Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 277/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.7769/2/2009
1956/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Sentința penală nr. 277
Ședința publică din data de 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea plângerii formulată de petentul-persoană vătămată împotriva Rezoluției din data de 09.VI.2009, adoptată în Dosarul nr.81/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, și a Rezoluției din data de 23.VII.2009, din Lucrarea nr.1139/II/2/2009 a aceleiași unități de parchet.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul-persoană vătămată, prin apărătorul ales -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 859/24.VIII.2009, aflată la fila 8, și intimata-făptuitoare -, personal și asistată juridic de apărătorul ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 8/15.2009, la dosar, lipsind intimatul-făptuitor -, pentru care a răspuns apărătorul ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care intimata-făptuitoare -, avocat în Baroul București, prezintă cardul nr. 02850X5, cu data înscrierii în Barou 1.II.2001, definitivare pe data de 15.II.2003, Dosar nr. 6130, CNP -.
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul petentului-persoană vătămată solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de intimații-făptuitori, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, o serie de bunuri din apartament au fost însușite de cei doi, între acestea câteva de valoare, anume două tablouri de și și canapeaua, care, chiar dacă era mai veche și scorojită, este un bun de mare valoare, precum și o multitudine de alte obiecte, așa cum sunt inventariate în procesul-verbal încheiat între intimații-făptuitori și persoanele care au ajutat la evacuarea bunurilor și cum reiese din declarațiile date de intimați în fața organului de urmărire penală și din celelalte înscrisuri, considerând că parchetul nu a făcut nici un act de cercetare, reținând, în final, că nu a fost comisă infracțiunea de furt calificat, în condițiile în care refuzul de restituire a bunurilor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, așa încât se impune începerea urmăririi penale față de intimați, efectuarea unei expertize de evaluare a bunurilor, precizând că nu cunoaște dacă petentul-persoană vătămată a primit notificarea aflată la dosar, acesta având o problemă cu domiciliul, dar știe că au existat discuții și întâlniri între părți, dar care nu s-au finalizat cu restituirea bunurilor.
Apărătorul ales al intimaților-făptuitori, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, solicită respingerea plângerii, arătând că în procesul-verbal de inventariere sunt trecute bunuri lipsite de valoare, pentru ridicarea cărora petentul a fost notificat, nu au existat tablouri sau o canapea valoroasă, așa cum rezultă din fotografiile care arată pereții goi, apreciind că organul de urmărire penală a avut rol activ, a respectat dreptul la apărare al petentului și l-a citat de mai multe ori pentru a-și preciza plângerea. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, solicită respingerea plângerii, arătând că rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sunt legale și temeinice, întrucât faptele penale pentru care s-a plâns persoana vătămată fie nu există, fie nu realizează elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, în condițiile în care petentul-persoană vătămată nu a fost niciodată proprietarul apartamentului, antecesorul său având doar drept de uzufruct, care profită titularului numai pe timpul vieții acestuia, astfel încât nu a făcut parte din transmisiunea pe calea succesiunii universale și nu a intrat în patrimoniul petentului, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere a plângerii, cu obligarea petentului-persoană vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Intimata-făptuitoare -, personal, arată că ea și soțul sunt avocați de mulți ani.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluției nr. 81/P/2009 din 9 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și a rezoluției nr. 1139/II/2/2009 din 23 iulie 2009 procurorului general al acestei unități de parchet, solicitând, ca efect al admiterii plângerii și desființării actelor atacate, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii și pentru infracțiunile reclamate în cuprinsul plângerii penale formulată împotriva acestora.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în mod greșit s-a dispus de către procuror neînceperea urmării penale față de cei doi făptuitori întrucât, din datele existente în cauză, există indicii ale comiterii de către aceștia a infracțiunilor de furt, abuz de încredere, tulburare de posesie, violare de domiciliu și distrugere. Astfel, s-a arătat că intimații au pătruns fără voia sa în apartamentul în care locuia, l-au ocupat pe nedrept, au înlocuit ușa de acces, i-au distrus mai multe lucruri și au sustras o serie de bunuri, precum și o sumă de bani care îi aparțineau.
De asemenea, s-a arătat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu este corespunzător motivată, nefiind indicate de către procuror elementele constitutive care nu sunt întrunite în cazul fiecărei infracțiuni reclamate în parte.
Aceleași critici au fost formulate și cu privire la rezoluția nr. 1139/II/2/2009 din 23 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, arătându-se că procurorul general a respins plângerea pe care a formulat-o împotriva soluției de netrimitere în judecată fără a indica argumentele pentru care aspectele sesizate de petent au fost înlăturate.
Totodată, s-a mai susținut că, în cauză, nu a fost efectuat nici un act de cercetare pentru verificarea aspectelor sesizate de petent și stabilirea vinovăției intimaților, organele de cercetare penală încălcând, astfel, prevederile art. 4, art. 6, art. 62 și art. 65 Cod procedură penală, precum și faptul că petiționarul nu a fost citat la noua adresă indicată și nu i s-au adus la cunoștință drepturile procesuale pe care le are potrivit legii, încălcându-i-se, astfel, dreptul la apărare.
La solicitarea instanței, au fost atașate dosarul de cercetare penală nr. 81/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și lucrarea nr. 1139II/2/2009 a aceleiași unități de parchet.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, la data de 22.07.2008, petentul s-a adresat cu o plângere penală Parchetului de pe Judecătoria Sectorului 2 B, înregistrată sub nr. 9181/P/2008, prin care a solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a avocaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prevăzută de art. 208, 209 Cod penal, abuz de încredere, prevăzută de art. 213 Cod penal, tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 Cod penal, violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 Cod penal, arătând, în esență, în motivare că, la data de 7.07.2008, făptuitorii, împreună cu alte persoane, au pătruns fără voia sa în apartamentul în care locuia, l-au ocupat pe nedrept, au înlocuit ușa de acces, i-au distrus mai multe lucruri și au sustras o serie de bunuri, precum și o sumă de bani care îi aparțineau.
Având în vedere calitatea de avocați a intimaților, prin ordonanța nr. 9181/P/2008 din 5.01.2009, Parchetul de pe Judecătoria Sectorului 2 Bad ispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unde plângerea penală formulată de petent a fost înregistrată sub nr. 81/P/2009.
În urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia dispus, prin rezoluția nr. 81/P/2009 din 9 iunie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a) și d) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimații și sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 217 alin. 1 Cod penal, art. 220 Cod penal, art. 213 Cod penal, art. 208, 209 Cod penal și art. 323 Cod penal.
S-a reținut, în esență, în considerentele rezoluției că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1275/19.06.2007, a vândut cu suma de 48.000 euro numitei, prin mandatar, nuda proprietate asupra apartamentului nr. 14 situat în B,--10, -. 4, sector 2, rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului înstrăinat. Petentul este succesorul universal al defunctului, conform testamentului autentificat sub nr. 1581/27.09.2005.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, precum și declarațiile intimaților, din care rezultă că, într-adevăr, a fost mandatara surorii sale, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat și s-a ocupat împreună cu intimatul, tatăl numitei, de renovarea și reamenajarea apartamentului achiziționat, aflat într-o stare avansată de degradare, procurorul a constatat că petentul nu s-a aflat niciodată în posesia imobilului situat în B,--10, -. 4,. 14, sector 2 și nu a fost niciodată proprietar al acestuia, antecesorul său rezervându-și doar dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului înstrăinat cu titlu oneros. De asemenea, ținând seama și de împrejurarea că intimații nu au adus distrugeri imobilului, ci au procedat la renovarea lui, procurorul a concluzionat că faptele reclamate de petent fie nu există, fie nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate, motiv pentru care a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 217 alin. 1 Cod penal, art. 220 Cod penal, art. 213 Cod penal, art. 208, 209 Cod penal și art. 323 Cod penal.
În temeiul art. 278 Cod procedură penală, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de netrimitere în judecată la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1139/II/2/2009 din 23.07.2009.
S-a arătat în considerentele acestei din urmă rezoluții că susținerile petentului - în sensul că organele de cercetare penală nu au manifestat un rol activ întrucât nu l-au citat pentru a propune probe și nu l-au chemat la audierea făptuitorilor și nici la o recunoaștere din grup a acestora - nu corespund adevărului, având în vedere că acesta a fost audiat pentru a face precizări și a indica eventualele mijloace de probă, după care a fost din nou citat în repetate rânduri, în procesul-verbal din data de 4.02.2009 consemnându-se refuzul de a da o nouă declarație în cauză întrucât mai fusese audiat anterior.
În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, s-a arătat că nici aceasta nu este întemeiată, având în vedere că argumentele expuse de procuror s-au bazat pe probatoriile administrate, care demonstrează că faptele reclamate fie nu există, fie nu întrunesc elementele constitutive cerute de lege. Cu referire la același aspect, s-a mai menționat că, deși motivarea în concret este sintetică, aceasta există în cuprinsul rezoluției, susținerile petentului nefiind justificate.
Verificând rezoluțiile atacate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică soluția dispusă de procuror, de neîncepere a urmăririi penale față de intimații făptuitori și pentru infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. 2, art. 217 alin. 1, art. 220, art. 213, art. 208 - 209 și art. 323 Cod penal, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a) și d) Cod procedură penală, soluție menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 1139/II/2/23.07.2009.
Astfel, infracțiunea de furt se realizează din punct de vedere obiectiv prin acțiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia.
Luarea este o formă a sustragerii care constă în scoaterea fizică a bunului din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau detenția căreia se află și trecerea lui în sfera de stăpânire a făptuitorului.
În speță, însă, bunurile găsite în. nr. 14 situat în B,--10, -. 4, sector 2, astfel cum au fost descrise în procesul verbal de inventariere din 7.07.2008 întocmit de intimații făptuitori în prezența altor persoane (fila 36 ) și necontestat de petent (aspect ce reiese din concluziile formulate în fața instanței cu prilejul dezbaterilor), nu s-au aflat nici un moment în sfera de stăpânire a persoanei vătămate, după decesul antecesorului său, acesta fiind somat de intimați să se prezinte și să intre în posesia respectivelor bunuri, însă refuzând să dea curs acestor solicitări.
Din datele existente în cauză, respectiv adeverința nr. 6/29.04.2008 eliberată de Asociația de proprietari din B,--10, - B, C, sector 2 (fila 15 ) și răspunsul întocmit de aceeași asociație la data de 10.07.2008 (fila 31 ), rezultă că ultima lună în care petentul a locuit în apartamentul aflat în posesia numitului a fost luna martie 2008, împrejurare din care reiese, așadar, că persoana vătămată nu a intrat niciodată în stăpânirea bunurilor lăsate de defunct, după decesul acestuia.
Pe de altă parte, este de menționat că, în cauză, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de furt nici sub aspectul laturii subiective, scopul pentru care intimații făptuitori au ridicat bunurile găsite în apartament nefiind acela al însușirii lor pe nedrept, ci acela al eliberării locației în vederea renovării acesteia și intrării proprietarului în posesia imobilului respectiv.
De asemenea, în speță nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal, care presupune, ca situație premisă, existența unui raport juridic patrimonial în baza căruia persoana vătămată să fi transmis detenția bunurilor către intimații făptuitori, cu obligația restituirii sau a unei anumite folosiri.
Ca urmare, în lipsa acestei situații premisă, nu se poate vorbi de o acțiune de intervertire în mod abuziv de către intimații făptuitori a calității de detentori precari în cea de proprietari ai bunurilor, acțiune proprie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz de încredere.
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, aceasta constă, potrivit art. 217 Cod penal, în distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia.
În speță, într-adevăr, în data de 7.07.2008, intimații făptuitori au spart ușa apartamentului nr. 14 situat în B,--10, -. 4, sector 2, iar, ulterior, au făcut anumite modificări în interiorul acestuia, însă, au acționat în calitate de mandatari ai proprietarului, petentul neavând nici un drept cu privire la imobilul în discuție.
De asemenea, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimații făptuitori ar fi comis vreuna dintre acțiunile alternative prevăzute de art. 217 Cod penal cu privire la bunurile mobile găsite în apartament, dimpotrivă, acestea fiind inventariate și constatându-se că se aflau într-o stare avansată de degradare la momentul pătrunderii în locuință.
Având în vedere că petentul a locuit fără forme legale în apartamentul asupra căruia antecesorul său își păstrase un drept de uzufruct viager, doar până în luna martie 2008, Curtea constată că nu este îndeplinită în cauză nici cerința impusă de art. 220 Cod penal pentru existența infracțiunii de tulburare de posesie, și anume aceea ca bunul imobil să se fi aflat în momentul ocupării în posesia altuia.
Oricum, posesia nelegitimă, cum ar fi fost cazul în speță, nu poate fi opusă adevăratului proprietar.
Pe de altă parte, ocuparea imobilului nu s-a făcut fără drept, așa cum cere art. 220 Cod penal, făptuitorii având un titlu legitim care i-a îndreptățit să ocupe apartamentul, respectiv contractul de vânzare-cumpărare și mandatul dat de proprietar.
Pentru aceleași considerente, Curtea constată că nu sunt întrunite în cauză nici elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, apartamentul nefiind folosit la data faptelor de petent, iar pătrunderea nefăcându-se fără drept, cum cere art. 192 Cod penal, ci având o justificare legală.
Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte anterior expuse, Curtea constată că în mod corect procurorul a făcut aplicarea art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală și a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații făptuitori sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 208 - 209, art. 213, art. 217 alin. 1, art. 192 alin. 2 și art. 220 Cod penal.
Totodată, față de împrejurarea că, în cauză, nu rezultă comiterea de către intimații-făptuitori a vreunei fapte de asociere sau inițiere a constituirii unei asocieri în scopul săvârșirii unei infracțiuni, ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unei astfel de asocieri, Curtea constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 323 Cod penal, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală.
În ceea ce privește critica formulată de petent în sensul că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în dosarul nr. 81/P/2009 nu ar fi fost corespunzător motivată, Curtea nu o poate reține, având în vedere că, deși prezentate într-un mod succint, considerentele rezoluției redau atât situația de fapt reținută de procuror, cât și motivele în fapt și în drept pentru care faptele constatate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, precum și argumentele ce au stat la baza constatării că o parte din aspectele reclamate nu există în materialitatea lor.
Raportat la rezoluția nr. 1139/II/2/23.07.2009, prin care a fost respinsă plângerea formulată de persoana vătămată împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, Curtea constată, de asemenea, că aceasta cuprinde considerentele pe care se întemeiază soluția adoptată, fiind prezentate toate argumentele avute în vedere de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru înlăturarea fiecărei critici formulate de petiționar.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că, în cauză, nu a fost efectuat nici un act de cercetare pentru verificarea aspectelor sesizate în cuprinsul plângerii penale și stabilirea vinovăției intimaților, organele de cercetare penală încălcând, astfel, prevederile art. 4, art. 6, art. 62 și art. 65 Cod procedură penală, Curtea, de asemenea, nu o poate reține și, ca urmare, o va înlătura, având în vedere împrejurarea că, la data de 13.09.2008, au fost audiați, în calitate de făptuitori, intimații și, acesta din urmă fiind reaudiat pe 4.02.2009, la data de 17.09.2008 a dat declarație în cauză persoana vătămată și au fost atașate, în copie, mai multe înscrisuri considerate relevante, respectiv certificatul de legatar nr. 17/24.04.2008, testamentul autentificat sub nr. 1581/27.09.2005, adeverința nr. 6/29.04.2008 eliberată de Asociația de proprietari din B,--10, - B, C, sector 2, răspunsul întocmit de aceeași asociație la data de 10.07.2008, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1275/19.06.2007, certificatul de deces al numitului, procura nr. -.06.2008, notificarea trimisă petentului, procesul verbal de inventariere din 7.07.2008, acte de stare civilă.
De asemenea, la data de 4.02.2009, organele de cercetare penală au procedat la citarea petentului, în vederea reaudierii, la adresa indicată în cuprinsul plângerii penale și a declarației făcute pe 17.09.2008, adresă de domiciliu cu care acesta figura și în evidențele poliției, însă s-a constatat cu această ocazie că petentul nu mai locuia la adresa respectivă de 4 ani. telefonic la aceeași dată, petiționarul a arătat că refuză să se prezinte în fața organelor de cercetare penală în vederea reaudierii sale cu privire la faptele reclamate întrucât a mai dat o declarație în cauză.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că nu a fost citat la adresa la care locuia în fapt și pe care o indicase organelor de anchetă, Curtea constată că respectiva adresă la care s-a făcut referire este cea din B,--10, -. 4, sector 2, iar actele premergătoare efectuate în cauză au demonstrat că, de fapt, persoana vătămată nu mai locuia aici din luna martie 2008, astfel încât citarea la respectiva adresă ar fi fost lipsită de orice finalitate practică. Oricum, petentul a fost contactat telefonic și i s-a adresat invitația de a se prezenta în fața organelor de urmărire penală, astfel cum s-a arătat anterior.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Curtea apreciază rezoluțiile atacate ca fiind legale și temeinice, motiv pentru care, în baza art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent.
Față de faptul că petentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul - persoană vătămată împotriva rezoluției nr. 81/P/2009 din 9 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1139/II/2/2009 din 23 iulie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul - persoană vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
---
Red.și dact.: jud.
2 ex./11.11.2009
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie
