Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.29/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.01.2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 3: Mița
GREFIER-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursul declarat de recurenta, fostă, domiciliată în comuna, județ G, împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1906/P/2006 din 20.04.2007 a Parchetul de lângă Tribunalul Galați, privind pe făptuitorul, domiciliat în aceeași comună, în plângerea întemeiată pe disp.art.2781Cod procedură penală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2008, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 17 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.524/17.10.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de împotriva Rezoluției nr. 1906/P/2006 din 20.04.2007 a Parchetului de lângă Tribunalul Galați, petenta fiind obligată în condițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală la plata către stat a sume de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Persoana vătămată a sesizat organelor de urmărire penală că în ziua de 27.10.2006, soțul ei a fost lovit cu pumnii de făptuitorul și, în urma loviturilor primite, acesta a decedat. A solicitat efectuarea de cercetări față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 183. penal.
Prin Rezoluția nr. 1906/20.11.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galațis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183. pen. în temeiul art. 228 alin. 4. pr. pen. în ref. la art. 10 lit. b pr. pen. deoarece s-a apreciat că fapta nu este prevăzută de legea penală.
S-a motivat că moartea victimei a fost neviolentă și s-a datorat unei hemoragii meningo-cerebrale netraumatice pe fond de cardiomiopatie hipertrofică.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta - soția victimei, susținând că soluția a fost adoptată în urma unor cercetări incomplete.
Prin Rezoluția nr. 1295/II/2/2006 din 14.02.2007, s-a admis plângerea formulată de și s-a dispus infirmarea Rezoluției nr. 1906/P/2006 din 20.11.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați. S-a dispus completarea cercetărilor în sensul efectuării unui supliment la raportul de expertiză medico-legală pentru a se stabili dacă între lovitura aplicată de făptuitor și declanșarea hemoragiei meningo-cerebrale care a condus la decesul victimei există legătură de cauzalitate.
În urma completării cercetărilor prin Rezoluția nr. 1906/P/2007 din 20.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galațis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, în temeiul art. 228 alin. 4. pr. pen. în referire la art. 10 lit. b pr. pen. apreciindu-se că în cauză nu s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Prin Rezoluția nr. 385/II/2/2007 din 27.06.2007 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Galația fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva Rezoluției nr. 1906/20.04.2007, apreciindu-se că soluția este legală și temeinică.
Nemulțumită de soluția adoptată în cauză, persoana vătămată a formulat plângere în conformitate cu disp. art. 278 ind. 1 alin. 1. pr. pen. cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că soluția adoptată de procuror este nelegală și netemeinică, că raportul de expertiză și suplimentul la acesta au fost influențate și sugerate de către organele de urmărire penală și sunt incomplete; de asemenea a susținut că pe baza unei greșite aprecieri a concluziilor raportului de expertiză medico-legală, organul de urmărire penală a concluzionat în mod eronat că nu există legătură de cauzalitate între acțiunea făptuitorului și moartea victimei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a apreciat că plângerea formulată de petentă este nefondată.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate în dosarul nr. 1906/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați rezultă că în ziua de 27.10.2006, victima împreună cu fiica sa au mers cu căruța pe câmp, pe raza comunei pentru a aduna coceni. După ce au ajuns pe, de cei doi s-a apropiat făptuitorul care le-a atras atenția că nu au voie să adune coceni și le-a cerut să părăsească tarlaua.
Făptuitorul asigura paza terenului de unde cei doi intenționau să adune coceni.
Întrucât victima nu i-a dat ascultare, făptuitorul a lovit-o pe victima cu pumnul în zona feței, o singură dată, pentru aod etermina să părăsească tarlaua, astfel cum rezultă din declarația martorei.
În continuare, făptuitorul s-a îndepărtat de victimă, aceasta rămânând în picioare lângă căruță. Împrejurarea că făptuitorul a lovit-o pe victimă este relevată și de martorul, care însă precizează că făptuitorul a lovit-o pe victimă, de două ori cu pumnul în zona capului. La scurt timp după incident victima a căzut la pământ, decedând.
În cauză s-a efectuat autopsia cadavrului iar potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost neviolentă și s-a datorat unei hemoragii meningo-cerebral netraumatice pe fond de cardiomiopatie hipertrofică. Pe cap, corp și membre nu s-au constatat leziuni traumatice.
La data de 11.04.2007, în cauză s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză medico-legală din data de 28.10.2006, care menține concluziile raportului de expertiză precizând în plus că victima suferea de afecțiuni patologice cardiovasculare cu debut mult anterior decesului respectiv hipertrofie miocardică, ateroscleroză aorto-coronariană.
De asemenea, potrivit suplimentului la raportul de expertiză medico-legală, o posibilă cauză directă a perturbărilor hemodinamice (hemoragiilor) cerebrale o constituie crizele angionevrotice determinate de stări psiho-emoționale. Totodată, medicul legist a concluzionat că în cazul de față nu există elemente obiective care să explice o legătură cauzală între agresiunea exercitată (stare psiho - emoțională) și decesul victimei.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că existența afecțiunilor de care suferă victima nu era cunoscută nici de aceasta și nici de membrii familiei sale, respectiv soție, fiică. În aceste condiții nu se poate reține că aceste afecțiuni ar fi putut fi cunoscute de făptuitor și că prin comportamentul pe care l-a adoptat, acesta ar fi urmărit să provoace victimei o stare emoțională care să ducă la decesul acesteia.
Din probele adminJ. în cauză rezultă că făptuitorul a lovit-o pe victimă o dată sau de două ori iar loviturile aplicate au fost de mică intensitate, dovada fiind absența leziunilor traumatice la nivelul capului, corpului și membrelor. Pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați în faza actelor premergătoare rezultă că victima nu a căzut datorită celor două lovituri de pumn primite de la făptuitor, ci independent de acestea și într-un moment ulterior, neexistând nicio legătură cu agresiunea exercitată de făptuitor, care de altfel se îndepărtase de victimă când aceasta a căzut.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată ceea ce presupune că lovirea se săvârșește cu intenție iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei; prin urmare, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămate corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut deși putea și trebuia să-l prevadă.
de specialitate și practica judiciară au statuat că în cazul infracțiunilor praeterintenționate, urmarea mai gravă se atribuie pe baza culpei dovedite a făptuitorului și nu pe baza unei prezumții de culpă.
În cazul de față, probele adminJ. în cauză nu confirmă culpa făptuitorului în raport cu rezultatul produs - moartea victimei. Așa cum s-a reținut anterior, făptuitorul nu cunoștea starea de boală a victimei, astfel că nu putea să prevadă că prin exercitarea unor acte de violență (de o intensitate mică) ar putea determina victimei o stare psiho-emoțională care alături de afecțiunea de care suferea victima să conducă la decesul acesteia.
Suplimentul la raportul de constatare medico-legală concluzionează că în cazul de față nu există elemente obiective care să explice o legătură cauzală între "agresiunea exercitată" (stare psiho-emoțională și decesul victimei). Cu alte cuvinte, nu s-a putut stabili că decesul victimei n-ar fi survenit și în absența agresiunii exercitată de făptuitor.
Concluzionând, Tribunalul a apreciat că între agresiunea exercitată de făptuitorul și moartea victimei nu există raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs susținând că organele judiciare nu au acceptat cu rea-credință că moartea soțului său a survenit pe fondul stării emoționale create de făptuitor prin agresiune fizică și verbală, aspect asupra căruia raportul medico-legal și suplimentul la acesta nu s-a pronunțat.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și pe cale de consecință aplicarea corectă a legii.
Recursul este fondat urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.202 Cod procedură penală, organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a acesteia.
Totodată, potrivit art.62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Curtea observă că fundamentându-și soluțiile exclusiv pe concluziile raportului de constatare medico-legală și a suplimentului la acest raport atât procurorul cât și judecătorul primei instanțe nu au respectat cerințele textelor de lege menționate, neexercitându-și rolul activ în aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, având în vedere că în mod constant petenta a contestat concluziile raportului medical solicitând efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă pe fondul afecțiunilor mai vechi de care nu a avut cunoștință, starea psiho-emoțională creată victimei urmare agresiunii fizice și verbale la care a fost supusă de către făptuitor, ar fi putut conduce la decesul acesteia.
Chiar dacă petenta nu a beneficiat de apărare calificată, fapt ce a făcut să suspicioneze reaua credință a organelor judiciare în soluționarea cauzei, este fără dubiu că aceasta a apreciat că raportul medico-legal nu este complet, iar concluziile acestuia nu sunt precise, impunându-se efectuarea unei expertize medico-legale.
Or, dreptul la efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească dacă moartea soțului a fost naturală sau nu, drept recunoscut de art.115 alin.2 Cod procedură penală, i-a fost încălcat, atât de organele de urmărire penală care nu au dat curs solicitării făcută în acest sens, cât și prima instanță care prin hotărârea dată a statuat asupra legalității și temeiniciei rezoluției atacate doar pe baza actelor medicale contestate.
Procedând astfel, atât procurorul cât și judecătorul primei instanțe au înfrânt aplicabilitatea principiului egalității armelor stabilit prin jurisprudența CEDO,principiu care cere acordarea unei posibilități de a combate argumentele invocate de partea adversă (cauza Feldbrugge contra Olandei - Hotărârea din 29.05.1986 -Plenul Curții).
Or, în speța de față, singura posibilitate a petentei de a contesta raportul de constatare medico-legală și suplimentul la acesta, acte medicale decisive în soluționarea cauzei, era efectuarea unei expertize medico-legale prin care alți specialiști în materie să confirme sau să infirme că moartea soțului, în împrejurările arătate de martorii oculari audiați în cauză, a fost naturală sau nu.
Așadar, constatând că este incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 Cod procedură penală, recursul de față va fi admis, cu consecința casării sentinței penale nr.524/17.10.2007 a Tribunalului Galați.
Deși dispozițiile art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală impun trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost casată în cazul prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 Cod procedură penală, Curtea având în vedere pe de o parte prevederile art.2781alin.7 Cod procedură penală, potrivit cărora în fața judecătorului care soluționează plângerea nu pot fi adminJ. alte probe decât înscrisuri noi, neputându-se deci administra proba cu expertiză medico-legală, probă de natură să influențeze soluția procesului, iar pe de altă parte celeritatea cu care trebuie soluționate cauzele supuse procedurii speciale instituită de disp.art.275 - 2781Cod procedură penală, privind plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, va admite recursul în baza dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală și va dispune rejudecarea de către instanța de recurs.
În rejudecare, pentru aceleași considerente arătate mai sus, Curtea va constata că plângerea petentei formulată în condițiile art.2781alin.1 Cod procedură penală este fondată, împrejurare în care, conform dispozițiilor art.2781alin.8 lit.b Cod procedură penală o va admite și pe cale de consecință va desființa rezoluția atacată și va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.183 Cod penal, pentru a se constata prin probe existența ori inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii reclamate.
În acest sens, procurorul va dispune efectuarea de către Institutul de Medicină Legală Iau nei expertize medico-legale care să stabilească dacă, pe fondul afecțiunilor mai vechi (de care atât victima cât și membrii familiei sale nu au avut cunoștință), starea psiho - emoțională creată victimei urmare agresiunii fizice și verbale la care a fost supusă de către făptuitor, ar fi putut conduce la decesul acesteia.
În situația în care și după administrarea probei cu expertiza medico-legală și a executării oricăror altor activități care se impun pentru justa soluționare a cauzei, se va constata existența vreunuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, organul de urmărire penală va ajunge la scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.183 Cod penal.
În această situație, având în vedere că asupra victimei s-au exercitat violențe fizice care ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.180 alin.1 Cod penal, organul de urmărire penală va da eficiență disp.art.286 Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.3Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta,fostă, fiica lui și, născută la data de 27.01.1951 în comuna, județ G, cu același domiciliu, posesoare CI seria - nr. -,CNP -.
Casează sentința penală nr. 524/17.10.2007 a Tribunalului Galați, privind pe intimatul făptuitor,fiul lui și, născut la data de15.12.1978 în G, cu domiciliul în comuna și în rejudecare:
Admite plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1906/P/2006 din 20.04.2007 a Parchetul de lângă Tribunalul Galați privind pe făptuitorul.
Desființează rezoluția atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 183 Cod penal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. - 4.02.2008
Tehnored. - 4.02.2008
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate, Mița
