Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 242/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
170/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.242
Ședința publică din data de 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de petentul, personal, și în calitate de reprezentant legal al SC SRL împotriva Sentinței penale nr.813/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 02 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 09 februarie 2010, când, în aceeași compunere,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.813/15.10.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins plângerea formulată de petentul ca nefondată și l-a obligat pe acesta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin ordonanța dată de procuror din cadrul Parchetului ICCJ - Secția de Urmărire Penala si Criminalistica in data de 18.06.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a inv. sub aspectul săvârșirea infracțiunii de oferire spre vânzare de produse contrafăcute prev de art. 83 alin 2 rap la art. 35 alin 2 si 3 lit.b din Legea 84/1998, întrucât fapta comisa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni si aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1000 Ron.
Deasemenea, s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penala a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 Cp. întrucât fapta nu exista, precum si confiscarea speciala a celor 42 de bijuterii aflate la Direcția Generala a Finanțelor Publice - Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica Municipiul B si trecerea acestora in patrimoniul statului, soluție care a fost menținută prin rezoluția din data de 23.07.2008 data de procurorul sef al Secției de Urmărire Penala si Criminalistica a Parchetului ICCJ.
Față de actele si lucrările cauzei, analizând ansamblul probator existent prin prisma motivelor invocate de petent, instanța a reținut următoarea situație de fapt si anume aceea ca la data de 27.02.2007 (fila 121 dup) organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea învinuitului, administrator al SC SRL, cu sediul in B,- sector 2, întrucât existau indicii ca oferă spre vânzare prin mai multe puncte de lucru ale societății anumite bijuterii care poarta, fără drept, o marca înregistrată, motiv pentru care la data de 28.02.2007 s-a procedat la efectuarea unor controale care s-au desfășurat la cinci puncte de lucru ale societății,ocazie cu care au fost identificate un nr. de 42 de bijuterii care purtau semne ale mărcii reprezentata in România de către Societatea Civila de Avocatura &.
Prin adresa nr. 1542/12.03.2007 & a comunicat că in urma verificării celor 42 de bijuterii acestea nu sunt produse originale, ci contrafăcute, întrucât în urma examinării s-a constatat ca bijuteriile respective nu prezintă elementele de originalitate si siguranța ale produselor originale.
Marca este o marca notorie, motiv pentru care ea beneficiază de protecție pe teritoriul României, protecția sa legala fiind consecința directa a acestei notorietăți.
Referitor Ia proveniența bijuteriilor, prin cele 5 contracte de amanet se face dovada ca acestea au fost preluate in acest regim de la terțe persoane.
În dovedirea plângerii nu au fost depuse acte noi in sensul art.278/1 alin.7 Cod procedură penală.
Instanța a constatat că soluția parchetului este legală si temeinică.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză tribunalul a constatat că în mod corect prin rezoluția parchetului nr.7493/4733/II-2/2008 s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de oferire spre vânzare de produse contrafăcute prev. de art. 83 alin. 2 rap. Ia art. 35 alin 2 si 3 lit.b din Legea 84/1998, acesta oferind spre vânzare în cadrul punctelor de lucru ale societății bijuterii din aur ce purtau însemnele, fără a avea acordul titularului mărcii, nefiind întemeiate afirmațiile petentului despre necunoașterea inscripțiilor de marca asupra bijuteriilor, pe care le vindea doar in calitate de consignatar, întrucât art.35 alin.2 din lege da dreptul titularului mărcii sa ceara interzicerea folosirii de către terți, deci chiar si a consignatarului, si a semnelor identice cu marca respectivă, cum este si cazul de fata si nu numai a produselor originale așa cum a invocat petentul, pentru ca exista riscul sa se creeze confuzie in rândul opiniei publice si sa fie asociata marca cu semnul, fapt ce ar putea aduce prejudicii proprietarului mărcii.
Având în vedere însă că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând cont de modul de comitere a faptei și de urmările concrete ale acesteia reprezentate de atingerea minima a valorilor sociale ocrotite de lege, precum si de circumstanțele personale ale învinuitului, parchetul i-a aplicat acestuia o amendă administrativă, soluție pe care si instanța de judecata o considera legala si temeinica.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune privitoare la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 Cp. în mod corect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala, întrucât probele administrate în cauză nu au relevat existenta vreunei asemenea fapte prin care învinuitul să inducă în eroare eventualii cumpărători, pentru a fi realizat elementul material al acestei infracțiuni.
De asemenea nu au fost reținute criticile petentului în sensul că cercetarea penală s-a declanșat fără a exista vreuna din modalitățile de sesizare a organului de cercetare penala prevăzuta în art.221 C.P.P. respectiv nu a existat nici o plângere din partea societății pretins vătămate si nici proces verbal de sesizare din oficiu, întrucât la dosarul cauzei exista un proces verbal de sesizare din oficiu întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul DGPMB Politia Sectorului 2, la data de 27.02.2007, a cărui autenticitate este prezumata pana la proba contrară, neputând fi reținută afirmația potrivit căreia actul este fals în lipsa unor dovezi clare, care să facă dovada indubitabilă a falsului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs petentul
și SC SRL, criticând-o pentru greșita reținere a situației de fapt și nelegalitate, întrucât nu dă prevalență prevederilor legislative europene, astfel cum rezultă din textul art. 148 alin. 2 din Constituție.
În motivele de recurs, se arată că nu a existat vreuna din modalitățile de sesizare a organului de cercetare penală prev. de art. 221 Cod procedură penală, iar partea vătămată SC nu a depus vreo plângere penală și nu există un mandat special de reprezentare a acestei părți de către &.
Totodată, bijuteriile în cauză nu sunt obiecte însemnate cu o marcă, iar oferire spre vânzare s-a făcut în cadrul unor demersuri legale de executare silită și, oricum marca pretins a fi fost încălcată nu beneficiază de protecția legii române.
Pe nelegalitate, fapta pentru care petentul a fost urmărit penal nu întrunește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 84/1998 și legislația europeană pentru a fi considerată infracțiune.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Pentru ca fapte care face obiectul prevederilor art. 83 alin. 2 rap. la art. 35 alin. 2 și 3 lit. b din Legea nr. 84/1998 să constituie infracțiune, este necesară existența intenției ca formă a vinovăției.
În speța de față - pentru ca fapta petentului să constituie infracțiunile trebuia să fie dovedit faptul că bijuteriile purtau o marcă similară sau identică cu mărcile protejate, iar petentul să prevadă, să urmărească ori să accepte posibilitatea prejudicierii titularului mărcii prin riscul de confuzie asociat oferirii spre vânzare a bijuteriilor care purtau aceste mărci.
În prezenta cauză, petentul este asociat administrator la o casă de amanet, iar oferirea spre vânzare a bijuteriilor s-a făcut în cadrul unei executări silite a unui contract, conform clasificării amanetul fiind un serviciu financiar care se încadrează în altă clasă de produse și servicii conform clasificării de la decât vânzarea de bijuterii care este prevăzută în altă clasă.
În acest sens, urmează să se analizeze dacă executarea unui contract de amanet poate fi interpretată ca fiind activitate comercială în sensul clasic de oferire spre vânzare pentru a se putea stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 cu referire la Directiva Europeană nr. 89/104/CE și deciziile Curții Europene de Justiție.
Tot pentru a se stabili îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii, urmează să se constate că la întocmirea contractelor de amanet nu sunt specificate nici un fel de denumiri sau însemne de marcă ale bijuteriilor și sunt vândute apoi în regim de consignație ca bijuterii din metal prețios (aur), astfel că în lipsa unui alt însemn care să indice că s-au pus în vânzare bijuterii, trebuie apreciată atitudinea subiectivă a petentului în sensul art. 19 alin. 2 Cod penal.
Nu în ultimul rând, relativ la modul de sesizare a organului de cercetare penală, urmează a se verifica dacă, în raport de infracțiunea cercetată era necesară plângerea prealabilă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale conform art. 221 alin. 2 Cod procedură penală și astfel, dacă era necesară plângerea părții vătămate, precum și existența unui mandat special de reprezentare pentru &.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că relativ la motivele plângerii de investire a instanței, plângerea este întemeiată și în conformitate cu prevederile art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală trebuia admisă, în condițiile în care instanța nu a avut în vedere aspecte esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului - caz de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul declarat de petenți, va casa sentința și va admite plângerea cu consecința desființării rezoluției.
În raport de cazul de casare reținut și pentru a nu prejudicia părțile de o cale de atac, va trimite cauza Tribunalului pentru efectuarea de cercetări sub aspectul întrunirii condițiilor prev. de art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 în conformitate cu prevederile art. 2781alin. 7 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de petenții și SC SRL împotriva sentinței penale nr. 813/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează sentința și rejudecând în fond:
Admite plângerea formulată de petenți.
Desființează rezoluția nr. 7493/4733/II/2/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18.07.2008.
Trimite cauza Tribunalului București pentru efectuarea de cercetări în vederea stabilirii întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./03.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
