P/2007) susțin că osia în cauză a fost obținută prin recondiționarea alteia vechi, de un alt tip, și că încărcarea acesteia cu sudură a favorizat scăderea rezistenței la oboseală a osiei.
Cum aceste din urmă concluzii nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, ce dovedesc că osia este nouă, a fost fabricată la data de 01.11.2003, nu a fost încărcată cu sudură și a fost supusă verificărilor prevăzute de fișa tehnologică, văzând și principiul " in dubio pro reo", Curtea apreciază că în cauză nu se poate angaja răspunderea penală a vreunei persoane în legătură cu ruperea osiei care a produs catastrofa de cale ferată de la Gugești din data de 15.08.2004, neexistând probe certe care să confirme că angajații B sau cei ai petentelor, care au fost cercetați în cauză, și-au încălcat cu știință atribuțiile de serviciu pe care le aveau în legătură cu procesul de fabricare și control al osiei în speță.
Cât privește răspunderea pentru pagubele produse în urma acestei catastrofe aceasta urmează a se stabili pe calea unei acțiuni civile, în cadrul căreia urmează a fi valorificate concluziile actelor efectuate de specialiști în prezenta cauză precum și faptul că osia în speță se afla în garanția oferită de producătorul
Față de cele mai sus expuse, apreciind că plângerile formulate de petentele D-T S și - CFR Marfă SA B împotriva rezoluției nr. 27/P/2007 din 11.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI sunt nefondate,
Văzând și prevederile art. 2781al. 8 lit. a Cod pr. penală, precum și dispozițiile art. 192 al. 2 și 4 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE, ca nefondate, plângerile formulate de petentele SC D-T S, cu sediul în D-T S,-, județul M, și - " MARFĂ", cu sediul în B, sector 1,-, împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale nr. 27/P/2007 din 11.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, menținând rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, obligă petentele la plata sumei de 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru petentele SC SA D-T S și - Marfă SA
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2008.
PREȘEDINTE,
--- -
Grefier,
Red. /10.03.2008
Tehnored. /2ex./11.03.2008
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate
