Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 29/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 29/2008
Ședința publică din 26 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției din data de 11 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 240/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, ȘI, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 pen. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. și ped. de art. 247 pen. abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 pen. rap. la art. 2481pen. neglijență în serviciu, prev. și ped. de art. 249 pen. purtare abuzivă, prev. și ped. de art. 250 pen. soluția dată fiind confirmată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ din data de 18 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr. 1297/II/2/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul, lipsă fiind petentul și intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Reprezentanta Ministerului Public arată că în urma verificării actelor premergătoare efectuate în dosarul nr. 240/P/2007 a ajuns la concluzia că procurorul în mod corect a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluția fiind confirmată de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, care, verificând actele dosarului, a constatat că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală. Precizează că nu au rezultat indicii care să ducă la concluzia că făptuitorii se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care petentul a formulat plângere penală. Solicită respingerea plângerii formulată de petentul ca nefondată.
Intimatul solicită respingerea plângerii formulate de petentul, achiesând la concluziile reprezentantei Ministerului Public.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar, curtea constată că petentul a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a comisarului de poliție, a agentului șef de poliție și a agentului șef adjunct de poliție toți din cadrul Poliției municipiului D, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 pen. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev.de art.247 pen. abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art. 248 rap.la art. 2481pen. neglijență în serviciu prev.de art.249 pen. și purtare abuzivă prev.de art.250 alin.1 pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a pen. În esență, infracțiunile ar consta în aceea că la data de 29 mai 2007, polițistul în calitate de șef al Biroului de Investigații Criminale l-ar fi insultat și amenințat pe petiționar în sediul Poliției D, prin aceasta având o purtare abuzivă, iar apoi, la 14.07.2007 agentul șef de poliție i-ar fi reținut în mod abuziv cartea de identitate, adresându-i injurii, iar la data de 15 iulie 2007, tot în mod abuziv, agentul șef adjunct de poliție l-a sancționat, pentru comiterea la 4 iulie 2007 a contravenției prev.de art.2 pct.29 din Legea 61/1991 republicată, conform procesului verbal de contravenție seria - nr.-.
Prin rezoluția din 11 decembrie 2007 dată în dosar 240/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJa dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art.228 și art.10 lit.a proc.pen. apreciind că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală fiind aplicabile prevederile art.10 lit.a proc.pen.
S-a reținut de către procurorul cauzei că afirmațiile petiționarului privind eventualele fapte și acte abuzive, reclamate ca fiind comise de cei trei polițiști, nu se coroborează cu alte probe și mijloace de probă. CD-ul pus la dispoziția IPJ C de către petent, despre care acesta susține că ar conține convorbirile purtate cu comisarul, la 29 mai 2007 în sediul Poliției D, și prin care a intenționat să dovedească purtarea abuzivă a acestui polițist, nu poate fi folosit ca mijloc de probă, întrucât zgomotul de fond ar acoperi dialogurile înregistrate de petent, redarea convorbirii fiind imposibil de realizat. Din actele premergătoare efectuate, rezultă că la 4 iulie 2007 petentul a tulburat liniștea locatarilor din imobilul situat pe str.- din D, condiții în care la data de 14 iulie 2007, agentul șef de poliție l-a invitat la sediul Poliției D pe petiționar pentru data de 15 iulie 2007, când agentul șef adjunct de poliție i-a întocmit procesul verbal de contravenție seria - cu nr.-, pentru comiterea contravenției prev.de art.2 pct.29 din Legea 61/1991, republicată. Din aceleași acte premergătoare procurorul a stabilit că nu rezultă date și indicii în sensul că polițiștii au folosit expresii jignitoare față de petiționar, care din proprie inițiativă a predat polițistului actul de identitate, ca o garanție a prezentării sale la Poliția D pentru data de 15 iunie 2007. Așadar, în urma efectuării actelor premergătoare procurorul de caz a concluzionat că faptele polițiștilor nu pot întruni elementele infracțiunilor vizate de art.246, 247, 248 rap.la art.2481pen. 249 și 250 pen.
Împotriva rezoluției procurorului din 11 decembrie 2007, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetulului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, iar prin rezoluția din 18 ianuarie 2008 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului nu se poate reține vinovăția lucrătorilor de poliție, nefiind vătămate interesele legale ale petentului. Se arată că CD-ul pus la dispoziție de petent, a fost examinat de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ C și după cum rezultă din adresa nr.- din 20 august 2007, zgomotul de fond acoperă dialogul înregistrat dintre comisarul și petent, dialog care astfel nu a putut fi redat în clar pentru a fi transcris.
Procurorul general arată că activitățile polițiștilor reclamați, în legătură cu prezența petentului la locuința unor persoane cu antecedente penale din D și sesizările colocatarilor privind tulburarea liniștii publice ori acostarea unor minori, nu sunt de natură infracțională.
Se arată că de asemenea, cei trei polițiști au fost verificați printr-o anchetă internă cu privire la aspectele relevate de petent și de către IPJ C, prin Compartimentul de Inspecție Internă, concluzionându-se că nu se fac vinovați de infracțiunile imputate de petent.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.2781proc.pen. petentul, a formulat plângere.
Petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul Curții de APEL CLUJ, în vederea începerii urmăririi penale, împotriva comisarului de poliție, agent șef de poliție și agent șef adjunct de poliție, toți din cadrul Poliției D, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 pen. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev.de art.247 pen. abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art.248 rap.la art.2481pen. neglijență în serviciu prev.de art.249 pen.și purtare abuzivă prev.de art.250 alin.1 pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul d e procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781din Codul d e procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă, regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781alin.8 din Codul d e procedură penală.
Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul d e procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781din Codul d e procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 proc.pen. preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.
Într-adevăr, se poate întâmpla ca în momentul când organul de urmărire penală este sesizat despre săvârșirea unor fapte penale, datele existente cu privire la infracțiunile reclamate să fie insuficiente pentru începerea urmăririi penale, dar în acest scop este necesar a fi chemat petiționarul pentru a putea completa datele printr-o declarație dată în fața organului de urmărire penală, ba mai mult, procurorul trebuie să-i pună în vedere ca acesta să probeze faptele reclamate.
Petiționarul de la bun început a arătat că formulează plângere penală cu privire la infracțiunile indicate mai sus, solicitând în probațiune audierea unui CD și audierea mai multor martori, probațiune administrată întocmai de către procurorul de caz.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petent în sarcina celor trei polițiști și drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 11 decembrie 2007 dată în dosar 240/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 18 ianuarie 2008 a aceluiași parchet, cu nr.1297/II/2/2007 este temeinică și legală.
În prezenta cauză, nu a fost încălcat principiul egalității armelor care se aplică atât în relațiile dintre părțile din cadrul unui proces penal, cât și în relațiile dintre acestea și Ministerul Public, și implică obligația de a oferi fiecărei părți sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său.
Deși nu este consacrat ca un principiu distinct al procesului penal, din ansamblul reglementării modului de desfășurare a procesului penal rezultă că respectarea principiului egalității armelor între acuzare și apărare este intrinsec sistemului de drept român.
În doctrină s-a arătat în mod întemeiat că "principiul egalității între acuzare și apărare, este o cerință și garanție pentru echilibrul între interesele individului și ale societății, pentru armonizarea și salvgardarea acestor interese, ceea ce constituie un interes public, o necesitate pentru realizarea justiției penale".
Articolul 6 din Convenția Europeană, garantează în integralitatea sa dreptul persoanei de a fi prezentă efectiv în cadrul procesului penal, ce include nu numai dreptul de a fi prezent, ci și dreptul de a fi ascultat și a urmări desfășurarea procedurii.
Prezentarea în fața procurorului precum și la proces a unei persoane indiferent de calitatea pe care o are, are o importanță deosebită atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile celorlalte părți, cât și cu cele ale martorilor sau cu actele scrise. (Hotărârea CEDO din 23 noiembrie 1993 în cauza Poitrimol contra Franței).
În esență, curtea reține că afirmațiile petiționarului referitoare la eventualele fapte și acte abuzive ale polițiștilor nu se coroborează cu alte probe și mijloace de probă. Fapta din 29 mai 2007 când petentul susține că ar fi fost insultat și amenințat în sediul Poliției D de către polițistul, nu a putut fi probată, nefiind martori în acel birou, iar pe de altă parte, CD-ul depus în probațiune nu a putut fi transcris, calitatea înregistrării lăsând de dorit, lucru certificat printr-o probă științifică, analiza acestuia de către Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ
Nici incidentul din 14 iulie 2007 care consta în adresarea către petent de insulte și injurii de către polițistul nu a putut fi dovedită, susținerile sale fiind contrabalansate prin depozițiile martorilor și.
Chiar dacă procesul verbal de contravenție întocmit în cauză a fost anulat de către instanța civilă, nu se poate dovedi că acesta a fost întocmit cu rea credință, faptele celor trei polițiști nefiind de natură infracțională.
Din actele premergătoare efectuate, a răzbătut că aceștia au intervenit în urma reclamațiilor efectuate de locatarii unui bloc din D, situat pe str.-, în legătură cu activitatea petentului de tulburare repetată a liniștii publice în zonă, ori a atitudinii acestuia de a acosta persoane minore.
Întrucât petiționarul nu s-a prezentat în instanță, nu a propus și nici nu a cerut administrarea altor probe, care să stabilească o altă situație de fapt, se constată că plângerea acestuia este nefondată urmând a fi respinsă ca atare și a fi menținută rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ din 11 decembrie 2007 dată în dosar nr.240/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei polițiști, rezoluție menținută prin cea a procurorului general din 18 ianuarie 2008 dată în dosar 1297/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, conform art.2781alin.8 lit.a proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.petiționarul va achita statului 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul domiciliat în B M, str.-.17,.C,.3,.54, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, din 11 decembrie 2007, dată in dosar nr. 240/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisar de poliție, agent șef de poliție și agent șef adjunct de poliție, toți din cadrul Poliției Municipiului D, cercetați pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art 246 pen. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art 247 pen. abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art 248 rap.la art 2481Cod penal, neglijență în serviciu prev. de art 249 Cod penal, și purtare abuzivă prev.de art 250 al.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, menținută prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, din 18 ianuarie 2008 dată în dosar nr. 1297/II/2/2007.
Obligă petiționarul să achite statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu făptuitorul și de la comunicare cu petentul Marel și făptuitorii și.
Dată și pronunțată in ședința publică din 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./PD/CA
28.02.2008 -5ex.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice
