Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 261/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

DOSAR NR.3890.2/2/2008

1518/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR.261

Ședința publică din data de 07 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol judecarea plângerii formulată de petenții G și împotriva Rezoluției din data de 02.06.2008, din dosarul nr.825/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenți împotriva Ordonanței din 21.03.2008, din dosarul nr.754/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI. Fond după casare.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petenții, reprezentați de apărător ales G, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/07.07.2009, intimații, reprezentat de apărător ales, și, reprezentați de apărător ales -, în baza împuternicirilor avocațiale nr.1/07.07.2009 și nr.9/08.09.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, în raport de Decizia penală nr.1969/26.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acordă cuvântul părților cu privire la excepția tardivității formulării plângerii și cu privire la incidența prescripției răspunderii penale.

Apărătorul intimatului, în raport de prima ordonanță, consideră că plângerea petenților este tardivă, urmând ca instanța să verifice datele. În ceea ce privește plângerea formulată de petenți la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI împotriva primei ordonanțe, din actele dosarului, a sesizat că soluția ar fi fost comunicată petenților la 23.06.2008, iar plângerea la instanță a fost formulată de petenți la 01.07.2008. Solicită admiterea excepției tardivității formulării plângerii.

Apărătorul intimaților și escu precizează că, în ceea ce privește rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-a invocat tardivitatea deoarece aceasta a fost comunicată petenților la 05.06.2008, iar plângerea a fost formulată de către aceștia la data de 27.06.2008, această dată apărând pe plicul în care au depus plângerea la poștă. Din aceste date ar rezulta că a fost depășit termenul de 20 de zile prevăzut de lege, astfel că solicită admiterea excepției tardivității formulării plângerii.

Apărătorul petenților solicită respingerea excepției tardivității plângerii, având în vedere că în urma litigiului civil, petenții au fost evacuați și nu mai locuiau la adresa unde le-a fost comunicată soluția de 1 an și ceva, fiind dovezi la dosar în acest sens.

Apărătorul intimatului, în ceea ce privește excepția prescripției răspunderii penale, în temeiul art.122 Cod penal alin.1 lit.b coroborat cu art.123 Cod penal, solicită admiterea acesteia, având în vedere că cea mai mare pedeapsă pentru infracțiunile pentru care a fost cercetat intimatul este de la 6 luni la 5 ani, iar termenul se calculează de la data săvârșirii faptei și ultima dată presupusă a săvârșirii faptei este 30.06.2003, astfel că, la acest moment, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și solicită încetarea procesului penale în temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală coroborat cu 10 lit.c Cod procedură penală, 345 alin.1 și 3 Cod procedură penală.

Apărătorul intimaților și escu, cu privire la intervenirea prescripției răspunderii penale, subliniază că nu a intervenit nici o întrerupere a cursului prescripției deoarece de la data adoptării rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, toate actele de întrerupere a cursului prescripției și-au pierdut efectul juridic.

Apărătorul petenților consideră că, în acest cadru procesul, instanța nu poate constata că a intervenit prescripția, eventual, poate să admită plângerea și să trimită cauza la procuror să aprecieze dacă se impune constatarea intervenirii prescripției, deoarece potrivit art.278¹Cod procedură penală, instanța verifică doar legalitatea rezoluțiilor atacate, nu se pronunță pe fondul cauzei.

Apărătorul intimatului opinează că instanța poate respinge plângerea ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției tardivității formulării plângerii față de faptul că soluția a fost comunicată la o adresă la care petenții numai domiciliau. În acest sens, petenții au formulat o cerere de recomunicare la 17.06.2008, iar soluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI le-a fost comunicată la 23.06.2008, plângerea fiind depusă la instanță la 01.07.2008, în termen.

În ceea ce privește incidența prescripției răspunderii penale, consideră că nu se poate schimba în acest moment temeiul rezoluțiilor procurorului față de faptul că la data la care aceste rezoluții s-au pronunțat nu intervenise prescripția răspunderii penale, acestea datând din 21.03.2008 și, respectiv, 02.06.2008, ori termenul general de prescripție s-a împlinit la 30.06.2008 în ceea ce privește doar infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, însă în ceea ce privește celelalte fapte, respectiv infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, termenul general de prescripție de 5 ani a fost întrerupt prin începerea urmăririi penale, dată de la care curge un nou termen de prescripție generală, respectiv din august 2005, termen care se împlinește 2010.

Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul petenților arată că își menține concluziile puse la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2008, când instanța a rămas în pronunțare asupra plângerii, în primul ciclu procesual.

Apărătorul intimatului solicită respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii, apreciind că soluțiile parchetului sunt legale și temeinice.

Apărătorul ales al intimaților și escu, pe fondul cauzei, solicită a se avea în vedere concluziile scrise aflate la filele 90-91 din dosarul nr- și să se dispună respingerea plângerii ca nefondată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulată împotriva intimatului, având în vedere că în ceea ce îl privește pe acest intimat s-a dispus disjungerea plângerii, iar cu privire la ceilalți doi intimați, solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, în fond după casare, constată și reține următoarele:

Într-un prim ciclu procesual, cauza a fost soluționată prin sentința penală nr.322 din 9 decembrie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală, prin care a fost admisă plângerea formulată de petenții G și împotriva ordonanței din 21.03.2008, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.754/P/2007.

A fost desființată - în parte - ordonanța atacată și trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în vederea începerii urmăririi penale față de intimații escu și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, art.289 Cod penal, cu respectarea art.23 Cod penal.

S-a dispus redeschiderea urmăririi penale față de aceiași intimați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.289 pen.cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.

S-a menținut ordonanța atacată numai cu privire la disjungerea cauzei față de și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și intimații și.

Prin decizia nr.1969 din 26 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, au fost admise recursurile declarate de Parchet și intimații și împotriva sentinței penale nr.322 din 9 decembrie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală, a fost casată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, cu motivarea că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, iar dispozitivul ei este confuz și contradictoriu, neputându-se astfel vorbi despre o cenzurare în limitele prevăzute de lege a ordonanței emise de procuror.

Astfel reinvestită, Curtea va analiza - cu prioritate - excepțiile ridicate, după cum urmează:

În ședința publică din data de 7.2009, apărătorul intimaților a invocat excepțiile tardivității formulării plângerii și cea a prescripției răspunderii penale, excepții pe care Curtea le va respinge, ca nefondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare:

Cu privire la excepția tardivității, se observă că la data de 17.06.2008, petenții au formulat o cerere de recomunicare a soluției Parchetului, ai arătând că și-au schimbat domiciliul; cum, inițial, comunicarea acesteia s-a făcut vechea adresă, cererea de recomunicare a soluției a fost primită de către Parchet, astfel că petenții au luat cunoștință de cuprinsul soluției, pe care o contestă, la data de 23.06.2008, iar la 01.07.2008 au formulat plângerea, deci în termenul legal, prevăzut de art.278¹alin.1 Cod procedură penală.

Cu privire la prescripția răspunderii penale, se constată că această instituție nu-și află incidența în speță, întrucât - la data pronunțării rezoluților de către Parchet (21.03.2008 și, respectiv, 2.06.2008) - termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal, nu se împlinise, acest lucru s-ar fi putut petrece la data de 30.06.2008, ulterior - așadar - momentului adoptării rezoluțiilor; relativ la infracțiunea prev. și ped. de art.289 Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, termen ce a fost întrerupt la data începerii urmăririi penale, moment ce declanșează curgerea unui nou termen de prescriere a răspunderii penale.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că, față de intimatul, s-a dispus disjungerea cauzei, astfel că, instanța nu are posibilitatea să se pronunțe, nefiind investită cu judecarea plângerii vizându-l și pe acest intimat, față de care sunt continuate cercetările, sub aspectul săvârșirii de către el a infracțiunilor prev și ped. de art.291, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal, art.288 alin.1 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și a art.290 Cod penal.

În urma verificării soluției atacate, Curtea reține că, în mod corect, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, față de intimații escu și, scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual prev.de art.289 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, întrucât faptele săvârșite de către cei doi nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor menționate.

Astfel, inițial, a recunoscut că, la data de 30.06.2003 a atestat identitatea unei persoane ( G), fără a-i cere acesteia din urmă să se legitimeze, mulțumindu-se cu înscrisurile prezentate de respectiva persoană, care i-a solicitat să-l asiste cu prilejul autentificării unei declarații (pe care persoana respectivă o avea deja redactată), prin care se atesta că trecerea pe rolul fiscal și intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu s-au efectuat în mod eronat, titlurile de proprietate fiind anulate de instanțele de judecată.

Această declarație conține o apostilă, datată 30.06.2003, semnată de către avocatul și purtând impresiunea ștampilei Cabinetului de Avocatură, din care rezultă că - în conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1, teza a III-a din Legea nr.51/1995 - susnumitul a procedat la atestarea și a identității declarantului și a conținutului declarației.

Prin încheierea nr.1530 din 30.06.2003, intimata escu, în calitatea sa de notar public, a procedat la autentificarea declarației, atestând faptul că în fața sa s-a prezentat numitul G, pe care l-a identificat și care a citit înscrisul, a consimțit la autentificare și semnat toate exemplarele.

De remarcat faptul că învinuita escu a subliniat că "la insistențele" persoanei în cauză a procedat la autentificarea declarației cu pricina, având și convingerea că aceasta nu produce consecințe juridice și, totuși, i-a reținut toate cele trei exemplare ale declarației, urmând să-i elibereze două dintre acestea, după ce ar fi avut loc legitimarea; cum, însă, persoana în cauză nu s-a mai prezentat la biroul notarial pentru a-și ridica exemplarele în cauză, învinuita i-a înmânat două dintre acestea avocatului, care - la rândul său - a precizat că individul respectiv nu s-a mai prezentat pentru ridicarea înscrisului autentic (declarația).

Ulterior - cu prilejul cercetărilor efectuate în cauză - cele trei exemplare ale declarației respective cu fost găsite (cele două în, în arhiva Biroului Individual de Avocatură, iar cel de-al treilea în arhiva "" B).

Același traseu l-a parcurs și procura specială autentificată de același birou notarial la data de 19.06.2003, în sensul că, și pe acest înscris a atestat, în mod nereal, în calitate de avocat, identitatea semnatarilor; această procură falsă a fost prezentată apoi - la data de 25.06.2003 - de către numitul, la Biroul Executorului Judecătoresc, care a solicitat, în pretinsa calitate de mandatar al numitului, emiterea modificării prin care numitul Gaf ost infirmat că, în cazul refuzului de a evacua apartamentul nr.24, situat în B,-,.44B,.1,.5, sector 3, va fi acționat în judecată în acest scop; ulterior, în baza aceleiași procuri, învinuitul a solicitat instanței de judecată, prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 B sub nr.7257/27.06.2003, să dispună pe cale de ordonanță președințială evacuarea soților G și, din apartamentul respectiv.

Raportând acțiunile învinuiților la textele de lege ce reglementează exercitarea profesiei de avocat și, respectiv, activitatea notarială, Curtea notează că, potrivit art.3 lit.a și c din Legea nr.51/07.06.1995, în vigoare la data efectuării celor două înscrisuri autentice menționate mai sus, s-a reținut că activitatea avocatului se realizează inclusiv prin redactarea de acte juridice, cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor și prin acordarea de asistență juridică în fața notarilor publici; pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.43 alin.ultim și art.50 din Legea nr.36/12.05.1995 (a notarilor publici și a activității notariale) în cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabilește identitatea, domiciliul și capacitatea părților (excepție făcând numai cazurile în care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultații juridice notariale), fiind obligat, ca, atunci când nu cunoaște personal părțile, să se convingă de identitatea acestora, după caz, fie în baza actelor de identitate, sau a legitimațiilor oficiale prevăzute cu semnătură, ștampilă și fotografia posesorului, fie prin atestarea avocatului, care asistă partea, fie cu ajutorul a doi martori de identitate.

Însă, astfel cum rezultă din art.28 alin.1 din Legea nr.51/07.06.1995, republicată, asistarea unei persoane fizice de către un avocat se poate realiza exclusiv în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență.

Potrivit celor expuse mai sus, se reține că, în lipsa unui astfel de contract, atestarea prealabilă de către avocat a identității părților unui act, în conformitate cu prevederile art.3 lit.c din Legea nr.51/07.06.1995, nu exclude obligația notarului public de a proceda, anterior autentificării actului respectiv, la identificarea părților actului respectiv, în baza actelor de identitate ori prin intermediul a doi martori de identitate.

Față de cele reținute, se poate conchide că, deși faptele săvârșite de cei doi învinuiți întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev și ped. de art.289 Cod penal, acestea prezintă un grad de pericol social scăzut, atingerea adusă valorilor sociale proteguite prin textul de lege precitat, fiind minimă, respectivele fapte, prin conținutul lor concret, fiind lipsite de, în mod vădit, de importanță.

În acest context, instanța ia în calcul modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit de cei doi învinuiți, circumstanțele în care cei doi au acționat (la insistențele persoanei și fără intenția de a eluda dispozițiile legale), de urmarea produsă (lipsa consecințelor juridice), precum și de persoana și conduita fiecăruia dintre cei doi inculpați.

Împrejurarea că învinuita escu și învinuitul sunt notar și, respectiv, avocat - nu trebuie privită ca o circumstanță agravantă, iar poziția procesuală adoptată de aceștia denotă că au înțeles greșelile pe care le-au comis.

Mai mult, de la data comiterii faptelor descrise în cele ce preced,au trecut peste 6 ani, perioadă destul de lungă și în care cei doi au continuat să lucreze, fiecare, în funcțiile avute și nu au mai săvârșit nicio abatere.

În plus, datele personale ale celor doi, vârsta învinuitei scu îi recomandă ca și persoane care se pot îndrepta și fără aplicarea unei sancțiuni cu caracter penal.

Cât privește plângerea vizându-l pe intimatul, Curtea constată că aceasta nu poate face obiectul acestei judecăți - reținând că față de acesta s-a disjuns cauza, în vederea continuării și finalizării cercetărilor față de învinuitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prev.de art. 291 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, precum și în vederea identificării și cercetării sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 Cod penal a persoanelor necunoscute ce au semnat în fals, procura specială nr.1429/iunie 2003, declarația nr.1530/30.06.2003, respectiv declarația de impunere pentru clădire teren pe numele, aflat în dosarul fiscal privind apartamentul nr.24, situat în B,-,. 44,. 1,. 5, sector 3 - motiv pentru care urmează aor espinge ca inadmisibilă.

Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În fond, după casare

Respinge, ca nefondate, excepțiile tardivității plângerii și prescripției răspunderii penale.

Respinge, ca inadmisibile, plângerile formulate de petenții G și împotriva Rezoluției din data de 02.06.2008, din dosarul nr.825/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenți împotriva Ordonanței din 21.03.2008, din dosarul nr.754/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, intimat fiind.

Respinge, ca nefondate, plângerile formulate împotriva acelorași acte ale procurorului, intimați fiind și.

Obligă petenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009.

PREȘEDINTE,

- -

GREFIER,

- -

Red.

Dact.

Ex.2

Președinte:Veronica Cîrstoiu
Judecători:Veronica Cîrstoiu

Vezi şi alte speţe de drept penal: