Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 235/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1850/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 235/
Ședința publică de la data de 29 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției din data de 16 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - -, în dosarul nr. 99/P/2009.
La apelul nominal făcut in ședința publică au lipsit: petentul și intimații, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință după care;
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei reprezentantului Parchetului.
Reprezentantul Parchetului, formulează concluzii de respingere a plângerii petentului, ca fiind neîntemeiată.
Așa cum se reține în actele întocmite de procuror nu sunt evidențiate împrejurările care să conducă la concluzia că ar fi vorba de săvârșirea unei infracțiuni despre care se face vorbire în plângere.
De asemenea, actele și probele administrate de Parchet până la acest moment nu au conturat vreo infracțiune din care să rezulte răspunderea persoanelor împotriva cărora s-a formulat plângere și față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În concluzie, apreciază că soluțiile dispuse de Parchet, sunt legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
La data de 28.07.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr.7304, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.99/P/2009 emisă la data de 16.06.2009 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București și a rezoluției nr.654/II/2/2009 emisă de procurorul șef al Serviciul Teritorial București din cadrul - Direcției Naționale Anticorupție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută de art. 257.
În motivarea plângerii, petentul invocă următoarele:
- nu a fost chemat de procurorul care a instrumentat cauza în vederea audierii;
- procurorul a sustras și a distrus documentele din dosar;
- rezoluțiile nu sunt motivate;
- ambii procurori au copiat unul după altul conținutul rezoluției.
- în mod greșit procurorii au constat că nu s-a săvârșit nicio infracțiune. Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 10 oct.2008 și adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București petentul a solicitat efectuarea de cercetări și trimiterea în judecată a numiților, și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 cod penal.
În motivarea plângerii petentul a arătat că rin p. decizia civilă nr.341//18.XII.1997 pronunțată în dosarul nr.974/1997 al Curții de Apel - Secția de Administrativ contencios i s- admis recursul declarat împotriva sentinței Civile nr. 233 din 1997 Tribunalului Teleorman care a fost casată și s-a trimis dosarul spre rejudecare la aceiași instanța, obiectul dosarului fiind anularea procesului verbal de punere in posesie a numitei, pe o suprafața 0,27 ha, nr.34/1994.
Mai arată petentul că nu s-a respectat hotărârea irevocabila nr._341/1997, adică rejudecarea dosarului la Tribunalul Teleorman, încălcându-se Codul d e procedura civila, art.2 punctul ) Se face traficul de influenta, de către Tribunalul Teleorman, și înaintează dosarul la Judecătoria Turnu Măgurele, in mod abuziv, suspendă judecarea cauzei, la emiterea titlului de proprietate al lui.
Din oficiu instanța, repune cauza pe rol, deoarece ii emisese titlu de proprietate lui, cu nr. - /1996, din 28 Mai.1996, în suprafața de 0,28 ha furând 1 ha, în loc de 0,27 ha, i-a trecut 0,28 ha, upă care îi respinge plângerea ca nefondata, judecătorul si, argumentând următoarele: " Cum titlu de proprietate,se eliberează de Comisia județeană in baza unei hotărâri,iar aceasta hotărâre nu a fost atacata, instanța a apreciat ca titlu de proprietate are întâietate, fata de procesul verbal de punere in posesie ".
Având in vedere ca suprafața de 0,27 ha. fiind in litigiu, nu avea cadrul legal, ca președintele, împreuna cu Prefectura jud.T, să emită titlu de proprietate, până nu se emitea o hotărâre definitiva si irevocabila,in aceasta maniera s-a făcut traficul de influenta intre cei reclamați.
Prin Ordonanța nr. 1698/P/2008 din data de 30.03.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia declinat în favoarea Direcției Naționale Anticorupție plângerea penală formulată de numitul împotriva magistraților și funcționarilor publici anterior menționați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență.
Cauza a fost înregistrată la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București în data de 11.02.2009 sub nr. 99/P/2009.
Prin rezoluția nr.99/P/2009 din data de 16.06.2009, dată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, s-a dispus eînceperea urmăririi penale față de și - judecători în cadrul Tribunalului Teleorman, - judecător în cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 și art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000, întrucât faptele nu există și față de - grefier în cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele, - funcționar public în cadrul Prefecturii T și - președinte al Comisiei de fond funciar din comuna, județul T, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000, întrucât faptele nu există.
În motivarea rezoluției se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 233/30.04.1997, Tribunalul Teleorman - Secția
Contencios Administrativ (completul de judecată fiind format din judecători și și grefier ) a respins ca nefondată acțiunea formulată de.
Împotriva sentinței civile nr. 233/30.04.1997, petentul introdus recurs la Curtea de Apel București - Secția de Contencios Administrativ, iar aceasta prin decizia nr. 341/18.12.1997 a admis recursul formulat de, a casat sentința și a trimis dosarul spre rejudecare către Tribunalul
T - Secția Contencios Administrativ.
In motivarea deciziei nr.341/18.12.1997, instanța de recurs a reținut că, pentru a se stabili cu certitudine cine este proprietarul terenului în cauză, era necesar să se mai depună niște înscrisuri, pe care le-a enumerat, și, eventual, să se pună în discuția părților efectuarea unei expertize.
Prin sentința civilă nr. 330/16.06.1998, Tribunalul Teleormana declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele. La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr. 1568/10.07.1998.
La data de 30 septembrie 1998 judecarea cauzei a fost suspendată de instanță pentru că la dosar a fost depusă motivarea sentinței civile nr. 1067/16.07.1998, a aceleași instanțe, prin care s-a soluționat o plângere identică cu a cauzei.
Din oficiu, Judecătoria Turnu Măgurelea repus cauza pe rol, iar părțile au mai depus la dosar înscrisuri pe care le-au considerat concludente și utile pentru soluționarea cauzei, printre care și titlul de proprietate nr. - eliberat pe numele lui.
Prin sentința civilă nr. 3953/03.11.1998 a fost respinsă acțiunea lui ca nefondată, completul de judecată fiind format din judecător și grefier. Instanța a reținut că titlul de proprietate se eliberează de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 în baza unei hotărâri. Cum această hotărâre nu a fost atacată, titlul de proprietate are întâietate față de procesul verbal de punere în posesie.
Deși reclamantul avea la dispoziție căile de atac împotriva sentinței civile menționate, persoana vătămată nu și-a exercitat acest drept, preferând să formuleze plângeri penale împotriva magistraților care i-au respins acțiunile și a tuturor persoanelor care i-au răspuns la solicitările sale, solicitând efectuarea de verificării față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență.
S-a apreciat faptul că pe fondul nemulțumirii față de soluțiile dispuse se instanțele menționate, petentul a formulat prezenta plângere, în care nu indică nici un mijloc de probă din care să rezulte că magistrații reclamații sau funcționarii i publici menționați au pretins ori primit bani sau alte foloase ori să fi acceptat promisiunea de daruri, în mod direct sau indirect pentru ei sau pentru alții, pentru a interveni pe lângă un funcționar în scopul determinării acestuia să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză s-a apreciat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sun aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, întrucât nu există indicii că magistrații și funcționarii publici menționați au săvârșit infracțiunea sesizată. Se reține faptul că actul de sesizare nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 222.C.P.P. în sensul că nu sunt indicate mijloacele de probă pe care se sprijină acuzațiile formulate, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăriri penale împotriva persoanelor cercetate, întrucât faptele reclamate nu există.
Plângerea formulată de către petentul împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția nr. 654/II-2/02.07.2009 a procurorului șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, care a apreciat că soluția este legală și temeinică, probele administrate în cursul cercetărilor neevidențiind existența infracțiunilor reclamate.
Analizând criticile formulate de către petent împotriva celro două rezoluții, în raport cu actele și lucrările dosarului, Cutea constată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește necitarea petentului în vederea audierii de către procuror, Curtea constată că față de conținutul plângerii și de actele depuse la dosar nu era necesară audierea acestuia pentru a da lămuriri suplimentare.
Cât privește pretinsa sustragere a unor acte de la dosarul cauzei de căre procuror Curtea remarcă faptul că petentul nici măcar nu arată care sunt acele acte. Din plângerea adresată în temeiul art.278 proc. pen. procurorului șef al Serviciului Teritorial București - Direcția Națională Anticorupție, în care petentul a invocat, de asemenea, sustragerea unor înscrisuri, rezultă că acesta face referire la decizia civilă nr.341/1997 a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și sentința civilă 3953/03.XI.1999 a Judecătoriei Turnu Măgurele. Contrar celor afirmate de către petent, Curtea constată ambele hotărâri judecătorești se află la 8-12 din dosarul nr.99/P/2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București.
Nici critica petentului referitoare la nemotivarea celor două rezoluții nu este întemeiată. Atât procurorul care a emis rezoluția nr. nr.99/P/2009 din data de 16.06.2009 cât și procurorul șef care a cenzurat soluția de netrimitere în judecată au făcut referire la probele dosarului, au stabilit situația de fapt și au tras concluzii corespunzătoare referitoare la inexistența unor minime indicii privind existența infracțiunii de trafic de influență reclamată de petent, ambele rezoluții fiind suficient motivate.
În ceea ce privește acuzația adusă de petent în sensul că "cei doi procurori au copiat unul după altul" Curtea constată că, în mod firesc, în rezoluția nr.654/II-2/2 iulie procurorul șef arată ceea ce s-a reținut prin rezoluția supusă cenzurii sale, așa cum, de altfel, a procedat și instanța în prezenta hotărâre.
Pe fondul plângerii Curtea constată că în mod corect s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză nu dezvăluie indicii care să permită presupunerea că persoanele cercetate au comis fapta de trafic de influență prevăzută de art.257 cod penal și care constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act care intră în atribuțiile sale de serviciu")
În speță, petentul arată că în decizia civilă nr.341/1997 a Curții de Apel București - Secția de contencios Administrativ " nu se precizează obiectul rejudecării, acesta fiind traficul de influență" (a se vedea motivarea plângerii adresată instanței). În plângerea inițială adresată procurorului, petentul arată că " Se face trafic de influență de către Tribunalul Teleorman, care nu rejudecă dosarul și îl înaintează Judecătoriei Turnu Măgurele care, în mod abuziv, suspendă judecarea cauzei." (fila 6 din dosarul nr.99/P/2009. Or, chiar din situația de fapt expusă de petent rezultă că aspectele reclamate de acesta nu au nimic comun cu elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.
Mijloacele de probă de care a înțeles petentul să se folosească în susținerea acuzațiilor aduse intimaților sunt menționate în plângerea adresată procurorului ca fiind: decizia civilă nr.341/1997 a Curții de Apel București - Secția de contencios Administrativ și sentința civilă 3953/03.XI.1999 a Judecătoriei Turnu Măgurele. Or, cele două hotărâri judecătorești invocate nu dovedesc că magistrații și grefierul de ședință la care face referire petentul sau cele două persoane din cadrul Prefecturii T și Comisiei de fond funciar din comuna, județul T au săvârșit infracțiunea de trafic de influență sau o altă faptă penală. Așa cum reține și procurorul, în măsura în care petentul nu era mulțumit de soluțiile pronunțate, avea posibilitatea de a exercita căile de atac prevăzute de lege.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în baza art. 278/1alin.8 lit.a pr. pen. Curtea va respinge plângerea ca nefondată, menținând rezoluțiile atacate ca fiind legale și temeinice.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.2 pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.99/P/2009 emisă la data de 16.06.2009 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București și a rezoluției nr.654/II/2/2009 emisă de procurorul șef al Serviciul Teritorial București din cadrul - Direcției Naționale Anticorupție,
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru
