Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 259/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 1706/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 259
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07 octombrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
Ministerul Public - -tul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petenții - persoane vătămate și G împotriva rezoluției din data de 26.06.2004, adoptată în Dosarul nr. 8380/P/2003 al -tului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 B și a rezoluției din data de 19.08.2004 din lucrarea nr. 2301/II/2/2004 a aceleiași unități de parchet.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns petentul - persoană vătămată G, personal și asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar; de asemenea, a răspuns intimatul, personal, lipsă fiind petenta - persoană vătămată, reprezentantă de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, motivat de poziția procesuală de la termenul anterior exprimată de către petenții - persoane vătămate, prin apărătorul ales,în sensul că doresc să-și retragă plângerea, apărătorul ales învederează că precizarea exprimată a fost că nu s-a depus o plângere împotriva soluției dată de către parchet; mai mult decât atât, precizează că cererea petenților a fost de a li se comunica această soluția dată de către parchet, soluție cu care, de altfel, aceștia sunt de acord. Nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul ales al petenților - persoane vătămate precizează că, cu ani în urmă, fiind într-un proces de revendicare, a solicitat -tului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI să facă cercetări cu privire la o Notificare depusă în vederea revendicării unui imobil, dacă asupra ei s-a falsificat adresa, respectiv numele străzii. În anul 2004, printr-o adresă ce s-a comunicat instanței, parchetul comunică că s-a dispus neînceperea urmăririi penale, motivat de faptul că s-a prescris răspunderea penală; este de reținut însă faptul că nici până la acest moment rezoluția dată de parchet nu a fost comunicată petenților din prezenta cauză (părți în procesul civil de revendicare). Așa fiind, petenții - persoane vătămate (in prezenta cauză) au solicitat comunicarea respectivei rezoluții întrucât, în hotărârea pronunțată în procesul civil de revendicare, ce rămas definitivă, s-a reținut că sunt cumpărători de rea credință în raport de notificarea anterior menționată.
Astfel, petenții - persoane vătămate s-au adresat parchetului pentru a li se comunica rezoluția, răspunsul primit vizând însă o rezoluție privind o altă persoană, respectiv; urmare acestui fapt, petenții au revenit cu adresă către parchet solicitând rezoluția corectă. În urma acestei din urmă cereri s-a primit o interpretare a procurorului referitor la hotărâri date în baza actului fals, în care se adaugă față de adresa inițială doar că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii având în vedere că actul nu a produs consecințe juridice.
O dată în plus, s-a revenit cu cerere pentru a se comunica de către parchet respectiva rezoluție, insă s-a motivat de către procuror că asupra consecințelor juridice ale falsului invocat urmează să se pronunțe instanța civilă, ocazie cu care se va stabili dacă se produc ori nu consecințe juridice.
Intimatul precizează că, conform procedurii penale, organul de cercetare penală se pronunță prin ordonanță ori prin Rezoluție și, orice parte nemulțumită de soluția dată are posibilitatea să se adreseze organului ierarhic superior.
În speță, apreciază că instanța nu poate fi sesizată de către petenți doar din dorința acestora de a aduce la cunoștință că sunt de acord cu rezoluția dată de parchet, dar nu și cu conținutul acesteia, și că nu au înțeles să formuleze plângere. Așa cum prevedere textul de lege, dacă partea este nemulțumită de o soluție prin care organul de cercetare penală s-a desesizat, așa cum este cazul în speță, aceasta are posibilitatea să o atace la prim procuror. Ca urmare a acestui fapt, prin rezoluția din data de 19.08.2004, prim procurorul -tului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 B a menținut soluția atacată.
Având în vedere precizările exprese ale petenților, prin apărătorul ales, în sensul că nu au atacat rezoluția, această instanță nu are ce anume examina întrucât, în căile de atac prevăzute de lege, instanța nu poate decât verifica susținerile părților implicate în proces.
În plus, apreciază că, în ipoteza în care organul de cercetare penală adoptă o măsură de neîncepere a urmăririi penale, în cazul în care, cu ocazia cercetării penale, s-a discutat existența unui act care ar altera adevărul, aceasta ar fi o măsură complementară aceasta constituie o măsură complementară, de sesizare a instanței pentru ca actul defăimat să fie în parte, ori în totalitate, tratat ca atare, în conformitate cu art. 145 lit. c). ind. 1 Cod procedură penală or, organul de cercetare penală, luând în ansamblu această sesizare, a constatat că actul despre care se spune că ar fi un fals exprimă realitatea și, ca efect, nici instanța nu a sesizat dacă este fals ori nu.
Concluzionând, având în vedere toate aceste considerente, solicită instanței să constate că nu există o sesizare legală pentru ca această instanță să se pronunțe cu privire la menținerea rezoluției parchetului, așa cum solicită petenții.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii petenților ca fiind inadmisibilă; așa cum arătat apărătorul petenților, aceștia sunt de acord cu conținutul rezoluțiilor pronunțate în cauză motiv pentru care, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. Cod procedură penală, solicită respingerea ca inadmisibilă a plângerii.
În situația în care petenții ar fi fost nemulțumiți de conținutul rezoluțiilor și de modul în care s- efectuat cercetarea, aceștia se puteau plânge judecătorului. Așa cu rezultă din lecturarea conținutului rezoluțiilor, procurorul este ținut în face cercetări întrucât intervenise prescripția specială a răspunderii penale pentru faptele sesizate.
Mergând pe procedura prev. de art. 278 ind. 1 Cod procedură penală și apreciind că petenții se plâng ca urmare a nemulțumirii lor privind conținutului rezoluțiilor pronunțate in cauză, plângerea apare ca fiind tardiv formulată față de faptul că aceste plângeri au fost comunicate la 29.01.2009, conform adresei aflată la fila 4 din dosarul de fond al Judecătoriei sectorului 2 B, iar plângerea a fost introdusă la data de 06.04.2009.
Față de toate aceste considerente,în principal, solicită respingerea plângerii ca fiind inadmisibilă, iarîn subsidiar, solicită respingerea plângerii ca tardiv formulată.
CURTEA
Deliberând, constată că prin adresa nr. 1157/II-2/2009 a -tului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Baf ost înaintată Judecătoriei Sector 2 B plângerea formulată de petenții și G împotriva rezoluțiilor nr. 8380/P/2003 și nr. 2301/II-2/2004 ale -tului de pe lângă Judecătoria Sector 2
În motivarea plângerii, în esență, petenții au arătat că cele două rezoluții atacate au urmat linia de apărare a părții adverse, prin admiterea falsificării unui înscris determinant în stabilirea bunei credințe în cadrul unui proces având ca obiect revendicarea unui imobil, astfel că se impune clarificarea motivației acestei falsificări.
Prin sentința penală nr.456/23.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 B și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, dat fiind calitatea de avocat pe care o are intimatul.
Examinând actele dosarului, Curtea constată că plângerea este inadmisibilă.
La data de 21.10.2003 a fost înregistrată plângerea petenților și G împotriva avocatului susținând că acesta în calitate de reprezentant al clientului său a notificat în 18.09.2006 către SA să nu vândă imobilul situat în B, Bulevardul - I 104, precum și faptul că în anii 1996 și 2002 folosit în instanțele civile aceeași notificare, însă cu adresa schimbată, apărând numărul 4 în loc de 104.
Numitul a dobândit prin contractul de donație autentificat sub nr. 5833/01.07.1971 imobilul situat în B,-. Prin sentința civilă nr. 7581/05.09.2994 a Judecătoriei Sector 2 B s-a admis acțiunea în revendicare formulată de și au fost obligați pârâții și SA să lase reclamantului în deplină proprietate imobilul respectiv.
Prin dispoziția nr. 289/26.02.1996 a Primarului General al Municipiului B s-a dispus restituirea imobilului în discuție către reclamant.
Prin adresa nr. 2364/11.03.1996 s-a adus la cunoștință către SA emiterea deciziei menționate mai sus cu privire la imobilul situat în B-dul - (-) nr. 4 (fost 104).
Cei doi petenți au cumpărat prin contractul nr. 199/1996 un imobil situat în-.
Prin sentința civilă nr. 803/05.02.2003 a Judecătoriei Sector 2 B s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 199/30.09.1996, fiind obligați cei doi petenți să restituie reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în-, stabilindu-se totodată că locuința deținută de pârâți este una și aceeași cu cea restituită reclamantului.
În raport de data săvârșirii pretinsei fapte, respectiv 18.09.1996, -tul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bad ispus neînceperea urmăririi penale privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, deoarece s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, prev. de art. 121 lit. d Cod penal. Prin aceeași rezoluție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
La terenul de azi, apărătorul petenților a arătat că nu s-a depus o plângere împotriva soluției date de către parchet, susținând că ei doar au solicitat -tului să le comunice soluția.
S-a mai susținut că -tul a comunicat petenților o altă rezoluție privind o altă persoană, respectiv pe numitul, motiv pentru care petenții au solicitat din nou comunicarea rezoluției.
Mai mult, petenții chiar au arătat că sunt de acord cu conținutul rezoluției.
Având în vedere cele ce preced, se va respinge plângerea, ca inadmisibilă.
Doar în situația în care petenții ar fi fost nemulțumiți de conținutul rezoluțiilor, s-ar fi putut adresa instanței, potrivit procedurii prev. de art. 2781Cod procedură penală.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați petenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibilă plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluțiilor art. 8380/P/2003 dată de -tul de pe lângă Judecătoria Sector 2 B și nr.2301/II-2/2004 dată de Prim procurorul adjunct al -tului de pe lângă Judecătoria Sector 2
Obligă pe fiecare petent la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red.
Dact./13.11.2009
2 ex.
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu
