Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 23/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr.9246/2/2009

2331/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 23/

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu

GREFIER: - -

*****************

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petenta împotriva Rezoluției nr. 1345/II/2/2009 din data de 09.09.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr. 1523/P/2008.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar Curtea pentru a-i da posibilitatea părților de a depune note scrise a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 26 ianuarie 2010, când în aceeași compunere, a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Asupra cauzei penale de față:

Prin cererea înregistrată la 02.10.2009 pe rolul acestei instanțe, petenta a formulat plângere împotriva rezoluției din 09.09.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de împotriva rezoluției din 05.08.2009 dispusă în dosarul nr. 1523/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 246 Cod penal rap. la art. 2481Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și față de numiții și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că deși nu a fost în legătură cu înserarea unor clauze în contract, notarii publici au refuzat să le radieze sub pretextul că "există un contract tip care va putea fi modificat ulterior" și totodată nu i-au adus la cunoștință efectele juridice ale contractului pe care dacă le cunoștea nu mai semna contractul.

De asemenea, urmărirea penală nu este completă, în sensul că nu s-au făcut confruntări între notari și petentă, și notari și ceilalți făptuitori și nu s-a insistat în audierea făptuitorilor pentru a rezulta legătura ilicită dintre aceștia în scopul deposedării petentei de locuință în mod ilegal și fraudulos.

Totodată, nu este adevărată consemnarea din rezoluție în sensul că la dosarul de urmărire penală ar exista o declarație olografă în care petenta ar fi confirmat faptul că ar fi primit suma de 47.700 USD.

Analizând plângerea de față în conformitate cu prevederile art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Prin plângerile penale înregistrate, inițial, la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, sub nr. 1523/P/2008 din data de 06.10.2008, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 B, sub nr. 14331/P/2008 din data de 19.11.2008, astfel cum au fost precizate și completate ulterior, numita, cu domiciliul în B,- A, sector 2 solicitat să se efectueze cercetări față de notarii publici și, pentru săvârșirea infracțiunilor de" înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 și 5 Cp. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prev. de art. 246 Cp. rap. la art. 2481 Cp. (constând în încălcarea prevederilor art. 43 și 45 din Legea nr. 36/16.05.1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată), precum și față de numiții și, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 și 5 Cp. atât cu prilejul perfectării contractului de împrumut cu garanție imobiliară nr. 3918/29.09.2004, cât și cu prilejul perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 852/11.03.2005, ambele autentificate la Biroul Notarilor Publici Asociați " și " din

Petenta susține că, la data de 29.09.2004, a încheiat, în calitate de împrumutată, un contract de împrumut pentru suma de 47.700 dolari SUA, garantând restituirea acestei sume către numitul cu imobilul proprietate personală, situat în B,- A, sector 2.

În fapt, numita a primit de la împrumutător numai 35.000 dolari SUA, diferența de 12.700 dolari SUA reprezentând dobânda pe care trebuia să o plătească la suma împrumutată.

Părțile au convenit asupra unei perioade de grație de 3 luni, după care rambursarea împrumutului urma să se facă în rate lunare egale de câte 1050 dolari SUA, până la data de 29.10.2005.

Deși petenta și-a exprimat dezacordul atât față de includerea, în contractul respectiv, a clauzei potrivit căreia, la prima neonorată, împrumutătorul putea declanșa procedura evacuării silite, cât și față de neprecizarea modului și a condițiilor în care urma să se facă plata și a solicitat notarilor publici și să efectueze modificările corespunzătoare, aceștia au refuzat, sub pretextul că actul de împrumut trebuia redactat, inițial, conform unicului model-tip existent, putând fi modificat ulterior - ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Numita susține că notarii publici și nu i-au adus la cunoștință efectele juridice ale contractului respectiv, efecte pe care, dacă le-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat actul în forma actuală.

După achitarea primelor două rate - pentru care numitul a refuzat întocmirea unui act doveditor -, petenta a intrat în imposibilitate de plată și, deși a anunțat ulterior, la scurt timp de la scadențe celei de-a treia rate, că dispunea de suma necesară efectuării plății, sus-numitul a reușit să evite încasarea banilor, tocmai pentru a putea invoca existența unei rate neonorate și, pe cale de consecință, dreptul său de a declanșa procedura de evacuare silită.

În acest context, numitul propus
constituirea unei "garanții suplimentare" pentru restituirea împrumutului, prin
încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în cauză. Astfel, părțile au convenit ca, la data de 29.08.2005, să fie restituită întreaga sumă de 47.700 dolari SUA, fără a mai fi achitate dobânzile lunare aferente ori alte dobânzi suplimentare, urmând ca, după acoperirea integrală a debitului, proprietatea asupra imobilului respectiv să fie retransferată către petenta.

Solicitând, cu prilejul încheierii actului de vânzare-cumpărare, lămuriri în legătură cu omisiunea menționării înțelegerii reale intervenite între părți, cu inserarea precizării potrivit căreia numita a primit suma de 47.700 dolari SUA, reprezentând prețul vânzării-cumpărării, chiar la data autentificării contractului, precum și cu privire la mențiunea în sensul că eliberarea imobilului urma să se realizeze la data de 31.08.2005, petentei i s-a explicat, de către notarul public și numitul, în prezența notarului public, că actul respectiv trebuia conceput în forma actuală pentru a avea o aparență de legalitate, cămătăria fiind interzisă de legea penală.

Ulterior, deși petenta a insistat în repetate rânduri, numitul a refuzat categoric să accepte ca garanție, conform înțelegerii prealabile, alt imobil în locul celui ipotecat, iar la data scadenței a pretins 5000 euro în plus fața de suma împrumutată, pentru revânzarea imobilului respectiv.

În intervalul de timp "acordat" petentei pentru obținerea banilor, numitul a intentat proces de evacuare a acesteia din imobilul în cauză.

Fiind audiat în legătură cu condițiile și împrejurările în care au fost autentificate, la Biroul Notarilor Publici Asociați " și " din B, contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 3918/29.09.2004 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 852/11.03.2005, numitul - unic semnatar, în calitate de împrumutător, respectiv de cumpărător, al acestor contracte - a arătat, pe de o parte, că actul de împrumut reflectă acordul real de voință dintre părți și a fost semnat de bunăvoie, de către petenta, care l-a citit în prealabil și nu a formulat obiecțiuni cu privire la clauzele contractuale.

În susținerea afirmațiilor sale, numitul a prezentat o declarație olografă datată "29.09.2004", prin care petenta a confirmat primirea sumei de 47.700 dolari SUA, conform contractului de împrumut.

Pe de altă parte, sus-numitul a declarat că la începutul anului 2005, constatând faptul că se întârziase plata unei rate lunare, a contactat-o pe petenta, pentru a-și recupera suma respectivă.

Cu prilejul respectiv, numita a recunoscut faptul că se afla în imposibilitate de plată, propunându-i numitului ca, în schimbul sumei totale pe care o avea de restituit, să îi transfere acestuia dreptul de proprietate asupra imobilului constituit, inițial, ca garanție a împrumutului.

Numitul a acceptat atât propunerea respectivă, cât și rugămintea petentei de a-i permite să locuiască în imobilul respectiv până la data de 31.08.2005.

Astfel, a fost întocmit și autentificat contractul de vânzare-;
cumpărare nr. 852/11.03.2005.

Ulterior datei de 31.08.2005, petenta a refuzat să mai elibereze
imobilul respectiv și a introdus, la Judecătoria Sector 2 B, o acțiune prin care a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului sus-menționat.

În urma declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 B, acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 15587/25.10.2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 68/02.06.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a -a Civilă.

Cu prilejul audierii, notarul public a precizat că nu a asistat la încheierea și autentificarea celor două contracte și nu cunoaște împrejurările concrete în care acestea au fost perfectate.

La rândul său, notarul public a arătat că înscrisurile respective au fost redactate la cererea părților și potrivit voinței acestora și autentificate după ce părțile le-au citit, au declarat că sunt de acord cu conținutul lor și au consimțit la autentificare.

Curtea apreciază că soluțiile Parchetului sunt legale și întemeiate pe probele administrate.

Astfel, corect s-a reținut că faptele reclamate în sarcina notarilor publici nu constituie infracțiuni întrucât înscrisurile autentificate au fost redate la cererea părților și potrivit voinței acestora, iar părțile le-au citit și au declarat că sunt de acord cu conținutul lor, consimțind la autentificare.

De altfel, fiind vorba de acte autentice, acestea sunt valabile sub aspectul consimțământului și mențiunilor acestora până la înscrierea în fals.

Astfel, solicitările petentei de a fi completată urmărirea penală prin efectuarea de confruntări, luarea unor declarații nu sunt utile și necesare cauzei în raport de puterea probantă a înscrisului autentic și de infracțiunile sesizate.

Referitor la împrejurările în care a fost autentificat contractul de vânzare - cumpărare nr. 852/11.03.2005, corect s-au reținut că acestea au făcut obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 5949/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 B, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de numiții și pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj și înșelăciune, constatându-se că faptele sesizate nu există.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta.

Va menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta împotriva Rezoluției nr. 1345/II/2/2009 din data de 09.09.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr. 1523/P/2008.

Menține rezoluția atacată.

Obligă pe petentă la 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010.

PREȘEDINTE

- -

GREFIER

- -

Red.

Dact./18.02.2010.

2 ex.

Președinte:Antoaneta Nedelcu
Judecători:Antoaneta Nedelcu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 23/2010. Curtea de Apel Bucuresti