Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
instanta de recurs
DECIZIA PENALĂ NR.268
Ședința publică de la 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
- - - JUDECĂTOR 3: Mircea
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința de la 13 martie 2009, ce au fost consemnate în încheierea de la acea dată care face corp comun cu prezenta decizia privind recursul formulat de petentul, împotriva sentinței penale nr.119 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.119 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod pr.penală, s-a respins plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței procurorului din data de 7 aprilie 2008, dispusă în dosarul nr.615/PA/2007, ca nefondată.
S-a menținut ordonanța respectivă și a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în dosarul nr.615/PA/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, s-au efectuat cercetări împotriva învinuitului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev.de art.254 alin.2 Cod penal, rap.la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, iar prin ordonanța din 7 aprilie 2008 în baza art.249 rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală combinat cu art.181Cod penal, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei, iar în temeiul art.8 rap.la art.6/4 din Legea nr.78/2000, a fost obligat învinuitul să restituie denunțătorului suma de 1.000 lei, ce a fost primită în mod necuvenit.
Organele de urmărire penală au reținut că în calitatea sa de inspector financiar în cadrul S, după efectuarea controlului de fond la AF, cu sediul în sat. județul O, dar înaintea întocmirii raportului final, sub pretextul verificării altor aspecte financiare a pretins și primit de la suma de 1.300 lei.
Deoarece învinuitul și-a îndeplinit corespunzător atribuțiunile de serviciu nefavorizându-l în nici un mod pe denunțător pe care l-a sancționat contravențional pentru unele abateri de la normele ce reglementează regimul fiscal, organele de urmărire penală au apreciat că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev.de art.256 alin.1 Cod penal, rap.la art.8 din Legea nr.78/2000.
Tribunalul a constatat că urmărirea penală efectuată în cauză a confirmat pe deplin aspectele reținute în sarcina învinuitului, din înscrisurile existente rezultând că în calitatea sa de inspector principal în cadrul Sae fectuat un control la AF, în perioada 5-16 noiembrie 2007, finalizându-l prin întocmirea raportului de control și întocmind procesul-verbal de constatare, prin care a aplicat amenda contravențională de 800 lei.
Totodată, s-a arătat că din declarațiile martorilor, a rezultat că pe parcursul efectuării controlului în mod repetat a pretins și chiar a primit suma de 1.000 lei, stare de fapt care este confirmată și de susținerea petentului învinuit, potrivit căreia în ziua de 30 noiembrie 2007 a primit de la denunțătorul și soția acestuia suma de 300 lei, pentru aod epune la casieria S, pe care a depus-o în ziua de 3 decembrie 2007, după sesizarea organelor de urmărire penală de către denunțător.
În privința încadrării juridice, tribunalul a apreciat că fapta petentului atrage incidența dispozițiilor art.254 Cod penal, cu referire la art.8 din Legea nr.78/2000, câtă vreme acesta a pretins și primit diferite sume de bani în scopul îndeplinirii necorespunzătoare a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, dar având în vedere că plângerea împotriva ordonanței procurorului are natura unei veritabile căi de atac s-a arătat că respectiva critică nu poate fi primită, în caz contrar aducându-se atingere principiului "non reformatio in peius".
S-au mai constatat că prin rezoluția din 1 aprilie 2008, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, apreciindu-se că învinuitului nu i-au fost încălcate drepturile procesuale, deoarece noua încadrare juridică s-a fundamentat pe aceeași situație de fapt cunoscută de învinuit, fiind sancționată mai blând de legiuitor.
Cu privire la restituirea sumei de 1.000 lei către denunțătorul, instanța de fond a constatat că această măsură este legală și temeinică, fiind în concordanță cu dispozițiile legii speciale și cu recursul în interesul legii care a fost admis prin decizia nr.LIX (59) din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
1. în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prev.de art.256 alin.1 Cod penal, rap.la art.8 din Legea nr.78/2000, deoarece din susținerile denunțătorului și ale familiei sale este evident că singura infracțiune care se putea reține este aceea prev.de art.254 alin.2 Cod penal, infracțiune care se săvârșește în momentul pretinderii sumei de bani și se consumă în momentul primirii banilor, ambele momente având loc înainte și în timpul controlului fiscal.
În aceste condiții, procurorul trebuia să aducă la cunoștința învinuitului noua încadrare juridică și să administreze probe în legătură cu noua infracțiune, nu să interpreteze în mod greșit materialul probator deja administrat. Totodată, schimbarea încadrării juridice este una de esență și trebuia adusă la cunoștință învinuitului, chiar dacă noua infracțiune este pedepsită mai ușor, în condițiile în care nu există nici un motiv pentru care dispozițiile art.334 Cod pr.penală, nu ar fi aplicabile și în cursul urmăririi penale.
2. în mod greșit s-a făcut raportarea la dispozițiile art.8 din Legea nr.78/2000, deoarece învinuitul este funcționar public potrivit dispozițiilor art.147 Cod penal, la o instituție publică din cele prev.de art.145 Cod penal, el neintrând în categoria persoanelor prevăzute la art.8 din Legea nr.78/2000.
3. în mod nelegal s-a dispus restituirea sumei de 1.000 lei către denunțător în condițiile în care dispozițiile art.256 alin.2 Cod penal, prevăd că banii se confiscă, nefiind aplicabile dispozițiile art.61alin.2 și 4 din Legea nr.78/2000.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că în calitatea sa de inspector principal în cadrul Sae fectuat un control în perioada 5-16 noiembrie 2007 la AF, finalizat prin întocmirea raportului de control și a procesului-verbal de constatare prin care unitatea respectivă a fost sancționată cu 800 lei amendă contravențională.
Atât înaintea, cât și în timpul controlului fiscal, a pretins și a primit bani de la denunțătorul și soția acestuia, așa cum rezultă din depozițiile martorilor, aspect confirmat și de susținerea petentului, potrivit căreia a primit suma de 300 lei la data de 30 noiembrie 2007, pentru aod epune la casieria S, dar pe care a depus-o la 3 decembrie 2007, după sesizarea organelor de urmărire penală de către denunțătorul.
În condițiile în care atât denunțătorul, cât și soția sa, că banii dați petentului ar fi fost plătiți în contul amenzii contravenționale, iar suma respectivă a fost depusă la casierie după 3 zile de la data primirii, dar și după ce denunțătorul a sesizat organele de urmărire penală, susținerea petentului nu este conformă cu realitatea.
În acest context, în mod corect tribunalul a apreciat că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, dar având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac, plângerea formulată potrivit art.2781Cod pr.penală, având caracterul unei căi de atac nu se poate trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru o infracțiune mai gravă pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare.
Chiar dacă noua încadrare juridică nu a fost adusă la cunoștința petentului, nu i s-a adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia, în condițiile în care nu este nicio greșeală că procurorul a avut în vedere aceeași stare de fapt rezultată din probele deja administrate, iar eventualele noi probe pe care petentul ar fi putut să le propună nu ar fi schimbat radical situația în sensul că din acele probe ar fi rezultat că nu ar fi primit suma de bani de la denunțător și soția acestuia.
Totodată, nu se impunea nici readministrarea probelor deja existente la dosar, deoarece nici un text de lege nu prevede această obligație nici chiar în faza cercetării judecătorești.
Mai mult, noua încadrare juridică privește o infracțiune mai ușoară pentru care legea prevede o pedeapsă mai mică.
Referitor la al doilea motiv de recurs, Curtea apreciază că în mod corect trebuia să se constate că petentul face parte din categoria persoanelor prevăzute în art.7 din Legea nr.78/2000, deoarece potrivit fișei postului avea atribuții de constatare și de sancționare a contravențiilor, condiții în care articolul 256 alin.1 Cod penal trebuia raportat la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, nu la art.8 din Legea nr.78/2000, dar acest aspect nu este suficient pentru a se dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, în contextul în care starea de fapt a fost corect reținută.
Și cel de-al treilea motiv de recurs este neîntemeiat, în condițiile în care în speță se aplică dispozițiile legii speciale - Legea nr.78/2000, ci nu dispozițiile art.256 alin.2 Cod penal, deoarece așa cum am arătat mai sus, petentul face parte din categoria persoanelor prev.de art.7 din Legea nr.78/2000, infracțiunea fiind prevăzută și pedepsită de art.7 alin.3 din aceeași lege.
Soluția dată de procuror în sensul că a dispus restituirea sumei de 1.000 lei denunțătorului este în sensul deciziei nr.LIX (59) din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, nefiind o combinație între dispozițiile legii generale și ale legii speciale, în cauză aplicându-se numai dispozițiile legii speciale.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul formulat de petentul, împotriva sentinței penale nr.119 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 17 martie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
PS/26.03.2009
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Sorina Petria Mitran, Mircea
