Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 27/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 27/PI
Ședința publică din 04.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva ordonanței din 21.10.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 587/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 1235/II/2/2009 din 02.12.2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru petentul De Curtis lipsă, se prezintă avocat ales, pentru intimata lipsă, se prezintă avocat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al petentului, avocat, solicită admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecare, iar în subsidiar solicită trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatei, considerând că probatoriul este insuficient pentru aflarea adevărului, singurul reper avut în vedere este declarația intimatei.
Procurorul solicită respingerea plângerii, considerând că ordonanța parchetului este temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub numărul - din 21.12.2009, petentul De Curtis a solicitat desființarea ordonanței din 21.10.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 587/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 1235/II/2/2009 din 02.12.2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, reținerea cauzei spre judecare și aplicarea unei pedepse prevăzute de lege intimatei pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înșelăciune și delapidare, în complicitate cu.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că ordonanțele atacate s-au dat pe baza unei greșite aprecieri a probelor administrate în cauză, petentul nefiind citat pentru a fi audiat, luându-se ca unic reper declarația părților împotriva cărora era formulată plângerea. De asemenea, petentul a susținut că nu s-au luat în considerare nici celelalte plângeri formulate împotriva celor doi soți și nici declarațiile martorilor. Totodată, petentul a mai arătat că în plângere a menționat că intimata nu era angajata societății, dar s-a ocupat efectiv de gestionarea activității împreună cu soțul său; considerând că a acționat împreună cu acesta cu intenția clară de a frauda societatea la care petentul este asociat, la contractarea împrumuturilor, la girarea lor cu autoturismele societății, intimata fiind cea care lămurea persoanele de la care luau banii, precum și la gestionarea frauduloasă a societății.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse, respectiv ordonanța nr. 587/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și rezoluția nr. 1235/II/2/2009 din 02.12.2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, instanța reține următoarele:
Prin ordonanța nr. 587/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita (fostă ) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208.Cod Penal, art. 213.Cod Penal, art. 214.Cod Penal, art. 26 rap. la art. 215.Cod Penal și art. 2151.p și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei privind pe numitul, cercetat sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 208.p, art. 213.p, art. 214.Cod Penal, art. 26 rap. la art. 215.Cod Penal și art. 215 ind. 1.Cod Penal, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Din probele administrate, s-a reținut că la data de 14.10.2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sub nr. 11135/P/2008 plângerea penală a numitei în calitate de administrator al SC "" SRL potrivit căreia în cursul lunii ianuarie 2008 le-a vândut numiților și autoturismul marca Daewoo Espero, cu numărul de înmatriculare -, în schimbul sumei de 3800 euro. Potrivit înțelegerii, partea vătămată a întocmit o factură și a primit de la făptuitori un bilet la ordin emis de SC"Y "SRL (societate al cărei asociat era care avea calitatea de administrator) pentru suma de 9520 lei, dar la introducerea biletului la ordin la bancă spre decontare a constatat că nu exista disponibil în cont. În încercarea de a-și recupera autoturismul, partea vătămată a aflat că a fost vândut succesiv altor persoane.
La dosarul anterior menționat au fost conexate și plângerile numiților și A potrivit cărora ar fi închiriat în calitate de reprezentant al "Y "SRL de la numitul un autoturism marca Volkswagen Golf V cu numărul de înmatriculare -, autoturism cu care ar fi girat un împrumut personal acordat de numitul De asemenea, la dosar a fost conexată și plângerea formulată de numitul De Curtis, cetățean italian, asociat și el în cadrul SC"Y "SRL, cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 213.Cod Penal, art. 214.Cod Penal, art. 215.Cod Penal și art. 215 ind. 1.Cod Penal, de către numiții și. Potrivit plângerii petentului De Curtis numiții și ar fi girat cu autoturismele închiriate de "Y "SRL mai multe împrumuturi personale; ar fi pricinuit pagube însemnate societății cu ocazia administrării activității acesteia, în scopul obținerii unor foloase materiale. Totodată, petentul a apreciat că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunii de înșelăciune, deoarece tot timpul i-au ascuns situația reală a societății pentru a obține foloase materiale injuste.
Prin ordonanța din data de 10.08.2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, întrucât numita (în prezent ) are calitatea de avocat și este înscrisă pe Avocaților din Baroul Timiș la poziția 50 începând cu data de 01.02.2006.
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că "Y "SRL avea ca activitate principală "închirierea autoturismelor și utilitarelor de capacitate mică" având ca asociați și administratori pe numiții și De Curtis, cetățean italian. În cadrul acestei societăți numita (fostă ) nu a avut nici o calitate, nefiind angajata acestei societăți.
Din declarațiile intimatei, s-a reținut că, întrucât avea studii juridice, îl ajuta pe soțul ei la întocmirea (redactarea) unor contracte fără a semna însă vreun instrument de plată. Susnumita a mai declarat că, deși avea cunoștință de înțelegerea dintre soțul ei și numita, nu a semnat vreun bilet la ordin întrucât specimen de semnătură la bancă avea doar, iar în ceea ce privește prețul autoturismului, nu știe dacă a fost achitat. În ceea ce privește plângerea formulată de petentul De, intimata a arătat că nu s-a ocupat de contabilitatea firmei în cadrul căreia soțul ei era administrator și nici nu a avut cunoștință de ce s-a întâmplat cu alte autoturisme închiriate de fostul său soț.
S-a mai reținut că în urma audierii, numitul a recunoscut cele reclamate, arătând însă că nu a intenționat inducerea în eroare a altor persoane. În ceea ce privește activitatea fostei sale soții (fostă ), s-a reținut că numitul a arătat că, deși l-a ajutat la redactarea unor acte, aceasta nu avea nici o calitate în cadrul "Y "SRL și nici nu a avut nici o implicare în garantarea cu bunurile societății a unor împrumuturi acordate în mod personal acestuia.
În urma probelor administrate în cauză, s-a stabilit că numita (fostă ) nu a avut cunoștință în activitatea desfășurată de fostul ei soț, și nu a intenționat inducerea în eroare a vreunei persoane, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate sub aspectul laturii subiective, astfel încât s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta.
În ceea ce privește activitatea făptuitorului, s-a apreciat că în cauză este necesară completarea probatorului în vederea stabilirii existenței infracțiunilor prev. de art. 213.p, art. 214.Cod Penal, art. 215.Cod Penal și art. 215 ind. 1.Cod Penal, infracțiuni a căror competență de soluționare revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, competent din punct de vedere material și teritorial, astfel că s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de efectuare a cercetărilor față de numitul în favoarea acestei instituții.
Împotriva aceste ordonanțe a formulat plângere la data de 16.11.2009 petentul De Curtis, solicitând infirmarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale emisă în dosarul nr. 587/P/2009, privind pe (fostă ), avocat în Baroul Timiș, față de care au fost efectuate acte premergătoare sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 208.Cod Penal, art. 213.Cod Penal, art. 214.Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 215.Cod Penal și art. 2151.Cod Penal, ca urmare a plângerii penale formulate de către persoana vătămată De Curtis.
În plângerea formulată împotriva soluției procurorului, s-a arătat că ordonanța este netemeinică și nelegală, că avocata (fostă ) se face vinovată de comiterea infracțiunilor reclamate prin plângerea penală.
Prin ordonanța dată la data de 02.12.2009 în dosarul nr. 1235/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost respinsă plângerea formulată de petentul De Curtis.
S-a apreciat că plângerea formulată de petent este neîntemeiate, din actele premergătoare efectuate în cauză reținându-se că (fostă ) nu a fost implicată în activitatea desfășurată de prin firma sa, SC"Y "SRL, decât la redactarea unor documente, dată fiind pregătirea juridică pe care aceasta o are și că nu s-a ocupat în fapt de administrarea firmei. S-a mai reținut că în declarația dată în fața procurorului, a precizat, în mod ferm, că de întreaga activitate reclamată de către persoanele vătămate s-a ocupat personal, iar fosta sa soție nu avea cunoștință despre activitățile desfășurate de el prin firmă și nici nu a avut nici o implicare în derularea contractelor de închiriere și a împrumuturilor luate, decât la redactarea unor documente, altele decât cele contabile, care erau întocmite de către un contabil autorizat și că, chiar dacă fosta sa soție a completat biletele la ordin fără acoperire, acestea au fost semnate și ștampilate de el, în calitate de administrator al SC"Y "SRL.
Prin urmare, s-a apreciat că soluția procurorului de netrimitere în judecată, dispusă față de (fostă ), motivată de lipsa laturii subiective a infracțiunilor reclamate, este temeinică și legală.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentul De Curtis, instanța reține că rezoluția contestată este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art. 208.Cod Penal a fost incriminată ca infracțiunea de "furt" fapta de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept. Potrivit art. 213.Cod Penal constituie infracțiunea de "abuz de încredere" - însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui; iar potrivit art. 214.Cod Penal constituie infracțiunea de "gestiune frauduloasă" - pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credință, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri. Conform prevederilor art. 215.Cod Penal se sancționează ca infracțiunea de "înșelăciune" - inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă; iar conform prevederilor art. 2151alin. 1.Cod Penal constituie "delapidare" - însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează. Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că în cazul infracțiunilor de gestiune frauduloasă și delapidare subiectul este calificat, în sensul că trebuia fie să îi incumbe obligația de administrare sau conservare a bunurilor societății, fie să aibă calitatea de funcționar al acesteia, ceea ce nu este cazul intimatei (fostă ). În ce privește infracțiunile de abuz de încredere, furt și înșelăciune, se constată că în cauză nu a rezultat că aceasta ar fi deținut cu vreun titlu bunuri ale societății SC "Y " SRL sau că și-ar fi însușit aceste bunuri, respectiv că ar fi desfășurat activități de inducere în eroare a vreunei persoane. În acest sens, numitul a declarat (fila 23 dosar 587/P/2009) că fosta sa soție, "nu a avut nici o implicare în derularea contractelor de închiriere și a împrumuturilor luate" de acesta. Totodată, intimata a recunoscut (filele 24 -25 dosar nr. 587/P/2009) că l-a ajutat pe, soțul său la acea dată, la redactarea unor contracte de închiriere, l-a însoțit pe acesta, dar nu a avut cunoștință de intențiile sale, nu și-a însușit nici un bun al societății, nu s-a ocupat de contabilitatea firmei.
Instanța constată că este nefondată susținerea petentului în sensul că nu a fost citat pentru a fi audiat întrucât în procedura actelor premergătoare reglementate de art. 224.C.P.P. nu este reglementată obligația organului de urmărire penală de a cita și audia partea vătămată. O asemenea măsură s-ar fi impus în cazul în care erau necesare lămuriri cu privire la plângere, la aspectele reclamate.
Prin urmare, raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că intimata ar fi comis infracțiunile de care este acuzată, astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică. Pe de altă parte, formulând plângere, în temeiul art. 2781proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt.
Astfel fiind, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a va C.P.P. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței din 21.10.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 587/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 1235/II/2/2009 din 02.12.2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petentul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței din 21.10.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 587/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 1235/II/2/2009 din 02.12.2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu petentul și intimata.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red. - 19.02.2010
Tehnoed.- 19.02.2010
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan
