Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 23/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 23/ DOSAR NR-
Ședința publică din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț JUDECĂTOR 2: Daniela Sandu
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenții și împotriva ordonanței de neînepere a urmăririi penale dată la data de 20 noiembrie 2007 în dosarul penal nr. 314/P/2007 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenții personal și, lipsă fiind făptuitorii, și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Petentul solicită instanței permisiunea de a-și înregistra propriile sale concluzii pe fond asupra plângerii formulate.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. 7 din Regulamentul de Ordine Interioară acordă permisiunea petentului de a-și înregistra propriile sale concluzii susținute în fața instanței.
Întrebați fiind, petenții și reprezentantul parchetului declară că nu au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 2781pct. 6 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra plângerii formulate.
Petentul susține că prin acțiune s-a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea petentei, care conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997era o acțiune neevaluabilă în bani, iar după tergiversarea cauzei, a fost desproprietărită petenta și împroprietăriți pârâții.
De asemenea, petentul susține că instanța a încercat soluționarea cauzei pe linia de folosință și în acest sens doamna judecător a calificat calea de atac ca fiind recursul întrucât prin calea recursului nu mai exista posibilitatea probatoriului.
Prin rezoluțiile date de parchet doamna judecător a fost considerată nevinovată.
Prin stabilirea liniei de hotar după folosință au fost împroprietăriți pârâții întrucât expertul, fără a ține seama de obiectul cauzei defavorizat-o pe petenta.
În opinia sa și conform legii, consideră calea de atac ca fiind apelul.
Pentru toate aceste aspecte, solicită admiterea plângerii formulate.
Petenta având cuvântul, menționează că se raliază concluziilor expuse de.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, cu menținerea rezoluțiilor date de procuror ca fiind legale și temeinice.
În replică, petentul adresează întrebarea reprezentantului parchetului, care ar fi calea de atac, apelul sau recursul.
1. Constată că la data de 30.05.2007, petenții și au sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu plângere penală împotriva judecătorilor ( Judecătoria Făgăraș ), și (pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.246 Cod penal, înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1 Cod penal în forma tentativei și fals intelectual, prev. și ped. de art.289 Cod penal), împotriva avocaților, și (pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.215 alin.1 Cod penal, în calitate de instigatori la săvârșirea faptei de înșelăciune de către judecători și în calitate de complici la săvârșirea faptei de înșelăciune de către experți), a experților, și (pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art.260 Cod penal și înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin.1 Cod penal), precum și împotriva numiților, și (pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin.1 Cod penal).
În concret, petenții au imputat judecătorului de la Judecătoria Făgăraș - care a soluționat acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului civil nr.1229/2004 al Judecătoriei Făgăraș - faptul că a deturnat obiectul cauzei îndeplinind în mod defectuos actul dedus judecății, deturnând obiectul cauzei și abătându-se de la dispozițiile art.129 Cod procedură civilă. A stabilit abuziv, prin hotărârea judecătorească, o linie de hotar neconformă dreptului de proprietate tabular, prin interpretarea tendențioasă și părtinitoare a raportului de expertiză, în contradicție cu consemnările din CF, fapt ce a avut ca efect desproprietărirea petentei și împroprietărirea ilegală a pârâșilor, deși reclamanta nu a solicitat nici o revendicare de teren în concret. Judecătorul a abuzat prin stabilirea obiectivelor către experții la care s-a apelat în cauză, depășind limitele acțiunii formulate, în cadrul căreia nu a solicitat și stabilirea liniei de hotar cu proprietatea lui. Fapta de înșelăciune rezultă din conținutul derulării judecării cauzei și din cel al hotărâri judecătorești, prin care încearcă inducerea în eroare, prin prezentarea ca adevărată a situației dreptului de proprietate pe suprafețe folosite determinate fraudulos de experți, ca drept de proprietate tabular, proprietate de drept și consideră ca mincinoasă situația de fapt din conținutul cărților funciare, spre folosul pârâților, în sensul împroprietăririi acestora, realizându-le un folos injust cu prejudicierea concomitentă a reclamantei.
Judecătorilor și, învestite cu judecarea apelului declarat de împotriva sentinței Judecătoriei Făgăraș, li s-a imputat manifestarea aceleiași atitudini părtinitoare față de pârâții intimați, demonstrând că nu disting sau nu vor să distingă între petitele acțiunii, pe de o parte, și expunerea motivelor ce au determinat acțiunea respectiv, pe de altă parte, invocând faptul că reclamanta ar fi revendicat o suprafață de teren de 400 mp, lucru ireal. judecători au demonstrat că nu cunosc sau nu vor să recunoască caracterele unei înscrieri de drept de proprietate în cartea funciară, nesocotind cu bună știință aceste înscrieri, dovedind că nu știu ce înseamnă stabilirea liniei de hotar dintre două suprafețe poligonale, motive pentru care a formulat cerere de recuzare, respinsă la data de 23.11.2006, când reclamanta a fost și amendată.
Judecătorilor și - care au admis abținerea lui și, prin încheierea din 15.01.2007, cu păstrarea actelor îndeplinite de completul de judecată până la formularea cererii de chemare în garanție de către - li s-a imputat că, preluând judecarea cauzei de la termenul de judecată din 15.01.2007, au deturnat actul judecății de la obiectul cu care a fost învestită instanța, derulându-l în mod defectuos, cu vătămarea intereselor legitime ale petentei privitoare la dreptul său la grănițuirea proprietății. judecători au refuzat solicitarea petentei de a dispune expertului stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâților, solicitând să se comunice doar dacă la fața locului s-ar fi încălcat proprietatea reclamantei apelante cu vreo suprafață de teren și să o evidențieze pe o schiță plan. Deși expertul a solicitat înlocuirea, instanța i-a respins cererea, menținând aceeași solicitare.
Împotriva judecătorilor și, care au făcut parte din completul de judecată de la termenul din 16.04.2007, petenții s-au plâns de faptul că au refuzat să discute obiecțiunile petentei referitoare la completarea raportului de expertiză de către expertul, pe motiv că sunt prematur formulate. În schimb, fapt neconsemnat în încheierea de ședință din 16.04.2007 -ce reprezintă un fals intelectual prin omisiunea cu știință de a insera toate susținerile și articolele invocate de mandatarul, prev. de art.289 Cod penal - instanța apus în discuție din oficiu situația suprafeței de teren a lui, impunând ca grănițuirea să se facă și față de aceasta, fapt ce l-a determinat pe mandatar să invoce prescripția și dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani. -i în continuare pe pârâți, acest complet le-a cerut să depună acte de moștenire sau de dovedire a dreptului de proprietate pentru acea suprafață de teren, spre împroprietărirea acestora.
Judecătorilor și, care au făcut parte din completul de judecată de la termenul din 07.05.2007, petenții le-au imputat favorizarea pârâților intimați, instanța anunțând din oficiu că va pune în discuție motivul de ordine publică vizând inadmisibilitatea acțiunii de grănițuire și revendicare având în vedere lipsa litisconsorțiului, în sensul că prin acțiune nu a fost chemat în judecată și proprietarul tabular, rezultând refuzul instanțelor de a judeca o cauză absolut elementară.
Împotriva avocaților, și petenții s-au plâns pentru că au susținut, prin demersurile făcute, determinarea suprafeței de teren folosite ca suprafață de teren conform dreptului de proprietate tabular, a suprafeței de drept a petentei; prin susțineri, acceptări pasive, fără a lua o poziție activă în aflarea adevărului sau prin acceptări tacite au determinat realizarea actului de injustiție, realizarea înșelăciunii.
În privința experților, și, petenții au arătat, în esență, că identificările imobilelor au fost eronate, linia de hotar fiind stabilită în variantă mincinoasă, fără a ține cont de uzurparea dreptului de proprietate al reclamantei de către pârâții, susținând mincinos că șura pârâților nu este o construcție de dată recentă, fiind realizată concomitent cu restul șurii a cărei vechime are 60-70 de ani.
, și li s-a imputat faptul că au indus în eroare instanțele de judecată prin prezentarea ca adevărată a liniei hotarului dintre suprafețele de teren din folosința celor două părți, prezentând ca mincinoasă situația descrisă de CF, atât cu privire la suprafețe, cât și cu privire la linia de hotar.
2. Prin ordonanța din data de 20.11.2007, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus, față de dispozițiile art.228 alin.4 rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală și art.38 Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de magistrații ( Judecătoria Făgăraș ), și, judecători la Tribunalul Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 Cod penal, art.20 rap. la art.215 alin.1 Cod penal și art.289 Cod penal, cât și față de avocații, și, pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1 Cod penal și în formele de participație prev. de art.25 Cod penal și art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1 Cod penal, deoarece, din actele premergătoare efectuate a rezultat că în ce-i privește pe aceștia, faptele penale reclamate nu există.
Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe numiții, și în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș.
S-a reținut în motivare că sentința pronunțată de Judecătoria Brașov în acțiunea promovată de petenta a fost întemeiată pe probe, fiind efectuate expertize topografice, prima (întocmită de ) fiind înlăturată de instanță față de obiecțiunile formulate de pârâți, iar cea de a doua (întocmită de ) a propus două variante ale liniei de graniță, cea dintâi - care respectă actuala folosință a imobilelor - fiind apreciată de Judecătoria Făgăraș ca fiind concordantă cu probele administrate în cauză. Totodată, a fost efectuată și o expertiză în construcții (întocmită de ), ale cărei concluzii au infirmat susținerile petentei privind vechimea prelungiri șurii aparținând pârâților; s-a procedat și la o cercetare la fața locului, fiind administrată și proba cu martori.
Din verificarea încheierilor de ședință, s-a reținut că petenta a formulat cerere de recuzare a judecătorilor, și, care au fost soluționate cu respectarea normelor de procedură și a celor de repartizare aleatorie a cauzelor.
S-a apreciat că judecătorii reclamați s-au conformat prevederilor art.129 pct.4 Cod proc. civ. nefiind ținuți doar de limitele indicate în cererile formulate de părți. Criticile referitoare la respingerea unor solicitări sau probe, la interpretarea eronată a obiectului acțiunii pot constitui temei al căilor de atac prevăzute de lege, neputându-se reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 Cod penal ori art.289 Cod penal și cu atât mai puțin de art.20 rap. la art.215 alin.1 Cod penal, situație valabilă și în cazul avocaților reclamați ca vinovați în formă participativă de înșelăciune în dauna petentei.
3. Împotriva acestei soluții și au formulat plângere, iar prin ordonanța din data de 20.12.2007, dată în dosar penal nr.931/II/2/2007, de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașovs -a dispus respingerea plângerii reclamantei, ca neîntemeiată, apreciindu-se că în mod corect s-a stabilit că nu s-au comis faptele reclamate; nu s-a identificat nici un indiciu din care să rezulte că atât judecătorii, cât și avocații angajați în cauză ar fi acționat cu rea-credință în îndeplinirea atribuțiilor specifice și că ar fi cauzat prin aceasta vreo vătămare intereselor legale ale vreunei persoane; în caz de nemulțumire cu privire la modul și împrejurările în care se desfășoară faza de judecată a unei cauze, părțile au la dispoziție căile de atac prevăzute de lege.
Cu privire la soluția de disjungere și declinare a competenței, s-a reținut că nu poate forma obiectul plângerii.
Față de necomunicarea soluției numitului, s-a constatat că împuternicirea notarială atașată plângerii se referă la reprezentarea reclamantei în cauza civilă, mandatul acordat neîndeplinind condițiile impuse de art.222 alin.2 Cod procedură penală.
4. La data de 21.01.2008, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată plângerea petenților și împotriva ordonanțelor procurorului de neîncepere a urmăririi penale nr.314/P/2007 din 20.11.2007, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și nr.931/II/2/2007 din 20.12.2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând desființarea rezoluțiilor și reținerea cauzei spre judecare în baza art.2781alin.8 lit. c Cod procedură penală.
În motivare, petenții au arătat, în esență, faptul că, pe rolul Judecătoriei Făgărașs -a aflat o acțiune civilă, formulată de în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâților, care să fie obligați să-i lase celei dintâi deplina proprietate asupra terenului dintre granițele ce se vor stabili.
Judecarea cauzei s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.472/13.04.2006, împotriva căreia reclamanta a declarat apel, soluționat de Tribunalul Brașov prin decizia civilă nr.905/20.11.2007, prin care s-a dispus casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Petenții au arătat în cuprinsul plângerii că întregul proces s-a desfășurat sub semnul corupției, al incompetenței profesionale, al procesului inechitabil, al înșelăciunii și abuzului în aplicarea și exercitarea drepturilor procedurale de către judecători pentru și cu susținerea avocaților, experților și a pârâților și acum și procurori, cu scopul de a-i favoriza pe pârâții, în scopul împroprietăririi acestora cu o suprafață de teren în mod ilegal, sustrasă fraudulos de la reclamanta, prin înșelăciune și abuz în serviciu.
Judecătorii ( Judecătoria Făgăraș ), și au considerat calea de atac apelul timp de zece termene de judecată, iar la termenul din 25.06.2007 judecătorii și - au reconsiderat calea de atac ca fiind recursul în mod absolut ilegal în bătaia de joc a reclamantei și a mandatarului acesteia,.
Totodată, petenții au invocat faptul că cercetarea făcută de procurori nu este completă, iar interpretările date sunt absolut greșite și cu vădită intenție pentru favorizarea învinuiților. Refuzul judecătorilor de a analiza și judeca cauza conform petitelor cererii de chemare în judecată, prin modul în care au abordat cauza, reprezintă un abuz în serviciu contra intereselor reclamantei și a mandatarului acesteia.
Stabilirea liniei de hotar este o problemă de geometrie și nici un judecător sau procuror nu a verificat calculul suprafețelor celor două proprietăți pe baza probelor din dosarul cauzei. Toți judecătorii și avocații, experții s-au abătut de la obiectul cauzei, judecătorii fiind ținuți strict și imperativ de dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă, iar controlul, verificarea raportului de expertiză era de competența judecătorilor pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale în cauză.
Cu privire la soluționarea plângerilor de către cei doi procurori, petenții au arătat că reprezintă o totală abatere de la actul de cercetare obiectiv, un mod tendențios de soluționare a plângerii în scopul acoperirii învinuiților din cauză. Plângerea se referă la acte clare care fac obiectul elementului material al faptelor săvârșite de învinuiți, dar procurorii au răstălmăcit și au dat alt sens cuvintelor din limba română. Învinuiții au săvârșit faptele cu vădită intenție, iar pericolul social este evident.
Față de legătura evidentă și indisolubilă dintre faptele învinuiților, nu se impunea disjungerea cauzei.
Petentul a arătat că a formulat plângerea în calitate de parte vătămată, fiind mandatarul reclamantei în dosarul civil nr- al Tribunalului Brașov, fiind vătămat atât moral, cât și material prin aceea că un proces care trebuia să dureze cel mult 3-4 termene s-a întins din septembrie 2006 până în noiembrie 2007, nefiind soluționat din cauza judecătorilor, avocaților, experților și pârâților.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul penal nr.314/P/2007 aparținând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângerea petenților împotriva rezoluției din acest dosar, ordonanța procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 20.12.2007, dată în dosar nr.931/II/2/2007, prin care a fost rezolvată această plângere, adresa de comunicare a acestei soluții către petenta și confirmarea de primire, dosarul penal nr- al acestei Curții de Apel Brașov.
De asemenea, au fost atașate copiile încheierilor de ședință de la termenele de judecată din 09.10.2006, 06.11.2006, 08.11.2006 și 20.11.2006, precum și decizia civilă nr.905/20.11.2007, pronunțate de Tribunalului Brașov în dosarul civil nr- al Tribunalului Brașov.
4. Examinând plângerea formulată în raport de actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor premergătoare efectuate în cauză, precum și a dosarului civil nr.1229/2004 al Judecătoriei Făgăraș, se constată că la termenul de judecată din data de 03.06.2004, personal, petenta, reclamantă în cauza civilă, a precizat instanței că înțelege să revendice o suprafață de teren de aprox.400 mp. împrejurare față de care apar ca nefondate susținerile acesteia din cuprinsul plângerii penale referitoare la împrejurarea că magistratul ar fi deturnat obiectul cauzei.
Probele administrate în cauză au fost, în prealabil, puse în discuția contradictorie a părților, la termenul din 08.07.2004, judecătorul admițând în întregime cererile în probațiune formulate de reclamantă, iar obiectivele expertizei topografice dispuse au fost fixate de instanță și cu includerea obiectivelor solicitate de aceasta. Reclamatei i-au fost admise obiecțiuni la expertiză (încheierea de la termenul din 24.02.2005), iar ulterior, nu a înțeles să conteste răspunsul la obiecțiuni (încheierea de la termenul din 26.05.2005).
Totodată, urmare a efectuării noilor expertize - topografice și construcții - dispuse de instanță, reclamanta a formulat obiecțiuni la expertiza în construcții, pe care judecătorul le-a încuviințat (încheierea de la termenul din 24.11.2005). La termenul de judecată din 12.01.2006, a lăsat la aprecierea instanței modul în care expertul a răspuns obiecțiunilor sale.
Cu privire la expertiza topografică întocmită de expertul, reclamanta nu a formulat obiecțiuni (încheierea de la termenul din 02.03.2006).
Aceasta fiind conduita petentei în cursul judecării cauzei de prima instanță și reținând totodată că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, Curtea constată că susținerile acesteia din cuprinsul plângerii penale, referitoare la modul în care judecătorul cauzei a stabilit obiectivele expertizelor efectuate sunt nefondate și nu denotă comiterea vreunei fapte de natură penală de către magistratul, câtă vreme acestea au fost stabilite cu respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității.
Hotărârea pronunțată de acest judecător nu este executorie, fiind supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel încât, prin modul în care a fost rezolvat litigiul dedus judecății, nu au fost tranșate în mod irevocabil chestiunile referitoare întinderea proprietății petentei sau la delimitarea acesteia de proprietatea pârâților.
În cursul procesului desfășurat la Judecătoria Făgăraș, petenta a fost asistată de avocatul ales, iar pârâții, și de apărător ales, avocat. La Tribunalul Brașov, pârâții au fost asistați de avocatul.
Prin modul în care aceștia au exercitat drepturile procesuale ale părților care i-au angajat nu se poate susține că au comis fapte de natură penală. Trebuie menționat și faptul că, potrivit art.37 alin.6 din Legea nr.51/1995 republicată, avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea prevederilor referitoare la solemnitatea ședinței de judecată, în fața instanțelor de judecată și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și sunt necesare stabilirii adevărului. Or, în cauză, din verificarea dosarelor civile în discuție, a rezultat că oți avocații menționați au solicitat probe, au formulat cereri, apărând și susținând interesele clienților lor.
În plus, dacă petenta ar fi fost nemulțumită de modul în care avocatul ales i-a reprezentat interesele avea posibilitatea rezilierii contractului de asistență juridică încheiat cu acesta. Însă, din nici unul din actele dosarului civil nr.1229/2004, nu rezultă vreo nemulțumire a acesteia față de prestația avocatului ales.
Verificând încheierile pronunțate în dosarul civil nr- al Tribunalului Brașov, având ca obiect apelul declarat de petenta împotriva sentinței civile nr.472/13.04.2006 a Judecătoriei Făgăraș, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către procurori că nu au fost comise fapte de natură penală de judecătorii cauzei.
Magistrații și au făcut parte din completul de judecată la trei termene: 09.10.2006, 06.11.2006 și 20.11.2006. Din nici unul din actele îndeplinite la datele menționate nu rezultă indicii ale comiterii unor fapte de natură penală, care să constituie infracțiunile invocate de petenți (art.246 Cod penal și art.20 rap. la art.215 alin.1 Cod penal).
Dispoziția dată la termenul din 09.10.2006, privind timbrarea cererii de apel, respectiv, a petitului privind revendicarea, a fost motivată, iar mandatarul reclamantei-apelante nu a exercitat calea de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, depunând la dosar, în data de 06.11.2006, dovada plății.
Acest complet de judecată a motivat în fapt și în drept modul în care s-a pronunțat asupra cererii mandatarului apelantei privind chemarea în instanță a expertului, iar la termenul de judecată din 20.11.2006, în temeiul art.129 alin.5 Cod proc.civ. a pus în discuția contradictorie a părților necesitatea completării raportului de expertiză topografică întocmit de, dispunând ca acesta să stabilească dacă intimații pârâți au ocupat vreo suprafață de teren aparținând apelantei reclamante.
Datorită conduitei procesuale a mandatarului apelantei, petentul, care, ulterior respingerii cererilor de recuzare formulate la termenul de judecată din data de 06.11.2006, respectiv, la data de 21.11.2006, a formulat, împreună cu apelanta, o cerere de chemare în garanție a celor două judecătoare mai sus menționate, prin încheierea din data de 15.01.2007, Tribunalul Brașov, în complet de judecată format din judecătorii și, a admis cererile de abținere ale magistraților și, fiind păstrate actele îndeplinite de acest complet.
Nu reiese din dosarul cauzei că acești doi judecători au nesocotit înscrierile în cartea funciară, sau că au încălcat dispozițiile legale care guvernează regimul juridic al înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, ori că ar fi tranșat problema liniei de hotar dintre proprietățile părților litigante.
Prin urmare, întrucât nu a rezultat că, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act sau l-au îndeplinit în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane și nici că ar fi comis acte de inducere în eroare în modalitățile și în scopul prev. de art.215 alin.1 Cod penal, în mod corect procurorul a decis neînceperea urmăririi penale față de și pe motiv că faptele imputate nu există.
Verificând activitatea judiciară desfășurată de judecătorii și prin raportare la faptele penale imputate acestora de către cei doi petenți, Curtea constată că a participat la termenele de judecată din 15.01.2007 și 12.02.2007, ocazie cu care, cu respectarea principiului contradictorialității, completul de judecată, prezidat de judecătorul, a respins cererea expertului de a fi înlocuit, menținând dispozițiile anterioare privind completarea raportului de expertiză; aceleași dispoziții au fost reiterate și la termenul din 12.03.2007, când amânarea cauzei s-a dispus de către conform art.126 Cod proc. civ. Măsurile dispuse la aceste termene de judecată au fost motivate în cuprinsul încheierilor pronunțate.
Nu rezultă din cuprinsul acestor încheieri vreo solicitare a apelantei "de a dispune expertului stabilirea liniei de hotar" dintre proprietățile părților, care să fi fost "refuzată" de cei doi judecători, completul de judecată acționând în sensul administrării probei dispusă de instanță anterior, câștigată cauzei.
Cât privește dispoziția celor doi judecători de a respingere a cererii de înlocuire a expertului, se constată că a fost motivată, iar însuși mandatarul apelantei s-a opus înlocuirii.
Ca atare, nu rezultă, că, prin modul în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, s-ar fi cauzat vreo vătămare intereselor legale ale vreunei persoane, după cum nu rezultă nici săvârșirea vreunei fapte ce s-ar putea circumscrie conținutului infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei.
Nu sunt indicii cu privire la comiterea vreunei fapte penale nici de către membrii completului de judecată de la termenul din 16.04.2007 - și -, prorogarea discutării obiecțiunilor formulate de apelanta reclamantă fiind determinată de conduita procesuală a mandatarului acesteia, care a invocat excepția dobândirii dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 32 mp prin uzucapiunea de 30 de ani, situație față de care instanța a dispus, în baza art.129 alin.5 Cod proc. civ. ca pârâții să depună la dosar înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate asupra acelei porțiuni de teren. Din încheierea de ședință întocmită pentru acest termen nu rezultă refuzul judecătorilor de a discuta obiecțiunile formulate, ci doar amânarea acestei chestiuni pentru termenul de judecată următor.
Cât privește susținerea privind omisiunea de a fi consemnate în încheierea de ședință toate afirmațiile mandatarului apelantei, în mod corect s-a reținut de procuror că nu poate constitui infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped. de art.289 Cod penal. Petentul avea posibilitatea de a solicita instanței îndreptarea omisiunilor încheierii în procedura prev. de art.281 Cod proc. civ.
Nici cu ocazia desfășurării judecății la termenul de judecată din data de 07.05.2007 nu au fost identificate fapte de natură a fi calificate ca fiind infracțiunile prev. și ped. de art.246 Cod penal și art.20 rap. la art.215 alin.1 Cod penal și care să fi fost comise de membrii completului de judecată, și. Din verificarea încheierii de ședință se constată că judecătorii au procedat cu respectarea drepturilor procesuale ale părților, încuviințând o cerere de amânare din motive medicale (formulată de avocatul ) și punând în vedere părților că, la termenul următor, vor pune în discuție, conform art.295 Cod proc. civ. un motiv de ordine publică vizând inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire și revendicare având în vedere lipsa litisconsorțiului; așadar, a fost respectat dreptul la apărare al tuturor părților implicate în cauză.
Modul în care judecătorii împotriva cărora petenții au formulat plângere penală au acționat la termenele de judecată acordate în dosarul civil nr- al Tribunalului Brașov denotă aplicarea de către aceștia a dispozițiilor legale care guvernează desfășurarea procesului civil, îndeosebi a dispozițiilor art.129 alin.4,5 Cod proc. civ. precum și respectarea principiilor contradictorialității, nemijlocirii și a dreptului la apărare.
Criticile care vizează fondul cauzei pot constitui motive de exercitare a căilor de atac prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât, în urma recalificării căii de atac, prin decizia civilă nr.905/20.11.2007, recursul declarat de, prin mandatar a fost admis, sentința primei instanțe fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Făgăraș.
Cât privește "calea de atac legală în cauză", calificarea acesteia este în competența instanței civile, iar împrejurarea că până la termenul de judecată din data de 25.06.2007, judecarea cauzei s-a făcut în complet de apel nu este de natură să prejudicieze interesele petenților câtă vreme judecătorii menționați nu au dat vreo hotărâre prin care să se pronunțe asupra apelului promovat de petenta.
În ceea ce îl privește pe petentul, Curtea constată că acesta a avut calitatea de mandatar al reclamatei doar în dosarul civil nr- al Tribunalului Brașov. Neavând procură specială de la, conform art.222 alin.3 Cod procedură penală, nu putea formula plângere penală pentru aceasta. Drept urmare, pentru faptele reclamate ca fiind comise de, și, acesta nu putea formula plângere în nume propriu, în sensul prev. de 222 alin.1 Cod procedură penală, întrucât nu a suferit nici un fel de vătămare, neavând nici un fel de calitate în dosarul civil nr.1229/2004 al Judecătoriei Făgăraș; sesizarea sa referitoare la aceste persoane are natura juridică a unui denunț, astfel încât plângerea formulată de acesta în partea referitoare la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de, și apare ca inadmisibilă în raport de dispozițiile art.2781alin.1 Cod procedură penală, întrucât nu a avut calitate nici de "persoană vătămată" și nici de "persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate".
Referitor la vătămarea morală și materială pe care ar fi suferit-o acest petent prin nesoluționarea cauzei la Tribunalul Brașov, Curtea constată că prin procura judiciară autentificată sub nr.1789/05.09.2006 de Biroul Notarilor Publici Asociați și, acesta a fost împuternicit de să o reprezinte în dosarul civil nr-, puterile acestuia fiind menționate în cuprinsul înscrisului indicat. Prezentarea acestuia la termenele de judecată și exercitarea drepturilor procesuale ale mandantei reprezintă o obligație a mandatarului rezultată din însuși contractul de mandat, la a cărui încheiere și-a dat acordul. Dacă sarcinile impuse de executarea contractului s-ar fi dovedit a fi împovărătoare, mandatarul avea posibilitatea legală de a renunța mandat, în condițiile art.1556 Cod civil.
Prin urmare, susținerile petentului privind vătămarea sa materială și morală prin numeroasele termene de judecată acordate în cauză nu reprezintă o urmare imediată specifică conținutului constitutiv al vreunei fapte prevăzută de legea penală, iar petentul nu poate avea calitatea de subiect pasiv al infracțiunilor pentru care a formulat plângere penală.
Având în vedere că potrivit art.2781alin.1 Cod procedură penală, plângerea în fața judecătorului poate fi îndreptată doar împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată, critica petenților privind soluția de disjungere dispusă de procuror în data de 20.11.2007 apare ca inadmisibilă în această procedură specială.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, în temeiul art.2781alin.8 lit. a Cod procedură penală, urmează să fie respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenții și împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, dată la data de 20.11.2007, în dosar penal nr.314/P/2007, de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o va menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, petenții vor fi obligați să plătească statului câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru aceste motive
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții și împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, dată la data de 20.11.2007, în dosar penal nr.314/P/2007, de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o menține.
Obligă petenții să plătească statului câte 150 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petenții și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier
- -
Red.NȚ/22.02.2008
Tehnoredact.DS/22.02.2008/2 ex.
22 Februarie 2008
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Daniela Sandu
