Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- (1601/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 282
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea plângerii formulate de către petenta SC " ", împotriva Ordonanței nr. 978/28.05.2009 și a Rezoluției nr. 913/II-2/2009 emise de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, pune concluzii de respingerea a plângerii ca neîntemeiată.
CURTEA,
Prin ordonanța 978/P/2008 din 28 mai 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public scu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246.pen. constatând că fapta nu există, și totodată, disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infr. prev. de art. 215.pen. art. 290.pen. și art. 291.pen.
Pentru a pronunța această ordonanță parchetul a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 15.03.2006 Distribution a sesizat faptul că, la data de 02.06.2004 numitul s-a prezentat la biroul notarului public scu prezentând în mod neadevărat că a fost împuternicit de către această societate pentru vânzarea apartamentului situat în B,- sect. 1.
Din verificările efectuate în cauză parchetul a reținut că la autentificarea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul respectiv înscrisurile necesare încheierii actelor translative de proprietate, respectiv copia contractului de vânzare cumpărare legalizată. certificatul fiscal și extrasul de carte funciară din care rezulta că apartamentul se află în proprietatea Distribution.
S-a constatat că numitul a prezentat notarului public un înscris intitulat procură specială de vânzare, autentificată de notarul public, din prin care, în calitate de asociat unic și administrator, l-a împuternicit să vândă apartamentul situat în în B,- sect. 1, procură purtând apostila prevăzută de dispozițiile Convenției d l Haga din 5 octombrie 1961.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că notarul public scu a efectuat verificările necesare în vederea autentificării unui act translativ de proprietate de drepturi, în baza unei procuri ce emana de la autoritățile altui stat, în conformitate cu dispozițiile art. 57 din Legea 36/1995, în fo4rma și limitele conferite de lege, verificări care au făcut imposibile depistarea unor elemente de natură a crea suspiciuni și a conduce la refuzarea încheierii actelor respective.
Plângerea formulată împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca neîntemeiată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin rezoluția 913/II-2/2009 din 16.06.2009 comunicată petentei la data de 22.06.2009.
Împotriva ordonanței 987/P/2008 din 28 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 2781alin. 1.proc.pen. la data de 02.07.2009, a formulat plângere petenta Distribution, criticând-o pentru netemenicie, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimata scu.
În susținerea plângerii s-a arătat că intimata, notarul public scu, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a apartamentului situat în B,- sect. 1, nu a efectuat toate verificările necesare în vederea autentificării unui act translativ de drepturi. S-a susținut că acesta avea obligația de a verifica și titlul prin care Distribution avea în proprietate acest apartament în original, decizia asociatului unic de a vinde (care a stat la baza emiterii procurii) în original și eventual putea solicita mandatarului un extras de la Registrul Comerțului din of din care să rezulte datele de identificare ale societății precum și persoanele care au calitatea de asociat sau administrator, arătându-se că, dacă aceste date ar fi fost solicitate ar fi constatat că persoana care a semnat procura nu avea calitatea de asociat unic și administrator al societății și că societatea nu a decis vânzarea apartamentului.
Analizând actele dosarului de urmărire penală, Curtea constată că plângerea formulată nu este întemeiată, în cauză neexistând indicii cu privire la săvârșirea de către intimată a infracțiunii de infracțiunii vreunei infracțiuni în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Curtea reține că la data 02.06.2004 notarul public scu a autentificat contractul de vânzare cumpărare nr. 231 din, prin care Distribution, prin mandatar, împuternicit în baza procurii speciale de vânzare înregistrată sub nr. 37.154, la notarul, din, Italia, în calitate de vânzător, a înstrăinat apartamentul situat în B,- sect. 1 către.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat faptul că procura prezentată era falsă, numitul nemaiavând calitatea de asociat unic și administrator al acestei societăți, acesta neaflându-se pe teritoriul Italiei la data încheierii și autentificării procurii, notarul confirmând faptul că respectiva procură nu a fost semnată de el, că ultimul act pe care l-a înregistrat avea numărul 31.66 și că dimensiunile sigiliului aplicat nu corespund cu cele ale sigiliului pe care îl folosește.
Instanța constată că la autentificarea contractului de vânzare cumpărare a apartamentului situat în B,- sect. 1 notarul public scu a efectuat toate verificările la care era obligat conform dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea activității notariale, verificări care însă nu făceau posibilă descoperirea caracterului fictiv al înscrisurilor ce i-au fost prezentate.
Potrivit art. 70 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare notarul public este obligat să verifice situația proprietății si sarcinile bunului, scop în care acesta va pretinde prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului, si, după caz, extrasul de carte funciara sau certificatul de sarcini, precum si certificatul de evidenta fiscala cu valoarea de impozitare.
Din analiza actelor dosarului se constată că aceste dispoziții au fost respectate, contractul translativ de proprietate fiind încheiat având la baza următoarele acte: copia legalizată a titlului de proprietate asupra apartamentului situat în B,- sect. 1, certificatul fiscal și extrasul de carte funciară din care rezulta că apartamentul se află în proprietatea Distribution.
S-a susținut prin plângere că notarul trebuia să solicite contractul de vânzare cumpărare în original. Cu privire la acest aspect, se reține că documentația ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare cuprindea o declarație specială a reprezentantului Distribution, prin care prin care, pe proprie răspundere, arăta că societatea nu mai este în posesia niciunei copii a contractului de vânzare cumpărare ce confirma dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în B,- sect. 1, dar și o copie legalizată a acestui contract,eliberată de chiar biroul notarialșicare a autentificat contractul de vânzare cumpărare, în baza originalului deținut în arhiva acestui birou. În aceste condiții, având în vedere că și celelalte acte depuse (certificat de sarcini și extras de carte funciară) confirmau faptul că apartamentul se află în proprietatea societății, se constată că nu exista niciun impediment pentru care notarul să refuze încheierea actului.
În ceea ce privește voința societății de a înstrăina imobilul, Curtea reține că aceasta rezulta din "Procura specială pentru vânzare" înregistrată sub nr. 37.154, la notarul, din, Italia, prin care Distribution, prin reprezentantul său îl împuternicea pe, pentru ca, în numele și în contul societății, să vândă oricui va considera oportun dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în B,- sect. 1. Este adevărat că aceasta procură nu corespundea realității, însă ea nu cuprindea elemente care să creeze suspiciuni cu privire la autenticitatea sa.
Conform art. 57 alin. 2 și 3 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autoritățile altui stat, decât dacă semnăturile și sigiliile acelor autorități sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat sau de către Ministerul Afacerilor Externe al României. În cazul în care prin convenții internaționale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele convenții.
Începând cu 16 martie 2001, România a aderat la Convenția d l Haga din 5 Octombrie 1961, privind suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, Italia fiind, de asemenea, țară semnatară a acesteia. Conform Convenției, orice document cu apostila Convenției d l Haga este automat recunoscut pentru folosire, fără alte cerințe, în oricare dintre celelalte țări semnatare.
Curtea reține că atât procura prin care era împuternicit să vândă imobilul, cât și declarația specială a numitului în calitate de reprezentant al Distribution purtau apostila Convenției d l Haga, astfel că ele erau recunoscute pentru folosire.
Ca atare, pentru notarul public scu nu exista nicio obligație legală de verificare a actelor ce au stat la baza emiterii procurii, fiind prezumat că aceste verificări, referitoare la calitatea de asociat sau administrator a numitului în cadrul societății, au fost efectuate de notarul public din Italia, la momentul întocmirii și autentificării împuternicirii speciale.
În raport de aceste considerente, se constată că nu se poate reține că intimata scu ar fi încălcat vreo dispoziție legală care reglementa desfășurarea activității în situația autentificării actelor translative de proprietate, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de aceasta fiind legală și temeinică.
Ca atare, Curtea urmează a respinge ca nefondată plângerea formulată, și va menține ordonanța nr. 987/P/2008 din 28 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În baza art. 192 alin. 2.proc.pen. având în vedere soluția de respingere a plângerii, petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ce neîntemeiată plângerea formulată de către petenta Distribution.
Menține ordonanța nr. 987/P/2008 din 28 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
Conform art.192 alin. 2.proc.pen. obligă petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 26.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ta
Red. și dact. 26.11.2009
2 ex.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog
